Daca as intreba pe cel plecat din sat si ajuns director intr-o multinationala, mi-ar spune ca fericirea e sa ai o casa, masina si familie. Un om obisnuit de pe strada mi-ar spune ca fericirea e sa ai multi prieteni si bani foarte multi. Un cercetator in ale medicinei, ar fi cel mai fericit om de pe pamant, daca ar descoperi gena imbatranirii. Un bolnav de cancer, cu siguranta ar fi fericit sa stie ca se poate face bine.
Un bogat s-ar gandi cu nostalgie la vremea cand umbla intr-o Dacie carpita, si mi-ar spune ca fericirea nu sta in cat ai.
De ce in urma cu douazeci de ani eram fericiti cand ne "beleam" ochii intr-un televizor color la un post bulgaresc sau sarbesc, iar azi, butonam in nestire, si nemultumiti, inchidem televizorul ? Nu mai vorbesc, daca va aduceti aminte, in 1990 a fost o explozie de produse noi, nemaivazute pana atunci decat in revistele straine. Ce extraziati eram, sa vedem, sa gustam, sa ... avem. Si pe urma am avut din toate ... si E-uri, si credite, si telenovele, si boli. :)
Alergam ca bezmeticii si ne plangem, ba ca nu merge aia, ba cealalta si ne intristam cand nu mai vedem iesire. Si vise, care altadata ne faceau sa zambim cu ochii inchisi, azi realizam ca ne departam de ele.
Cu nostalgie, imi aduc aminte de copilarie, cand, timpul trecea mult mai greu. Da, timpul si perceperea lui este o alta mare problema, care merita dezbatuta.
Ma uit la nepotelul meu Vlad, cu cata bucurie admira un plastic sau carton colorat, si incerc sa patrund esenta fericirii sale. Pentru noi, cei mari, sunt nimicuri. Pentru el, un univers.:)
Privind la toate acestea, ma intreb - am uitat sa ne mai bucuram ? Am atins cumva o limita si tot ce ne ofera viata nu ne mai multumeste ? Am devenit mai putin sensibili la ce e in jur ?
De ce suntem mai fericiti cand nu avem, decat atunci cand avem de toate ?
Cine de de vina ? Stresul cotidian, sau e un fenomen normal, numit maturitate ?
Sau am ajuns sa amestecam fericirea cu nefericirea si sa traim intr-o staza de permanenta asteptare a unei minuni ? :))
Haideti ca v-am pus pe ganduri !
Astept reactii pe Duel, dupa care va voi spune de ce sunt fericit si cand nu sunt. :)
36 de comentarii:
Fericirea e subiectiva, trece prin filtrul personal al fiecarui om, poarta o amprenta individuala. O definitie universala a fericirii este ambigua si cu siguranta nu poate cuprinde tot ce vor oamenii.
Mai demult am scris un articol despre alfabetul fericirii, despre lucrurile care ma fac pe mine fericita: http://lorelai-dia.blogspot.com/2010/05/alfabetul-feicirii.html Pe scurt insa, pot sa ma rezum la a afirma ca pentru mine, fericirea e sinonima cu linistea interioara, cu pacea sufleteasca. Ma simt fericita cand imi simt sufletul usurat de griji, de probleme. Ma mai simt fericita cand stau in bratele iubitului meu si cand simt ca dupa lungi cautari, am gasit pe cel pe care mi-l doream de cand ma stiu.
Omul evolueaza, ii place sa progreseze, nu sa regreseze. Si sunt oameni care fac din asta un scop in sine, devin nesatuli. E un fel de miraj, cred eu, al banilor, al bunurilor, dar in general cred ca prin asta incearca sa-si umple niste goluri de alta natura. Pentru ca, dupa mine, daca sufleteste te simti implinit pe deplin, a avea bani sau averi nu reprezinta un tel de atins neaparat. Important e sa ma pot descurca astfel incat sa ma simt multumita cu viata mea. Cunosc atatia oameni bogati care nu au decat frustrari, la fel cum cunosc oameni saraci sau care duc un trai decent, si sunt radianti de-a dreptul.
