Iubirea este sentimentul despre care mereu mai gasim cate ceva de spus, sentimentul care are atatea fatete ce uneori ne coplesesc, ne uimesc, ne schimba in oameni mai buni. Peste tot, inclusiv pe internet, foarte multe site-uri afirma ca te pot ajuta sa gasesti iubirea adevarata. Unele site-uri mai indraznete iti spun ca vei descoperi secrete uimitoare si vei primi sfaturi avizate de la „petitori” profesionisti, specialisti in domeniul iubirii, psihologi, psihoterapeuti, astrologi. Carti si reviste abordeaza tema iubirii cu scopul precis de a avea vanzari record. Toate fac promisiuni desarte, nerealiste si poti afla chiar secretul de a-i face pe toti sa se indragosteasca de tine intr-o saptamana sau intr-o luna. :) Alte carti iti dezvaluie cum in 90 de minute - uneori mai putin - poti face pe cineva sa te iubeasca forever. :)))) Bineinteles ca toate informatiile sunt oferite contra cost. Multi dintre cei care acceseaza site-urile cu pricina si apeleaza la serviciile unor astfel de ”petitori” platesc de doua ori: prima data cand scot banii si a doua oara pe plan afectiv cand sfatul avizat nu da rezultatele scontate.
Iubirea adevarata este greu de gasit, de inteles si de pastrat. E de la sine inteles ca unii oameni nu vor deveni prietenii nostri oricate eforturi am face, iar iubirea cu forta nu are nici un farmec. Sentimentul acesta atat de adorat si de dorit de noi toti presupune timp si eforturi uneori titanice. Intr-o lume tot mai rece, pragmatica, iubirea isi face totusi loc. Intr-o lume plina de nedreptate, razboaie, fenomene stranii ale naturii, iubirea iese totusi la suprafata si ne uneste. De ce este astazi atat de greu de gasit iubirea ? Poate pentru ca oamenii au devenit mai iubitori de sine, de bani, prea aroganti, orgoliosi, s-au departat de parinti si de valorile promovate de acestia, sunt nerecunoscatori, neloiali, intr-un cuvant fara afectiune si mai degraba iubitori de placeri trecatoare ? Iubirea adevarata nu este ceva trecator, e un sentiment profund, de respect reciproc si afectiune mutuala si poate si de aceea e mai greu de gasit si de pastrat. Majoritatea suntem la un moment dat influentati de mass-media. Restul postarii îl gasiti aici.
Astept impresii ! :)))
71 de comentarii:
Desi este un subiect foarte intalnit,asa cum ai spus, mereu se va gasi ceva de discutat pe aceasta tema.Iar intrebarea pe care ai adresat-o este foarte potrivita situatiei in care ne aflam cu totii,mai mult sau mai putin.
Nu cred ca iubirea adevarata este greu de gasit.Ci noi suntem cei care se lasa greu cautati si,uneori,imposibil de gasit.Noi suntem cei care atunci cand avem totul si persoana pe care o iubim este mereu alaturi, renuntam la tot in schimbul unui alt fel de fericire.Vrem mereu altceva si lasam sentimentul pe care il nutrim sa se evapore,privindu-l cu indiferenta ,uneori cu entuziasm ca am reusit sa afcem ceva atat de "maret". Foarte multi uita sa iarta,se pierd in orgloii puerile si nu mai au capacitatea de a accepta o persoana langa ei,decat atunci cand o considera perfecta si destul de bun pentru ei.Toti pot fi destul de buni pentru noi atunci cand ii lasam sa ne iubeasca si sa ne faca fericiti.
Pentru ca iubirea adevarata exista,dar nu o bagam in seama atunci cand o intalnim pentru ca am uitat sau nu am stiut niciodata sa iubim cu adevarat.
foarte multi uita sa ierte*
Bun regasit! Intr-devar revenim la subiectul acesta atat de important pentru noi si gasim permanent noi laturi si noi interpretari. Frumoasa si actuala postarea. Eu insa vin cu intrebarea: ce e dragostea adevarata.?..ce inseamna pentru fiecare din noi? Nu alergam de cele mai multe ori dupa iluzii si himere..dorind sa traim ce au trait altii, ca in romane sau scenarii din filme?
Pentru ca nu mai avem incredere in noi. Ca putem si stim sa iubim pana la capat. Pentru ca renuntam prea usor, pentru ca nu credem ca se poate trece peste orice fel de diferenta (de clasa, de statut social, de rasa, de religie) atunci cand iubesti sincer. La un moment dat aceste diferente se vor intoarce impotriva ta si nu le vei putea pune stavila numai cu iubirea decat daca aceasta iubire este reala. Pentru ca nu esti bine cu tine (implinit, multumit, satisfacut), si, atunci, de unde sa dai? Dai, ok, dar problemele intime ale tale cu tine vor aparea la un moment dat si vor cauza prejudicii relatiei. Pentru ca oamenii au pierdut reperele. Nu mai stiu in ce sa creada. Pentru ca s-au pierdut pe ei insisi.
Ar mai fi, dar nu-mi mai vin in minte acum.
