Beauty and The Beast

Din nou despre iubire. Tot dezbatand pe Duelul mintilor diverse idei, incercand sa gasim raspunsuri ... ajungem inevitabil la iubire. Ce vor femeile - iubire ? Ce vor barbatii - iubire ? De ce se indragostesc fetele cuminti de baieti rai ?....toate aceste intrebari ne duc, din nou, la altele - ce e iubirea, de ce iubim, ce iubim, e iubirea conditionata sau nu, e hazard sau nu ?

Iubim tot ce asociem in mintea noastra cu frumosul, cu binele ... tot ceea ce ne da senzatii placute. Putem iubi ceva urat ? Va amintiti povestea de dragoste "Frumoasa si Bestia". In majoritatea povestilor, personajele se impart in doua tipuri: feti-frumosi, zane - bunatatea si frumusetea fiind nedespartite, si zmeii cei fiorosi - rai, urati, monstri cu multe capete, cotoroante, etc. In realitate insa, nu exista oameni absolut buni sau absolut rai, nu exista frumusete perfecta, toti suntem o combinatie de bine si rau si traim o varietate de emotii, pozitive si negative. In fiecare om bun exista o mica bestie si in fiecare bestie exista ceva bun. Cum putem face sa evoluam, sa devenim mai buni, sa ne transformam in printi ? ... As spune ca prin cunoastere, constientizare si prin iubire.
Idealizarea iubirii - povestile cu zane si feti-frumosi, ideile preconcepute, conditionarile formate in mintea noastra, nu ne ajuta sa cunoastem si sa iubim o persoana asa cum este ea, si ajungem sa iubim un Luceafar sau o imagine falsa, pe care am creat-o in mintea noastra. Sau renuntam la iubire si sa devenim pragmatici.
Dar sa revin la povestea noastra. Cum a putut Frumoasa sa iubeasca o Bestie, care initial a vrut sa-i faca rau tatalui ei, si a carei infatisare era respingatoare ? Trebuie sa mentionez intai ca, Frumoasa, nu era numai frumoasa, ci si (mai ales!) inteleapta si buna. Isi iubea atat de mult tatal, incat a decis sa-i salveze viata, cu pretul fericirii sale. Iubea frumosul, trandafirii, iar despre Bestie stia ca e fioroasa si urata ... departe de idealul iubirii. Bestia se indragosteste, iar asta il face mai bun. Frumoasa ii vede aceasta parte buna (ceea ce dovedeste deschiderea spre cunostere), o apreciaza, si treptat, renunta la prejudecatile si conditionarile din mintea ei, realizand ca valorile interioare, bunatatea, sunt mai importante decat aspectul exterior (acesta presupune o maturizare, cunoastere de sine, si o ierarhizare a valorilor), si ajunge chiar sa se indragosteasca de Bestie. Bestia la randul ei, a fost odata un print, care a facut fapte rele, si datorita acestoara a fost transformat intr-o bestie. Vazandu-se asa urat, s-a izolat de lume si s-a comportat asa cum lumea se astepta sa se comporte o bestie. Undeva in sufletul lui a existat bunatatea si speranta ca intr-o zi va fi iubit si va scapa de vraja. Indragostindu-se de frumoasa a inceput sa se schimbe, constientizand ca numai iubind, daruind si el bunatate ar avea sansa de a putea fi iubit. Iar dragostea adevarata a printesei o primeste doar atunci cand crede ca a pierdut-o definitiv, cand dorinta de a fi iubit ii iese din minte si ramane doar dragostea neconditionata.
Frumoasa povestea, multe intelesuri se desprind din ea. Povestile ne arata doar reusita, nu si esecul. Iubirea are capacitatea de a transforma un om, de a-l face sa devina mai bun. Dar pentru asta trebuie sa existe si in acel om dorinta de a se transforma si capacitatea de a iubi. Daca Bestia nu avea acel potential de a iubi in ea, acel ceva bun, si nu ar fi fost capabila sa-si depaseasca frustrarile, mania, nu s-ar fi putut transforma intr-un om mai bun, nu ar fi "atras" dragostea Frumoasei. Iubirea poate genera iubire iar iubirea trebuie sa fie neconditionata, sa vina din suflet. Asta nu inseamna sa inchidem ochii, sa nu ascultam mintea, ci dimpotriva, sa constientizam si sa iubim ceea ce este persoana de langa noi, nu ceea ce ne imaginam sau ne dorim noi sa fie. Altfel, mai devreme sau mai tarziu vom fi dezamagiti. Totodata, simpla dorinta mentala de a iubi si de a fi iubiti, nu este suficienta, trebuie sa existe si deschiderea sufleteasca pentru asta. Suntem oameni, imperfecti prin urmare, doar puterea de a iubi ne ajuta sa fim mai buni. Asadar, iubirea trebuie intai sa existe in noi pentru a o putea darui.
.........................................................................................................................................
Asadar premisa iubirii este in noi, prin autocunoastere si constientizare putem sa o dezvoltam, iar apoi relatille se infiripa in functie de conditionarile anteriore si de ierahia de valori care am stabilit-o.