Astea sunt doar parerile mele, pana la urma orice subiect si problema este privita de fiecare prin prisma proprie.
Un subiect ce "atinge" pe oricine..si ai relevat foarte bine aspecte esentiale. Chiar cred ca uitam sa fim fericiti..si daca te uiti pe strada vezi figuri triste, macinate de griji, incrancenate sau deprimate..ici colo cate o masca gen "agent de vanzare", iar fericirea autentica o mai gasesti doar in ochii de copil..pe masura ce cresc insa si acestia se molipsesc de nefericirea parintilor adulti. Poza aleasa e chiar esenta de fericire. Acum si fericirea e de multe ori o himera..dar cred ca ar trebui sa avem macar acea stare de multumire..sa fim impacati cu noi insine. Nu cred ca suntem mai fericiti cand nu avem, decat atunci cand avem de toate...suntem fericiti cand avem ceea ce ne dorim cu adevarat noi..nu cand avem ceea ce ni se induce ca ne-ar face fericiti: bani, putere..Suntem nefericiti pentru ca ne lasam "dusi de val" (cum spunea si Joker intr-o postare anterioara)..in loc sa ne descoperim pe noi insine. Si chiar avem noroc cu astia mici (eu una sunt o mare norocoasa)..sa nu uitam ce e fericirea, sa ne amintim cum e sa te bucuri din lucruri marunte. Societatea actuala ne-a vandut retete false de fericire, ambalate in reclame atragatoare..si ne-au facut sa uitam esenta. Nu faptul ca avem mai multe ne face nefericiti..ci faptul ca ne imaginam gresit ca a avea e sinonim cu a fi fericit..si atunci ne dorim tot mai mult. Fericirea consta in a simti..a fi..a trai clipa. Fericirea nu poate fi o stare permanenta..alterneaza cu nemultumiri..cu dorinte..dar daca o iei intr-o directie gresita..adica te indepartezi de tine..gasesti tot mai greu acele stari de fericire.
"cum ne sunt gandurile asa ne este si viata" spune Parintele Tadei; imi place sa folosesc prezentul pentru ca prin ceea ce spune este mai viu decat multi dintre noi care inca mai suntem aici pe pamant dar nu spunem nimic.
Dumnezeu a creat o lume simpla, clara cu iubire si discernamant. Mintea omului cazuta din aceasta simplitate, din aceasta iubire nemuritoare, a creat tot felul de ganduri cazatoare care in final au dus la "programe", "tipare", "ticuri", "obiceiuri" sau cum vom vrea sa le numim ...care functioneaza precum bombele cu ceas...;
Ce-am observat de-a lungul vietii mele este ca am putut sa schimb ceva in mine in momentul in care am constientizat ca ma raportez mult prea mult la exterior si mult prea putin la esenta mea divina interioara! Din erori se invata, mi-am zis de multe ori fara sa ma intreb cu ce pret se plateste o neascultare, o neacceptare, o negare...; din erori marunte se creaza prapastia...pentru ca pe nesimtite cu mandria in frunte savarsesti erori care doar prin introspectie, smerenie si acceptare iti mai poti regasi fericirea eterna care este Dumnezeul din tine si din tot ce ne inconjoara! Mintea duala vede bine si rau, vede alb si negru, vede momente de tristete si momente de bucurie, momente de lauda si momente de critica, ...; Dumnezeu creaza curcubeul, puntea dintre cer si pamant si daruieste neconditionat iubire, noisuntem cei care punem conditii (...)! El a pus inca de la inceput in inima noastra toate "fericirile"...ca noi inca le mai cautam hai-hui...este o unica poveste ptr fiecare dintre noi.
