Ce este realitatea si cum o percepem ? Realitatea este un paradox si toata viata incercam sa ne croim propria realitate, luand cate o bucatica din realitatile celorlalti. Le punem cap la cap, aruncam franturi vechi, ce nu mai corespund, adunam altele noi si n-o terminam niciodata. Tot ce adunam are un singur scop, acela de a ne face bine, cum spunea cineva, sa ne hranim egoul. Unii aduna, speculeaza, fura, si progreseaza "hranindu-se" cu realitatile altora. Altii in schimb, iau de la altii si daruiesc mai departe, pastrand pentru sine foarte putin. Putin in aparenta, pentru ca scopul este acelasi.
Un om complet izolat pe o insula nu poate constientiza. Adica constientizeaza aspecte primitive - ploua, vine furtuna etc - tot un fel de raportare, dar la mediu si esenta. In schimb, nu poate constientiza ca este prost sau destept, bun sau rau, frumos sau urat. Constientizarea eticii si esteticii tine de gregaritate, de particularitatea sociala a speciei. Educatia ne ajuta sa constientizam. Este alfabetul constientizarii. Fara ea nu putem sa construim nimic, sa ne apropiem de esenta. Educatia ne ajuta sa triem franturi de realitati - oameni, fapte, locuri - la care ne raportam continuu, si in final sa atingem un nivel de constiinta avansat. Educatia inseamna cunoastere, iar constientizarea inseamna adaptare.
Constientizarea mai tine si de patologic. Patologicul ne altereaza discernamantul, precum un copil care incearca in zadar sa ridice un castel din cuburi.
Recunoasterea este altceva. Este, sa zicem asa, reversul medaliei. Ea tine de aspect si forma, pentru ca se refera la felul cum ne vad ceilalti. Pentru un om, importanta aspectului este esentiala. Recunoasterea fara constientizare nu este posibila ! Un om inconstient nu poate recunoaste, pentru ca nu are ce. In schimb unul constient da! Recunoasterea tine de etica personala. Putem sa constientizam faptul ca suntem buni, frumosi sau destepti, punand cap la cap franturi din realitatile celorlalti, si sa nu recunoastem ca suntem rai, urati, prosti, pentru ca recunoasterea unor aspecte negative ne poate dauna. Cum spuneam, recunoasterea tine mai mult de forma si mai putin de esenta. Iar eticul ne poate determina sa spunem adevarul sau sa mintim. A recunoaste inseamna sa spunem adevarul. Este alegerea noastra.
Astept pareri ...
5 comentarii:
ce legatura are constiinta cu egoul?
recunoasterea poate merge mai mult decat prin forma,poate ajunge sa preia niste repere din esenta.si cand constientizezi ca recunoasterea tine mai mult de esenta decat de forma...banuiesc ce se intampla.
Tot ce adunam are un singur scop, acela de a ne face bine, cum spunea cineva, sa ne hranim egoul.
A aduna inseamna multe - a invata, a strange bani, averi, a copia trasaturi ... interactiunea noastra cu semenii, dealungul vietii, are ca scop preluarea de "bunuri" de la ceilalti. Singurul criteriu de apreciere este acela de "ce ne face bine". Egoul pe asta se bazeaza.
Constientizarea nu are legatura directa cu egoul. Constientizarea tine de personalitate, de bagajul de cunostinte. Cunoasterea ne face sa ne infranam manifestarile negative ale egoului. Dar pentru asta, trebuie sa le constientizam.
Hey,L.
Ne-recunoasterea este adeseori o "boala".Constientizarea este...antidotul.
Si pragul de sus.
@Pheideas : Personalitatea, bagajul de cunostinte etc inseamna tot ego.
Postarea ta ma duce cu gandul la doua filme, unul vazut mai de mult si unul,care a inceput sa ruleze si la noi. E vorba de faimosul Matrix si de Inception care ating, ambele, tema abordata si de tine cea a realitatii vazute de noi si a celorlalti. Totul poate fi o aparenta sau un joc numit Sansara. Conform lui Buddha lumea e impartita in Nirvana si Sansara. Cred ca depinde de fiecare din noi ce cale alegem si ce realitate ni se pare mai plauzibila. :) De ce nu o imbinare dintre Nirvana si Sansara ? :)))
Trimiteți un comentariu