Lucia, intr-adevar noi suntem cei care stabilim limitele si ridicam stacheta fata de alta persoana care poate fi un potential partener de viata, dar gresim cum bine spuneai si tu in momentul in care nu iubim cu adevarat doar ne prefacem, disimulam sau as adauga ne iubim prea mult pe noi insine. :)
Bine te-am regasit Fly2sky ! Am revenit la subiectul nostru preferat... :) Iubirea adevarata se simte cu sufletul categoric si in momentul in care alergam dupa iluzii sau ne dorim sa traim aventurile eroilor din filme sau carti de cele mai multe ori vom fi dezamagiti. Cred ca am exemplificat destul de explicit acest aspect pentru ca am observat ca adolescentii - cu care intru in legatura zilnic prin natura meseriei - viseaza nu doar la casele si masinile eroilor din filme, ci si la aventurile conjugale sau extraconjugale ale lor care sunt creionate de cele mai multe ori nerealist, fantezist...
Lorelei, de aici pornesc multe rele ca oamenii s-au pierdut pe ei insisi, nu mai au repere, nu mai stiu sa discearna binele de rau sau nu au ajuns sa se cunoasca suficient de bine incat sa ofere si celorlallti din prea plinul lor. Fiecare om are multe daruri de oferit, cu conditia sa se deschida, sa aiba curaj si potential afectiv cred...
Da, exact, sa aiba curaj. Frica este cel mai mare dusman al omului.
@Lolita, intr-adevar cred ca este foarte important acest aspect si de aceea am insistat asupra lui. Pur si simplu nu stim, nu suntem invatati sa iubim si sa cautam iubirea langa noi, ni se servesc de multe ori modele fabricate. Si daca generatiile din urma mai visau la Luceferi si la Feti-Frumosi..cei de azi vad mai mult aspectul vizual, sexual, comercial al iubirii. S-a trecut de la o extrema la alta. In ambele cazuri se merge intr-o directie gresita. Apar asteptari greu de atins..si ne trezim dezamagiti. Iubirea este in fiecare din noi, de diverse intensitati si fiecare o manifesta in felul lui, dupa cum simte nevoia de a se exterioriza sau dupa cum a fost invatat. Problema e de a-ti gasi pe cineva pe aceiasi frecventa si de a comunica.
@Lorelei, intr-adevar trebuie si sa te iubesti pe tine, sa te simti bine cu tine, si sa ai curajul de a simti si de a constientiza ce simti
Revenind la ideea de "iubire adevarata", credeti ca avem fiecare un suflet pereche, sau ca e doar un mit?
Hm..... Se spune ca exista mai multe suflete-pereche pentru fiecare (facem parte din aceeasi familie de suflete, din care ne-am desprins la inceputuri), dar cel pe care-l numim suflet-pereche este, de fapt, sufletul-geaman, asa-numitul twin soul.
Iubirea adevarata nu este ceva trecator, e un sentiment profund, de respect reciproc si afectiune mutuala si poate si de aceea e mai greu de gasit si de pastrat. Iubirea adevarata e in noi si prin noi...
"Iubirea adevarata" ? Am vazut-o saptamana trecuta; alerga desculta prin paduri, cu parul despletit, intr-o rochie alba ... Cand s-o chem, disparu subit si in urma ei ramasese o miasma suava de petale, ce s-a destramat la prima adiere de vant, cu iz de carburant ars.
Fiecare cauta ceva. O sa radeti, dar sunt o gramada care habar nu au ce cauta. :)) Iti raspund nonsalant: Nu stiu ! O sa-mi dau seama cand o sa intalnesc. Este adevarat ca cei ce rostesc au parul blond.:) Pentru ele, iubirea adevarata vine asa dintr-odata, pe motocicleta, sau la volanul unui coupe. Brusc le pocneste iubirea si nu se mai pot dezlipi de ... scaunele din piele. :)) Of, telenovelele ... cat de educative sunt ! Ne invata sa simtim, sa stim ce ni se potriveste si mai ales unde sa-l gasim pe "iubi".
Mi-amintesc, acum doua saptamani, pe AcasaTV, o arata pe Oana Bercaru. Probabil ca nu ati auzit de ea. E fosta Playboy. Ultima data cand am intalnit-o, adica acum cinci ani, era in cautarea "iubrii adevarate". Intre timp a gasit-o in persoana unui ... habar nu am ce e, dar stiu sigur ca are "decatocabila" (cum zice Vladut), lant de aur de 1kg si ii plac manelele. A intrebat-o reporterita, in timp ce poza in valuri, daca e fericita. Zambind, a spus: Cum sa nu fiu ? Singurele mele griji sunt sa arat bine si sa-i implinesc lui "iubi" orice dorinta. Unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Nu stiu cum se face, parca e un dat ca inteligenta sa fie invers proportionala cu frumusetea trupeasca. Bine a zis, cine a zis, ca perfectiunea sta in echilibru. :)
Iubirea adevarata ? Probabil ca daca nu am cauta-o atat, am si gasi-o. Adica sa ne multumim cu putin, cand stim cat de pretentiosi suntem ? No way !:)) Si vai, cata silinta ne dam sa fim perfecti, sa aratam bine si altele. Si cata frustrare simtim, cand "nu ne mai iubeste". Am investit atat, ne-am facut pres, masina de spalat, de gatit, am fost la masaj, la sala, cheltuit bani ... degeaba ! "Nemernicu! Jur ca n-am sa mai repet greseala !" ... Suna telefonul. "Pisi, ce faci ? Ma duc pana la Sinaia. Nu vii si tu ?" ...