Fericirea, o stare de acceptare a ceea ce Dumnezeu a lasat sa fim, esenta divina intr-o spirala evolutiva a constiintei vietii eterne.
In urma cu 2 ani, dupa ce mi-am lasat serviciul am pornit in cautarea fericirii pe care o stiam de undeva, poate din basmele copilariei, poate din memoria universului, poate din alta parte...cine mai stie, o simteam in toate si in nimic, ce aventura...s-o cauti pretutindeni si sa o gasesti chiar in inima ta! Ca sa o mentii in armonie, se cere devotament! Acest devotament cere antrenament, exercitiu clipa de clipa...
alegeri divine si o seara placuta!
viva prietenia!
Nu cred că există nici reţeta fericirii, nici fericirea universală. Cred că uneori ne putem bucura de lucruri mărunte cu aceeaşi intensitate cu care ne bucurăm de cele vitale. Alteori, ne bucurăm când putem fi generoşi cu cineva şi vedem pe faţa acelei persoane bucuria. Ne bucurăm când primim ceva, o vorbă bună, un suflet sau un obiect, dar şi de un complex de împrejurări care ne creează atmosfera care ne place. Eu una mă bucur enorm când pot să dăruiesc cuiva exact ce-i place în momentul în care şi l-a dorit. Mă mai bucură sentimentul de linişte pe care l-am întâlnit o singură dată-n viaţă, tânjind mereu după reiterarea lui. Era o stare complexă, cu pornire de la lucruri simple: un fotoliu în faţa unui foc, o carte bună, un câine încolăcit lângă foc, o pisică torcându-mi în braţe, o cană cu vin fiert cu cuişoare şi scorţişoară parfumând locul şi convingerea că familia şi prietenii mi-s mulţumiţi şi sănătoşi. O fi mult, o fi puţin, e relativ...
Te poti bucura de un lucru marunt, cand stii ca a doua zi ai rata la banca si nu ai cu ce s-o platesti ?
Poti sa fii fericit protejandu-te de tot ce iti poate produce nefericire ?
Poti astepta fericirea sa vina, nefacand nimic ?
Mi s-a intamplat sa "socializez" o vreme cu un personaj interesant. Era fiul unor bogati si influenti oameni de afaceri. L-am studiat cu interes, pentru ca facea pare dintr-o lume cu care nu am avut tangenta. Cine are impresia ca in Romania nu sunt evidentiate cele trei clase sociale - low, middle si high, se inseala. Ele au fost si vor fi prezente, si nu se vor amesteca decat extrem de rar. Si nu accezi peste noapte la o clasa superioara. Ca acest lucru sa se intample, sunt necesare cateva generatii. Iar banul nu este ceva foarte important. Mai importante sunt legaturile de sange, educatia, apartenenta la diferite grupuri si societati secrete etc:)
Ca sa va faceti o imagine asupra personajului, intr-o zi o suna pe maica-sa si o roaga frumos sa-i cumpere un Porche Carrera de 45.000 $. Parca as fi sunat-o eu pe maica-mea, sa-mi faca o placinta cu branza. Era evident ca cei 45.000 erau bani de buzunar. Peste cateva zile i l-a cumparat, iar dupa trei luni i-a mai luat si un Mini Cooper, o motocicleta, o vila in Primaverii, ziua de nastere de 10.000 $ si nu mai stiu, ca n-am mai vorbit.
Probabil ca pentru unul din low class, sa ii faca cineva cadou un Porche, ar semana cu visul cel mai profund, pe care zana cea frumoasa i l-ar implini. Pe mine nu m-a impresionat pt ca fac parte din middle class. :)
Credeti ca tipul era fericit ? Nici vorba ! Dincolo de epatare si aroganta copiilor de bani gata, facea pe el de frica. Nu glumesc ! Faptul ca fusese ocrotit, ferit, de griji si probleme nu i-a creat o stare de fericire, dimpotriva. Fusese obisnuit sa-i rezolve altii problemele, firesc, prin telefon. Una, doua, suna pe cineva. Avea si un program cam ciudat, opus cu al meu. Cand se culca el, ma sculam eu. :))
Si inca una ...
Ea a plecat, dupa 12 ani de casnicie. Se casatorise la 20 de ani. Il vazuse pe El, o impresionase si l-a luat de barbat. Vreo 6 ani au fost fericiti, dupa care Ea si-a dorit mai mult. Nu stiu prea bine ce; cert e ca urmatorii 6 ani au fost un chin perpetuu. Au divortat si ea s-a mutat la mama. Era in sfarsit libera sa-si caute fericirea. A trecut o vreme, in care Ea a incercat diferite relatii, fara sa gaseasca insa ce cauta. Apoi si-a dat seama ca fostul ei barbat era mult mai mult decat vazuse la inceput. I-a descoperit calitatile de la distanta. Ar fi vrut sa se intoarca la El, dar, din pacate, nu se mai putea. El isi gasise pe altcineva, o femeie trecuta si ea printr-o relatie, si era fericit. Se casatorisera si au facut un copil. M-am intalint cu Ea dupa ani, intamplator. Era trista, slabise si parea resemnata. Am intrebat-o daca e fericita si mi-a raspuns sters, fara convingere.
Pai asta e esenta nefericirii - cand avem ceva, ne dorim altceva mai bun, mai frumos, mai bogat, mai ... si lista e lunga, pentru ca marketingul functioneaza. Tot ce e in jur - gramezi de nefericiri sunt rezultatul mediatizarii fericirilor. Ia ganditi-va, o fata superba, daca ar trai intr-un sat din munti, fara tv, radio si altele, fara sa stie ce se intampla afara, se va marita cu cel mai frumos barbat din sat, pentru ca babele satului i-ar spune ca asa e bine. Nu conteaza ca frumosul satului e cel mai urat barbat de pe o raza de 2000 de km. Ea nu stie asta.
Priviti la italieni, englezi .. ce frumosi sunt ei si ce urate sunt ele. :))))))
Deci..esenta nefericirii e legata de a avea :).
Iar esenta fericirii..cum bine ne sopteste Vocea-de-departe..e legata de a darui..de a iubi :)
Pana la esenta e cale lunga ... :))
Pana la esenta e cale lunga, plina de tentatii. :)) Nu cred ca fericirea dureaza.
Pai... fericirea e esenta. Nici n-am suporta prea multa fericire..de aceea ni se serveste sub forma de dilutie..si aia numai picaturi :)
Mi-a atras atenţia în mod special comentariul lui pheideas cu povestea femeii care, din dorinţa de ceva "mai bun", după părerea ei, a dat cu piciorul unei căsnicii şi unui bărbat despre care a ajuns să considere, de la distanţă, că ar fi putut s-o facă fericită. Probabil alegerea ei a fpst una proastă, dar, până la urmă, odată făcută, cred că trebuia să şi-o asume şi să nu persiste într-o nefericire întreţinută de drama "vai, ce am pierdut" mulţi ani după. Cred că problema fericirii şi a nefericirii ei nu stătea în bărbatul acela, ci în ea. Poate că într-adevăr, făcuse o greşeală enormă, poate că timpul a şters ce a făcut-o să rupă căsnicia şi i-a permis să vadă numai ce a fost frumos şi, din cauza asta, să regrete foarte mult ce a făcut. Dar, indiferent care este realitatea, bag mâna în foc că şi-a şi întreţinut singură nefericirea...