Cred ca multi facem greseala sa cautam iubrea adevarata unde nu trebuie. Apoi dam cu capul o data, de doua, pana ajungem la concluzia ca toate usile sunt pentru pitici. :))) Cred ca ar trebui facut un audit al "pietei". Mie, sincer, mi-e cam teama sa-l fac, pentru ca dupa, ma voi calugari cu siguranta. :)))
IUBIREA ADEVARATA..
fly2sky - "Cineva pe aceiasi frecventa si de a comunica"!!!
La fel de esential Lolita..
"nu este ceva trecator, e un sentiment profund, de respect reciproc si afectiune mutuala si poate si de aceea e mai greu de gasit si de pastrat" !!
Concluzii:
1 Chestiunea culturala este esentiala, pentru ca se bazeaza pe cunostinte/educatie/experienta...
de unde musai sa reiasa depasirea obstacolelor traditionale: monotonia, ne-iertarea, frica de...
2 Credinta... ce actioneaza ca un fel de busola dezinteresata...ce iti arata INTOTDEAUNA CALEA...si te scoate din stramtori.
Iubirea adevarata nu cred ca este greu de gasit...este greu de mentinut, fixurile/fixatiile/traditiile proaste/sarace sau rapele majore facute de nevoile lui King Sex...vor boicota pe mai departe VisulFrumos al celor ce....pertinent isi cer de la viata INTELEGERE!!?...Pentru ca, toate celelalte se culeg si se trateaza ca atare, de la voluptate..la smerenie!
ps;Unii nu ca nu stiu ce inseamna astea 2(doua), dar le-ar si interzice-Celorlalti:))
Cred ca iubirea adevarata este atunci cand printesa cea frumoasa se indragosteste de broscoiul cel urat. Sau Beauty and the Beast, sau ... incerc sa-mi amintesc daca avem si noi o poveste asemanatoare. Nu cred ca avem !:)
Bun regasit, Pheideas!
Bun regasit, tuturor!
Vorbim despre "iubirea adevarata", insa nu din punctul nostru de vedere, ci al celorlalti - in sensul cum percepem iubirile celorlalti.
:)
Pheideas vorbea despre iubirea unei blonde fost "play pentru boi".
Iubirea "adevarata" poate fi si cea pentru o decapotabila, si cea pentru un lant de un kilogram si cea pentru un individ/individa pentru 2 zile.
Pentru ca iubirea imbraca diferite forme, diferite nuante, iubirea nu e statica si nu se raporteaza doar la un anumit element (fie el si o decapotabila - totul se-nvarte in jurul unei nevoi).
Anatol Basaran evidentia in cartea lui nou aparuta prin librarii, patologia prima a societatii: "noi" si "ei".
Buna lectie si de reflectat ori de cate ori ne bate gandul sa judecam subiectivismul celorlalti (fie el si de natura amoroasa).
Pheideas cauta "iubirea adevarata" pe care o regasim in romane (cea idilica), ea exista pentru fiecare individ in parte, insa durata ei este atat de scurta, incat unii nici nu observa ca au gasit-o, trait-o, iar altii - cei care au observat ca au gasit-o, au trait-o, nu reusesc sa-nteleaga de ce a trecut!
:)
@Lorelei, imi place ideea de "familii de suflete", cert este ca ni se intampla sa intalnim oameni pe care sa ii simtim aproape, de care sa ne simtim atrasi doar dupa cateva cuvinte..sa ai impresia ca ii cunosti de-o viata si ca ceea ce spui e inteles. Dar ca e cineva, unic, special, predestinat pentru fiecare...nu as putea spune...dar noi il putem considera asa si putem spune ca e "sufletul pereche".
@pheideas, te vezi cumva in postura de printesa :)?
@fly, da, imi trag niste boxeri albi cu dantela ... :))
@ fly2sky : Exact, la asta se refera notiunea de "familie de suflete". La oameni de care te simti atras instantaneu, fara sa-ti explici de ce. Si pe care, da, crezi ca ii cunosti dintotdeauna.
Iar cineva-ul ala unic, special, care te completeaza, care te face sa te simti intreg, se numeste "suflet-geaman".
@joker, pentru unii e greu si de gasit iubirea adevarata..iar cand o gasesc o pastreaza pentru tot restul vietii, sunt destui oameni care spun ca au iubit cu adevarat doar o data in viata. Altii gasesc mai multe iubiri adevarate dar nu reusesc sa mentina nici una. Prin credinta, banuiesc ca te referi la credinta in IUBIRE :). Dusmanii sunt cei amintiti de tine..ei pot actiona si inainte si astfel sa te impiedice sa vazi iubirea adevarata..si dupa.
@Lorelei, sa-mi spui daca l-ai gasit sau daca-l gasesti :).
@Bun regasit @andrei. Cred ca fiecare vorbeste din punctul lui de vedere, dar mai indirect, asa ;)Eu, in idealismul meu cred in iubire adevarata (aproape idilica :) si de durata :).
@pheideas, in boxeri albi cu dantela te va iubi Fat-Frumos cu iubire adevarata :))
Stii tu care era ideea...deci sa inteleg ca dupa tine asa o iubire adevarata nu exista :).