Viaţa nu e un drum pavoazat cu flori, uneori răul vine din afară şi nu-l putem controla, alteori ni-l facem cu mâna noastră...cert este că se întâmplă să fie nevoie să o luăm de la zero, sufleteşte, social sau altfel. Când ajungem în astfel de răscruci, e important de ştiut că depinde şi de noi cum ne facem viaţa şi cum alegem să o vedem...dacă ne uităm în urmă şi vedem numai un şir de nefericiri, probabil asta vom vedea şi-n viitor. Dacă reuşim să ne învăţăm lecţiile din ceea ce nu a fost bun şi să vedem în acelaşi timp şi jumătatea plină a paharului, atunci mai e o speranţă.
După părerea mea, fericirea înseamnă multe...este acea pace interioară de care, cred, cu toţii avem nevoie, o împăcare cu noi înşine care ne dă credinţa că, indiferent ce, le ducem pe toate, încrederea că, odată ce am răzbit prin multe şi grele, vom reuşi şi de-acum înainte, dar la fel de bine, fericirea stă în multe momente când ne simţim, poate pentru scurtă durată, fericiţi...că am văzut un spectacol frumos care ne-a făcut să uităm de griji şi probleme, că vedem un peisaj frumos, că, azi, de exemplu soarele printre nori creiona nişte imagini superbe şi tot aşa...E drept, nu le putem gusta întotdeauna, avem griji, avem probleme, suntem măcinaţi de tot felul de stări şi gânduri, şi nu este deloc uşor să te bucuri de un apus atunci când nu ştii dacă mâine plăteşti sau nu ratele...
Dar şi dacă ne văităm şi ne înecăm numai în ce nu e bun, nu câştigăm nimic...aşa că, măcar din când în când, ne străduim şi reuşim să ne mai şi bucurăm...fiecare de altceva, că, într-adevăr, fericirea nu este una generală şi motivele de fericire ale oamenilor nu sunt aceleaşi, fiecare are fericirea lui şi momentele lui de fericire, care pot fi, evident, împărtăşite cu şi de ceilalţi :)
Nu prea apuc eu să comentez cât de des aş vrea, dar şi când o fac, iese un comentariu cât o postare :))
@Rontz, adevarat, superba postare ! :)) Pana la urma fericirea este legata de "a avea". Nu cred ca exista cineva, poate calugarul taoist, care sa nu fie legat de material. Da, marturisesc ca in ultima parte a vietii am cautat sa imi elimin incertitudinile si sa ma implic cat mai putin in material. Daca reusesc sa elimin si mancarea, intretinerea ... poate voi atinge fericirea suprema. Sper ca nu curand.:)) Nu chiar, mai lipseste ceva important. :) ... Cred ca e absurd. Atata timp cat te misti din punctul A in punctul B, vei avea prilej de nefericire. Asa e omul construit, sa isi doreasca mai mult. Amintiti-va stresul celor 20 de ani de scoala. De ce am mers la scoala ? Ca sa castigam bani mai multi. De ce avem nevoie de bani ? Ca sa ne cumparam masina, casa si altele. De ce avem nevoie de casa si masina ? Ca sa fim fericiti ?
:) @Diana spune ca fericirea e sinonima cu linistea interioara, cu pacea sufleteasca, eu spun ca fericirea e o stare interioara in care suntem aproape de noi insine, @Azi spune ca fericirea e in inima ta, Voce-de-departe spune ca e fericita cand daruieste, Rontziki demostreaza cu exemplul dat de tine ca...fericirea e in noi, ca pana la urma noi o alegem, traind clipa, asumandu-me trecutul si invatand din greseli...iar concluzia ta fireasca este : "Pana la urma fericirea este legata de "a avea" :))
Sunt perfect de acord cu tine..asa suntem construiti..si suntem legati indestructibil de "a avea". Asa cum suntem legati de un trup caruia ii e foame..pe care il doare..care se imbolnaveste. Cica si fericirea e data de prezenta anumitor hormoni..de aceea unii suntem mai fericiti si altii mai nefericiti. Sau ca procesul e invers noi declansam producerea anumitor hormoni. Adevarul e cu siguranta pe la mijloc. Toate acestea pot fi motive sa fim nefericiti..piedici in calea fericirii...picaturile de fericire pe care le simtim ne ridica deasupra conditiei noastre umane si materiale. Si apoi..cum exemplicai si tu in postare..materialul are valoarea pe care noi o atribuim..o casa pentru cel bogat nu inseamna mai nimic..cand pentru un om de rand poate fi fericrea suprema. Dar valoarea nu e data atat de casa respectiva..cat de truda depusa..de sentimentele care le-am investit in dorinta de a avea o casa.
la Ieri scriam pe blog ce norocoasa sunt ca am copii care sa imi arate ce e fericirea. Azi-noapte..imi venea sa rad-plang de mine...m-am trezit pentru a nu stiu cata oara la fetele mele care sunt putin racite si din cauza nasului infundat urla ca din gura de sarpe. Si e deja a treia noapte in care..pe cand adorm mai bine trebuie sa ma trezesc. Apoi impaca-le pe amandoua.. incerc sa o linistesc pe una si zbiara cealalta. Va dati seama ce fericire. Dar dupa ce trec toate astea..si le vad jucandu-se si incercand sa vorbeasca..mi se umple sufletul de fericire. Si inca portie dubla, chiar tripla :). Sunt de acord cu Rontz..ca pana la urma noi alegem ce vedem ..in ansamblu..jumatatea plina sau goala a paharului. Ma amuzam la un moment dat, cand eram gravida, de varietatea de reactii a celor din jur cand aflau..de la "vaii..saraca de tine, ce te-asteapta" ..la "ce frumos"...si stiam ca toti au dreptate..dar daca nu am reusi sa vedem frumosul..nu am reusi sa trecem peste greutati. Si mai sunt de acord cu pheideas ca nu putem inchide ochii si sa ignoram ceea ce nu ne convine. Dar pana la urma ne construim singuri fericirea sau ne innecam in propria nefericire.
fly2sky, ai exemplificat perfect ce înseamnă să alegem ceea ce vedem :)
Tot alergând după fericire uităm să trăim...şi până la urmă, cred că ne dorim fericirea şi pentru că atunci simţim cu adevărat că trăim, aşa încât poate că şi asta ne dorim, să simţim că trăim, cu bune, cu rele...
Cum spuneam şi mai sus, fericirea înseamnă multe şi pentru fiecare altceva. Învăţând din ceea ce ni se întâmplă, reuşind să vedem cum uneori răul a fost spre bine, putem să diminuăm nefericirea atunci când trăim ceva care ne face să suferim şi să vedem de ce trecem prin astfel de momente.
Aş mai zice eu să nu fim ipocriţi şi să admitem că ne permitem să discutăm despre fericire pentru că nu trăim drama supravieţuirii în adevăratul sens al cuvântului. Cum spunea fly2sky, pentru un om de rând, o casă poate fi fericirea supremă. Să zicem că asta e discutabil, dar în mod cert pentru un om care nu are ce mânca, un colţ de pâine sau o felie de cozonac, îi poate prilejui un moment de fericire.
Asta nu înseamnă că fericirea este ceea ce ai, în nici un caz, ci doar că raportarea fiecăruia la fericire depinde şi de contextul concret în care trăieşte şi acest context determină uneori dacă fericirea cuiva va fi bucata de pâine sau să dezbată idei interesante cu oameni faini pe net :)
Corect, fericirea este strans legata de "a avea" si nu de "ce ai". Mai este legata de dorinta si de "intinsul mai mult decat e plapuma". Tin minte, am avut des discutii pe aceasta tema, cu ani in urma, cand creditul era sport national. Am pus des intrebarea - de ce iei credit, cand stii ca nu iti poti permite ? Rapunsul: daca nu iau credit, n-o sa-mi pot cumpara niciodata casa, masina, televizor etc. Prin urmare oamenii s-au bagat deliberat in "nefericire", doar pentru a trai o fericire de moment. Interesant raport, nu ?