Wow, ce de comentarii si pareri! Salutare tuturor! Lovely to hear news from all my dear friends. :)
Joker, iubirea adevarata e greu de gasit mai ales când noi, cei care o căutăm suntem prea pretenţioşi, prea orgolioşi sau nu vibrăm la avansurile ei :), adică suntem un pic insensibili. Din moment ce am întâlnit-o e greu de menţinut, de întreţinut pentru că de fapt e atât de fragilă, de vulnerabilă şi totuşi atât de puternică. Vorbim tot de IUBIRE. :)
@fly, doar in povesti ... cred. Din pacate, marea majoritate a oamenilor - si aici iar voi fi acuzat ca generalizez - sunt mediocri, incapabili de iubiri adevarate. Pentru iubiri adevarate e nevoie de inteligenta si putere de patrundere a fenomenului. Nu e nevoie de fizica si mari filozofii sa intelegi ca fericirea are nevoie de foarte putin ca sa se petreaca. Cum spuneam, oamenii sunt mediocrii, meschini, in permanenta cautare ce conflict. Si daca nu il gasesc, il inventeaza. Cauta nod in papura si devin orbi la ceea ce au. Si cand nu mai au, regreta. Vesnic nemultumiti, sunt in cautarea idealului - a frumusetii, inteligentei, eroticului, desteptaciunii si ce s-o mai gasi, toate intr-o singura persoana.
Cel mai mare psiholog din tara imi spunea, acum o luna, o chestie: "Lucian, aproape toate pacientele mele sunt femei frumoase". De ce oare ? Pentru ca frumusetea, de cele mai multe ori, ascunde drame personale, adanc mocnite din adolescenta, iar purtatoarele sunt "ghiveci" la capitolul gestionarea emotiilor. Iesiti dupa-amiaza in parc si priviti mamicile ce-si supravegheaza copiii la locurile de joaca. Chipuri triste, ochi plansi, drame personale. Nu e nevoie sa fii mare psiholog sa le citesti situatia materiala si sa vezi ca sunt intretinute de catre un "potent om de afaceri". Toate au cautat iubirea adevarata, nu ? :)) Sau poate ca au confundat-o cu altceva ... :)))
Un om fericit este in primul rand un om independent si sigur pe capacitatile sale, capabil in orice moment sa isi gestioneze viata, banii si emotiile. Oamenii independenti sunt liberi. Iar daca mai au si ceva in cap, nu fitze de toapa scapatata, acestia sunt capabili sa iubeasca dezinteresat. Din pacate, traim intr-o lume materiala, cu oameni meschini, in permanenta cautare de "aranjamente" financiare.
E cineva de alta parere ?
Pheideas, descrierea idilică a iubirii făcută de tine e specifică vârstei adolescentine şi toţi am trecut pe acolo nu? Ţipetele scurte şi goana prin iarbă, mijlocul fetelor prinse din zbor, vorbirea de rând ce pare o melodie, marea iubire ce izbucneşte din felul în care este rostită o silabă, cireşele smulse de la o gură la alta, toate acestea strălucesc, ca focul, sunt divine." A iubi înseamnă, a fi zeu, ceea ce este o frumoasă cutezanţă de muritor. A iubi, aproape că ţine loc de a gândi, pentru că iubirea este o înflăcărată uitare a tot ce ne înconjoară. Aşadar, să nu cerem pasiunii logică. Când iubeşti, totul pare posibil. Simţi că ai puteri nebănuite, eşti zeu şi-i poţi porunci lumii. Ceva de genul nu ? :) Am mai scris despre acest gen de iubire cu ceva timp în urmă... Dar cu timpul totul evoluează şi creştem în aşteptări sau nu e aşa? :)
:)
Un om capabil să îşi gestioneze viaţa, banii, emoţiile, după mine, nu ar mai fi chiar om , ci un pic roboţel. Nu putem prevedea toate întâmplările, toate crizele sau nenorocile care se vor abate asupra noastră. Toţi ne dorim să alegem drumul cel bun şi corect, dar viziunea pe care fiecare ne-o clădim despre el ne îndepărtează de ţel, aşa cum sugerau şi antevorbitorii noştri. Suntem subiectivi până şi atunci când iubim. Culorile, parfumul şi gustul iubirii sunt toate atât de diferite, pentru că noi suntem atât de diferiţi ca indivizi, nu doar prin educaţie, experienţă de viaţă sau feeling ci, mai ales prin înţelegerea fenomenului în esenţa lui. :)
@Lolita, asa e, cu timpul devenim fie mai destepti, fie ne prostim de-a binelea. :)) Mai pretentiosi, cu siguranta ! La douazeci de ani iubim cu jumatatea inferioara. De ce, pentru ca sus n-avem cu ce. Apoi intram cu soshonii in viata si incepem sa masuram si sa valorificam orice trasatura a partenerului. Cand sunt nefericititi, foarte multi au obiceiul sa dea vina pe celalalt, in loc sa-si pliveasca buruienile. Asa apar conflictele, motivele si divorturile. Iubirile adevarate dureaza.
Am observat, dupa parerea mea, o confuzie. Exista parerea ca iubirea este un contract, cu care dai in cap partenerului, cand nu te mai iubeste. Se intampla ca azi sa iubesti, si maine sa nu mai iubesti. Adica azi intalnesti pe cineva, eventual pe printesa din turn, iar dupa ce te-ai suit pe franghie s-o salvezi, iti tranteste o perla, de-ti vine sa te arunci inapoi.
Hai ca azi am chef de povesti cu Feti Frumosi.
Sa zicem ca iubirea este ca un catel cu mii de camere, si in fiecare zi descoperi una care iti place.
@Lolita, in iubrea adevarata, ca despre ea vorbim, cred ca subiectivitatea nu-si are rostul. Sau nu vorbim de iubiri eterne, ... pana la sfarst ? Vorbim oare de sclipiri de moment ? Da, cred ca mi-a scapat nuanta.
Corect, tot iubiri sunt si alea, chiar daca dureaza putin. Dupa parerea mea, nu adevarate.:)
Mămicile care îşi plimbă copiii prin parc şi au chipuri triste, plânse nu sunt neaparat întreţinute de un potent om de afaceri ci , sunt poate, femei obişnuite, obosite după serviciu şi care se gândesc cum să chivenisească avutul ca să aibă tot ce le trebuie pentru puii lor şi pur şi simplu oglindesc acest zbucium în privirea lor. E o altă viziune a aceluiaşi tablou sugerat de tine...
Toţi oamenii au cred mici mari probleme în ce priveşte viaţa, iubirea, fericirea etc chiar dacă pozează în societate altfel - exemplul doamnelor frumoase şi devreme acasa :). Măştile pe care uneori le purtăm, în diverse ocazii au tendinţa să deformeze realul şi să ne proiecteze ceva mirific, idilic, fantastic etc...
@Lolita, cand am spus de echilibru emotional, de gestionarea emotiilor si banilor, m-am referit la compromisurile pe care multi le fac de dragul lor. Nu vezi cat de mature sunt fetele azi ? Stiu exact ce vor, si nu pentru ca ar fi trait in varful castelului, izolate, ci tocmai pentru ca nu au si "vor sa aiba". Iar baietii invata cat costa.
Si daca ele mai cred in povesti, au grija mamele sa le zica: "fata, nu vezi ca e sarac ?!".
Dincolo de sarcasm si contrar la ce-am spus mai devreme, cred ca mai sunt oameni capabili sa iubeasca adevarat. Din pacate extrem de putini.
Suntem subiectivi când ne dorim ca potenţialul partener sa fie înalt, inteligent, spiritual etc. sau cand ea vrem sa fie blonda, isteaţă, joviala, copilaroasa dar si un pic savuroasa macar din cand in cand. :) La aceste soi de subiectivism ma refeream. Iar cand vine iubirea adevarata tiparul proiectat s-ar putea sa nu mai fie exact, identic. Adica el ar putea fi inteligent, dar nu si înalt. Ea ar putea fi savuroasa, dar nu si blonda. :)))
Dacă e sa ne referim la partea mercantilica vom isca un dialog nu tocmai antrenant, dar este o realitate ca tinerii din ziua de astazi visează prea mult, sunt comozi şi învaşă cum spuneai şi tu că toate au un preţ. Ei nu au o vină prea mare, cât o are societatea care îi împinge la extreme gen sărituri paralizante, doar pentru distracţie, love story gen Hannah Montana filmul sau alte prostioare comerciale care să îi îmbogăţească pe unii, iar pe cei mulţi să-i gâdile la orgoliu, să-i facă să adoarmă şi să nu mai aprofundeze.
Hello,people!
Ma gandesc ca iubirea adevarata exista in functie de adevarul fiecaruia.Noi oamenii avem "talentul"sa umblam dupa cai verzi pe pajisti mov...si nu stim daca iubirea adevarata nu ne-a trecut chiar pe sub nas..sau a plecat cu primul tren pe care l-am pierdut ,sau...se afla chiar langa noi dar fiind prea ocupati cautand-o...n-o vedem.
Intr-o viata de om iubim de doua-trei ori...de-adevaratelea...desi de fiecare data...diferit.Rari sunt cei care iubesc o data si bine...Si cred eu ca numai tarziu in viata o sa stim care ne-a fost adevarata iubire.Cand tragem o linie si facem un calcul.Cand stam pe o banca ,intr-un parc,la ora 10 dimineata ...cand toti merg la serviciu si doar noi pensionarii...mai avem timp sa admiram...toamna .Si sa numaram bobocii...
si iubirile.Adevarate,sau nu.
Intre timp,fiecare...ne traim viata intr-un rush de oameni tineri...iubim...si iar iubim...traind ziua...neavand timp sa ne intrebam...si sa rasucim iubirea pe toate partile"Esti adevarata...nu esti?"...Suntem fericiti ca exista.Astazi!
Pentru ca nimeni nu-ti poate garanta nimic.Iubirea nu vine cu manual de folosire si termen de expirare.Vine si gata...
Daca esti norocos,bineinteles.
Îtr-adevăr MyEyes, iubirea nu vine cu manual de folosire, ci o trăim şi apoi ne dăm seama dacă e adevărată sau nu... La fel de adevărat este că în momentul în care vom fi pensionari vom avea răgazul să contorizăm tot ce ni s-a întâmplat, ce a fost bine , ce a fost nebunesc... Am vrut să pun accentul şi pe faptul că în prezent, din cauză că suntem într-un iureş continuu iubim la întâmplare şi nu autentic. Mai ales tinerii care nu mai au repere, modele demne de urmat se grăbesc să păşească pe terenul fragil al iubirii cu botinele pline de noroi, cu pretenţii absurde şi prea plini de ei. Zic şi eu ce am observat în jur, departe de mine să judec, dar poate ar trebui să facem ceva în sensul acesta... Să-i ghidăm, să-i ajutăm să descopere şi frumosul din lume...