Fericire = risc ?
Fericirea de moment poate veni si din risc..daca-ti asumi si cealalta varianta. Dar ca sa traiesti mai multe clipe de fericire..presupune si o doza de risc..dar nu necalculat..nu nesabuinta...mai degraba curajul de a simti imbinat cu intelepciunea de a alege ceea ce ti se potriveste.
Aici vorbim de fericire sau de credite, bani, rate etc?! :))
Te învârţi în jurul aceloraşi idei despre a avea...Nu cred că oamenii s-au considerat neapărat fericiţi când şi-au achiziţionat diversele bunuri cu bani din credite şi nu şi-au procurat o nefericire pentru a trăi o fericire de moment. Acolo e vorba de a considera că un confort necesar implică acele bunuri (şi aici fiecare om are raportare diferită la ce înseamnă confortul necesar...) şi au acţionat în vederea obţinerii lucrurilor pe care le considerau necesare, nu pentru a-şi procura o fericire...Cel puţin eu aşa văd lucrurile...am trecut prin momente similare când am decis achiziţii mai mici sau mai mari, îndatorări mai mici sau mai mari, dar nu am resimţit vreo fericire atunci când am cumpărat ceea ce consideram necesar pentru traiul meu decent, aşa cum nu m-am considerat nefericită înainte de a le avea...Am trăit momente foarte fericite şi în vremuri în care-mi era foarte greu, în ce priveşte "a avea", şi în perioade mai bune din pdv al lui "a avea".
Aşa că rămân la părerea că fericirea nu este generată de a avea, noţiunea de fericire a unei persoane fiind diferită în funcţie de contextul în care trăieşte, care înseamnă nevoia de supravieţuire care pentru unii presupune eforturi drastice, pentru alţii nu, educaţie, nivel de cultură, fire (mai sensibilă, mai puţin sensibilă) etc.
În ce priveşte riscul, sunt momente de fericire pentru care e nevoie să rişti şi momente care nu implică nici un risc.
Pheideas, tu când ai fost cel mai fericit sau cu adevărat fericit, exceptând momente din copilărie, ca adult?
@rontz, nu stiu daca ai observat, am spus ceva si despre "plapuma". :)
Asa e, iti dau dreptate - fericirea nu depinde de "a avea". Poti sa-ti doresti si ... fericire, nu neaparat televizoare. :) Fericire poate insemna un copil sau un rasarit de soare pe malul marii in bratele iubitului. Fericire inseamna emotia trairii clipei. Un biet handicapat o poate trai si prin simpla lectura sau pur si simplu inchizand ochii. In copilarie am trait intens asemenea stari, chiar daca nu eram fizic intr-un anumit loc. Chiar si gandul ca voi fi candva, ma facea fericit. "A avea" un vis inseamna sa fii fericit.
...
Fericit sunt aproape tot timpul, cand scriu pe blog, cand fac poze sau rad cu Vladut. Cand am fost cel mai fericit ? Sa ma gandesc ... acum patru luni am retrait "pasiunea" din copilarie, cand mi-am cumparat cateva obective foto bune. Nu a constat in faptul ca le-am cumparat, ci ca am simtit febra pasiunii fotografiatului, exact cand alergam prin paduri si pozam izvoare, pasarici si altele. Ma rog, acum am pozat alte pasarici ... :))))
Una din fericirile mele profunde este si aceea in care demontez pana la ultimul surub un mecanism sau o masina si o fac la loc. Imi lipsesc asemenea fericiri, pentru ca uneori am alte prioritati. :)
@Rontz, a ta care e ?
@Fly, Diana si cine mai vrea ... aceeasi intrebare.