@pheideas: "Un om fericit ...capabil in orice moment sa isi gestioneze viata, banii si emotiile. Oamenii independenti sunt liberi." Vezi, si tu, la fel ca cei pe care ii incriminezi, amesteci banii cu emotiile. Fericirea nu are legatura cu banii, cu independenta financiara, cu cariera. Fericirea tine strict de emotii, de ceea ce spui tu gestionarea emotiilor, de incredera in tine, de libertatea si independenta interioara. Iubirea adevarata tine in primul rand de noi, de cum stim si putem noi sa iubim, daca simtim la fel ca cei care au scris povesti..atunci astfel de iubiri exista, daca nu, nu. Totul e insa sa ne raportam la realitate, si nu doar la imaginatia noastra, pentru ca o astfel de iubire sa dureze, daca nu...te vei trezi ca esti singur pe alta planeta. Dar daca cineva simte chiar si pentru o clipa asa...ceea ce simte e iubirea adevarata, indiferent de durata. Pe de alta parte, daca esti prea ancorat in material, rational...nu poti simti asa...si spui ca nu exista decat in povesti. Raportarile si comparatiile cu altii sunt subiective.
@fly, vorbeam de compromisuri ...
..da, am recitit, iar compromisurile apar tocmai din aceasta confuzie..ca fericirea tine de bani..Foarte adevarat si : "Cand sunt nefericiti, foarte multi au obiceiul sa dea vina pe celalalt, in loc sa-si pliveasca buruienile" , insa se poate intampla si sa te napadeasca buruienile celuilalt.
@MyEyes... adevarat, fiecare iubire e diferita...si suntem norocosi cand e. As spune si ca fiecare e adevrata, de vreme ce ai simtit-o. Ce-i masuram de fapt intensitatea, durata, ambele? Am vrea bineinteles ca tot ce e frumos sa dureze..dar..
@fly, buruienile sunt buruieni, indiferent de unde ar veni. Ele tot trebuie taiate la timp; altfel te napadesc, de nu mai iesi la lumina. De ce sa nu recunoastem, multi le ignora sau le accepta, incercand sa le vada orchidee. :)) La urma urmei, fiecare isi duce crucea, si nimeni nu e responsabil pentru gradina altuia. Pe mine ma doare de cei care atarna pe garduri pampoane, incercand sa ascunda gradina. :)) Tot un fel de pacacaleala e. Adica dupa ce s-au pacalit pe ei, incearca sa pacaleasca si pe altii. "Explore my carpathian garden !" :))))
@ fly2sky : Da, l-am gasit.
Cineva spunea ca fiecare relatie este intemeiata din simboluri, din imagini si cuvinte. Atunci memoria poate sa produca o relatie adevarata sau chiar iubirea adevarata sau e nevoie de mai mult?
memoria produce doar atasament. pentru iubire e nevoie de trecut, dar mai ales de prezent si viitor.
am intors-o pe toate fetele, insa despre teama de iubire n-a vorbit nimeni. despre esecuri, despre masti, adevar, minciuna si altele. :)
Memoria produce atasament si nu e suficient? :) Evident ca iubirea are nevoie de mult mai multe.
************
Am preferat sa vorbesc despre iubirea adevarata. Măşti şi eşecuri vedem prea des în jurul nostru. Unii oameni au devenit experţi în disimulare, încât au uitat să fie ei înşişi. Alţii cad în cealaltă extremă şi ajung să se iubească prea mult pe ei înşişi, încât nu mai percep semnalele celor din jur. Narcisistul va fi preocupat doar de imaginea lui, de iubirea pentru sine oglindită într-un ciob deformat al oglinzii sufletului. Egoistul va fi atent doar la avutul lui si mai putin la iubire. Altruistul se va sacrifica pentru alţii, se va dărui, dar va avea relaţii de iubire finalizate uneori în defavoarea lui.
Orice mic eşec fie el sentimental sau de altă natură, va avea un ecou diferit pentru fiecare. Narcisitul va deveni anxios şi va căuta un alt ciob de oglindă care să-l gratifice şi să-l supraevalueze. Egoistul va fi indiferent, pentru că e insensibil şi va miza mereu pe avutul său pentru a ieşi din impas. Altruistul va căuta resurse în cei asupra cărora şi-a revărsat iubirea şi se va hrăni cu grija, respectul şi înţelegerea lor. E posibil să primească şi iubire la rândul său, în funcţie de norocul său. :)
E o viziune... Aştept alte păreri...
Poate ar trebui să ne facem o autoevaluare şi să răspundem la întrebarea : ce ar iubi cineva la mine ? Cu cât vom fi mai responsabili şi ne vom respecta mai mult pe noi înşine vom revărsa toate acestea şi asupra celor din jur, inclusiv iubirea adevărată. Iubeşte-te pe tine însuţi şi astfel vei iubi cu adevărat pe ceilalţi. Uităm şi faptul că nu iubirea creează problemele, ci ego-ul. Când vom fi capabili să ne privim în oglindă sincer fără a ne îndrăgosti de propria imagine reflectată, vom fi în stare să ne ajutăm şi partenerul să se cunoască, să renunţe la " măşti", să fie autentic, iar relaţia dintre noi să fie una de împărtăşire, în care libertatea şi independenţa sunt reciproc respectate. Atunci ne vom găsi sufletul geamăn de care au amintit şi antevorbitorii...
Voi ce părere aveţi?
@Lolita, cred ca iubim prea mult cu ochii imaginatiei. Mintea vede partenerul perfect, cand, in realitate, e exact pe dos.
Crezi ca putem sa fim obiectivi cu noi insine ? Pur si simplu nu cred; nu ca n-ar fi vointa, ci este imposibil sa ne vedem rai. Daca am fi stiut ca suntem rai, ne-am fi corectat cu siguranta. E cineva care are o parere prosta despre sine ?
Singurele repere sunt cum ne vad ceilalti. Reprosurile, caracterizarile, disputele ... Dar cati dintre noi, chiar daca nu pe moment, suntem capabili sa ne privim critic si sa spunem: asa o fi ? Daca are dreptate ?
@Lolita, foarte frumos ai exprimat..si iti impartasesc opinia. Iubirea adevarata apare atunci cand ne regasim pe noi insine, cat mai autentici, eliberati de neincredere, teama si prejudecati, de ceea ce am fost invatati si nu corespunde cu felul nostru de a fi. Iubirea adevarata tine de noi in primul rand, de cum stim sa ne ascultam acea parte interioara pe care o intuim ca fiind sufletul. Apoi alegem pe cine iubim..si de regula simtim ca intram in rezonanta cu acea persoana.
@Lorelei...ma bucur :)..multi nu reusesc intr-o viata.
@Pheideas, mintea nu vede mereu partenerul ideal, ci tocmai ea îi deformează imaginea, îl măsoară, îl analizează, îl compară etc. Putem fi obiectivi cu noi si nu ţine doar de voinţă, ci şi de stima faţă de noi. Unii oameni se văd imperfecţi, răi etc de aici multe frustrări, depresii, nemulţumire etc. ( cazul mult mediatizat al Mădălinei Manole de ex.) Toate acestea se răsfrâng şi asupra partenerului şi automat relaţia va începe să scârţâie. E nevoie de un echilibru şi de o armonie ce ţine , zic eu, de tabieturile, bunul simţ şi trăirea fiecărui cuplu în parte. Vedem cu ochii imaginaţiei şi ne transpunem în diferite ipostaze doar atunci când nu suntem mulţumiţi cu ce avem, ne dorim mai mult, luna de pe cer eventual... Dacă vorbim deja de fantezii intrăm pe alt teritoriu şi nu cred că e neaparat ceva rău, malefic. :)
@Fly, ma bucucr ca esti de acord cu mine. :) Chiar daca ma repet voi mai aminti ca iubirea adevarata se simte cu sufletul. Nu are legatura neaparat cu imaginea, contextul sau educatia chiar daca uneori le implica... A trai langa o persoana fata de care nu te leaga sentimente puternice înseamna a te minti pe tine in primul rand. E si un soi de egoism pentru ca nu permiti nici altei persoane sa aiba sentimente nobile fata de el/ea.
@ fly2sky : Multumesc! Da, stiu. Probabil nu tin neaparat sa-l gaseasca.
LOLITA..PERFECT SPUS.
Echilibru si armonie, insa
Cine se cunoaste...
Cine vrea sa-l cunoasca pe celalalt?
Unde educatie, unde cultura..sau respect. Deja m-am dus pe Luna nu pe campii...
Daca punem la socoteala SEXUL...vom vedea adevarata dimensiune a grobianismului, aparentei...si simulacrului national.
Ce sa mai vorbim de "traire" sau "mangaiere"..avem pentru fiecare un DICTIONAR PE CARE IL FOLOSIM DUPA BUNUL PLAC punct
Adevarata iubire de fapt e o arta a sexualitatii plus o profunzime spirituala si plus Libertate!!!!
Asta ultima o ai daca esti precum romanul"o maare meserie" ori un mare mostenitor de....
Astept cu nerabdare momentul contra-zicerii:)
PS:In general...daca apare RACAIE FOARTE F.MULT
Deci?
Unghi de vedere
Iubirea adevarata tine de nivel cultural..presarat consistent cu putere de sacrificiu...impletita!!!
Si nu de SUBIECTIVISM(vreau/visez/doresc etc etc)
Vorbim de experienta...nu de "intamplare" "manifestarea bunului-simt", "simplitatea de la tara" etc
Plus de asta nimeni nu tine cont de specificul poporului asta raportat la iubire!!!
...Dezastru/Cataclism....
Ca sexul"nu vorbiti prostii"
Mai are cineva ceva de adaugat:))
iubirea e usor de gasit...se afla in noi
@karma..simplu si adevarat :)
@pheideas, tocmai raportandu-ne prea mult la altii putem avea o parere proasta despre noi. Iar unii au o parere exagerat de buna, depinde ce considera fiecare ca e mai important, pentru ca toti avem calitati si defecte..si nu poti excela pe toate planurile, perfectiunea nu exista. Iar atunci cand cauti partenerul perfect doar cu ochii mintii nu iubesti. Cred ca trebuie sa ne raportam in egala masura la noi si la ceilalti pentru a avea o perceptie cat de cat obiectiva. Asa si cu iubirea adevarata, se intampla de multe ori sa iubim cu ochii imaginatiei…sa ne formam un ideal despre cum ar trebui sa fie iubirea adevarata si nu ne adaptam realitatii. Sa-l vedem pe celalalt cum ni-l imaginam noi, nu cum este in realitate. O asemenea iubire bineinteles ca va duce la un moment dat la dezamagire, esec. Apoi vine teama de iubire..si va persista mai ales daca nu e inteleasa bine cauza dezamagirii. Teama de iubire..e poate cel mai mare dusman. Teama e produsul mintii, a prejudecatilor.