@pheideas: uite, tocmai am trăit un moment de fericire descoperind filmuleţul cu Oana Pellea de la TED...extraordinar discurs! şi l-am împărtăşit pe blog ca să nu fiu singura fericită :)
În general, fericirile mele sunt multe...nu le numesc întotdeauna aşa, dar le resimt ca pe o satisfacţie, împlinire, bucurie, în diferite grade. De exemplu, una din ele îmi este prilejuită de muzică şi nu de muzică în general, ci atunci când am câte o obsesie pentru câte o melodie şi o ascult, senzaţia aceea că ajunge până în adânc şi mă contopesc cu melodia. Un moment de fericire până la lacrimi am trăit când am regăsit melodia şi clipul de la desenele Sandy Belle...cu tot netul la îndemână, nu mă gândisem niciodată să caut aşa ceva, am dat peste ea din întâmplare şi nu-mi încăpeam în piele de fericire.
Fericită am fost we-ul trecut când am fost acasă şi am dus-o pe mamaie la mama, că e deja prea frig să stea singură la ţară, şi le-am lăsat pe amândouă liniştite şi împăcate, mamaie că e în siguranţă, mama că o ştie acolo cu ea, şi amândouă că ne-am văzut şi suntem sănătoase şi bine toate trei...
Fericirea stă în multe, în prea multe ca s-o putem cuprinde în postări şi în comentarii :)
@Rontz, sa-ti mai spun ... in septembre mi-am luat un scurt concediu si am plecat in munti. undeva intr-o poienita, departe de drum umblat, am atitpit pentru o jumatate de ora, apoi am citit dintr-o carte. m-am simtit minunat.
totusi, sa nu confundam starea de beatitudine cu fericirea. fericirea e atunci cand primesti o veste buna, indelung asteptata. poti castiga la loto, de ex. cu cat muncesti mai mult sa atingi ceva, cu atat emotia este mai intensa.
@pheideas: cum spuneam, fericirea e noţiune subiectivă şi fiecare consideră o anume stare dintr-un anume moment "fericire"...alţii îi pot spune bucurie, satisfacţie, beatitudine...nu înţeleg posibilitatea de confuzie, atâta timp cât este o apreciere absolut personală :)
Că m-ai făcut curioasă să văd cât de posibilă e confuzia :))
FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină.
FERICÍRE s. 1. (livr.) beatitudine, (înv. și pop.) ferice, (înv.) fericie.
BEATITÚDINE s. f. (Livr.) Stare de fericire deplină.
Poţi să consideri momentul pe care l-ai descris fericire, beatitudine sau cum vrei, important e că l-ai trăit ;)
@Rontz..bine ai revenit! Parca nu mai era duelul duel :)
Si lui andreiradu ii cam simt lipsa :)
@pheideas..am dedus eu bine..ca fericirea ta e legata de.. ... pozat :))
Iar fericirea mea..cum am mai spus ..e legata de iubire..sub diverse forme de exprimare :)
fly, fericirea mea e legata de natura. :))
Fericirea este atât de...personalizată :-)
Nu cred că există ca noțiune abstractă (decât pentru a putea fi trecută în dicționar), cred că fiecare și-o construiește din mai multe fericiri (iertată-mi fie exprimarea puerilă).
Pentru mine, o zi frumoasă de vară într-o casă țărănească can make my day! Sau fuga printr-o ploaie de vară...Sau o reușită în ceva ce întreprind la un moment dat. Sau râsul cu poftă al copilului meu. Sau un miros care-mi activează memoria involuntară.
Suntem singurii capabili să atingem fericirea. Cu ajutor, desigur, în unele situații, dar noi generăm starea, noi o întreținem.
@dagatha, fericirea tine de universul fiecaruia. Imagineaza-ti un balon, cam ca cel al lui B.Pascal. Cand balonul este dezumflat, ii poti atinge cu usurinta marginile. Daca il umfli, marginile sale se departeaza.
@pheideas- păi exact asta spuneam și eu prin „personalizată”.
Trimiteți un comentariu