Ma repet poate, iubirea adevarata…altfel spus autenticitatea iubirii, capacitatea de a iubi tine in primul rand de noi, de felul in care ne regasim pe noi insine, in spatele mastilor, dupa ce trecem prin diverse experiente, esecuri si reusim sa ne infruntam temerile. La un moment dat cred ca fiecare a experimentat si partea negativa..a dezamagirilor si a esecurilor..pentru ca asa suntem facuti..din ganduri, imaginatie, asteptari, apoi ne-am reconsiderat conceptiile despre iubire. Iar iubirea adevarata nu poate fi pusa intr-un sablon, ca ceva static si universal valabil...suntem diferiti, fiecare are propria perceptie care evolueaza in functie de experiente.
@Joker..ne mai aduci un pic cu picioarele pe pamant…romanesc.:) Ai dezvoltat frumos intr- o postare a ta , iubirea la romani. Nu putem ignora realitatea ce ne inconjoara, dar cu toate astea, noi..ce aberam pe aici…(ar zice unii), cred ca asta facem, incercam sa ne cunoastem, sa ne regasim dincolo de educatie, de specific national. Cat reusim..si cat e iluzie..nu stim..pentru ca suntem permanent influentati de tot ce citim, traim, simtim..insa un sambure de autenticitate tot cred eu ca exista..si dupa asta alergam. Mi-a placut definitia :” Adevarata iubire de fapt e o arta a sexualitatii plus o profunzime spirituala si plus Libertate!!!!”. Perfect de acord..nu trebuie scapat nici un aspect din vedere. Si daca cu anii in urma predomina partea spirituala…acum e in floare arta sexualitatii..insa se uita ca fara partea spirituala e doar sport, nu arta. Cu Libertatea e mai greu, intr-adevar.
@fly, unii mai sunt si masochisti ! :))) nu se invata minte niciodata. incearca si iar incearca ...
fly2sky....
Eu ma "oftic" in general...cu cresterea vertiginoasa a inconstieientei si respir viata langa oameni adevarati. Am o glanda care identifica"prost":)insa foarte mandra ca iubeste.Pe tine!
E..vezi cum stam cu REALITATEA...
Ps:Ce bine ca de fel n-am dureri de cap:)
@Joker, stii cum e, nu-i poti schimba pe toti oamenii, dar iti poti pune amprenta asupra celor de langa tine, iubindu-i. Ma bucur ca ne-am gasit, cativa, care vorbim aceiasi limba, intram in rezonanta ("familii de suflete" poate...cum spunea Lorelei) :)
Foarte adevarat.
Si eu am apreciat gaselnita lui Lori.
Si totusi...pare a fi prea puti_ ...
Fie ca destinul...sa fie la fel....
Implacabil.
Mie de fel nu-mi prea place ca doar El(asta nu e de gen masculin) isi face de cap...
Si nu noi...:)
Nu e gaselnita. Am citit despre. Nu e inventata.
Lori am spus/gandit metaforic:)
Eu unul nu trebuie sa citesc...despre
"familii de suflete pereche"
E o chestie..originala, dar si adevarata!!!
Unde mai pui ca am pututo confirma...aprecia, ba chiar verifica:)
pentru ca totul e in mintea noastra... si pentru ca suntem doar oameni nu avem cum sa creem si sa credem in ceva perfect, ideal, imuabil, etern, etc...
@Lucian, in cazul asta nu crezi ca de fapt ar fi foarte simplu sa gasesti iubirea adevarata? sau depinde de cat de simpla sau complicata e mintea noastra? Eu as spune ca mintea e doar o punte de legatura..si ca iubirea vine de altundeva..
fly-punctat cu intelepciune!
Asta numesc eu Femeia-mama barbatului:)
Joker, iubirea adevarata implica si sexul si spiritualitatea si libertatea fara urma de tagada. E adevarat ca pe plaiurile mioritice nu toate cele enumerate sunt in egala masura apreciate si atunci apare simulacrul sau disimularea sau daca vrei subiectivismul fiecaruia :D, pentru ca fiecare simte altfel. :)))
@Lucian, bine ai venit pe duel! Iubirea e greu de gasit pentru ca mintea poate construi un obstacol pe care singuri ni-l imaginam sau pot fi mai multe, asa cum sugerai... Iubirea adevarata nu inseamna neaparat ca tindem spre perfectiune, ci spre o particica din ea, dar care este cea mai valoroasa pentru ca implica ceea ce simtim si ne ajuta sa fim mai umani. Iubirea este pentru unii oameni aerul pe care il respira si nu exagerez cu nimic, este insasi viata , iar ea nu este nici ideala, nici imuabila, nici eterna, ci doar perfectibila. :)
Trimiteți un comentariu