Intreaga postare o gasiti aici.

Am spus ca in fiecare din noi exista un potential de a iubi. Intrebarea mea este: oare poate fi modificat acest potential din exterior, sau el este dat, exista in noi, iar datorita unor factorii externi acesta se manifesta sau nu, ramane nedescoperit? Cu alte cuvinte, iubind pe cineva, il putem transforma, il putem face mai bun, sau putem interveni doar in exteriorizarea acestuia ? Astept pareri si idei :)

ce-si doresc femeile 2

Se pare ca postarea trecuta a starnit un tsunami. Reactiile au cuprins intreaga panoplie, de la "ce haios !", la "vai, te-am crezut altfel !". Oricum le sunt recunoscator celor care au distins in spatele caracterului misogin al postarii spiritul meu de pamfletar.:) Probabil ca au tinut minte postarile anterioare despre femei si barbati, iubire, valori si puterea sentimentelor. Pe ceilalti ii rog sa le citeasca.

Si acum sa revin la eternul feminin. :)
Ce-si doresc cu adevarat femeile ? Pai ce sa-si doreasca, altceva decat ce ne dorim toti, femei si barbati, deopotriva ? Adica siguranta, confort, stabilitate, caldura si altele asemeni, in doua cuvinte: liniste interioara. Linistea interioara ne da echilibru, satisfactie si implinire.
In postarea anterioara am fost acuzat de misoginism cand am sugerat ca femeia considera barbatul parte esentiala in procesul implinirii sale personale.
Uitati, am sa spun acum ca toti suntem egali in drepturi si nazuinte. Ne croim drumul bazandu-ne pe propriile resurse materiale si mai ales mentale. Si daca la un moment dat ne indragostim de barbatul mult visat, atunci insemna ca am atins acea liniste deplina. Suna idilic, nu ? :)) Si proletar in acelasi timp, pentru ca mi-aduc aminte de povestile parintilor, in care tovarasa inginer de la laboratorul intreprinderii se indragostea de tovarasul inginer de la sectia de prelucrari.:))
...
Este considerata femeia mai slaba decat barbatul ? Are ea nevoie de protectie ? Dorintele ei depind de barbat ? Daca intrebam istoria, toate raspunsurile sunt DA !
Haideti sa intrebam si prezentul ...

Magic Storm a spus intr-o postare recenta: "Un barbat trebuie sa ofere iubire, incredere si stabilitate". Atat ! Intregul univers feminin se invarte in jurul celor trei. Femeia are nevoie de incredere si stabilitate. Si siguranta, as completa.
Ce inteleg femeile prin siguranta ? Asta depinde de sistemul de valori al fiecareia, implicit de educatie.
Am intalnit multe femei. Doar doua, trei, au reusit sa-mi descuie portile sufletului.
Pot spune cu siguranta ca majoritatea femeilor sunt extrem de sensibile la Audi A8, costum, cadou de aur, o masa la cel mai select restaurant. De ce sunt sensibile, pentru ca pentru ele stabilitatea si siguranta se numara in zerouri. Tine de educatie. Nu poti sa stergi cu buretele peisajul copilariei, in care mama spala salopete. Si daca il stergi, e musai sa-l umpli cu ceva, ce se dobandeste cu truda mintii si a sufletului. Nu e mai simplu sa iei de-a gata, in schimbul a "te iubesc" ? Suna mercantil, insa pentru unele femei la asta se reduce iubirea.
Foarte putine femei reusesc sa vada ce se ascunde in spatele aparentelor. Din pacate tentatia este imensa. Marketingul functioneaza, si nu de ieri, de alaltaieri. Iar cererea de femei e mare, mai ales din partea unor Gigi muschi cu BMW, sau cautatori de amante. Amante care apoi se indragostesc, iar ei nu-si pot parasi nevestele si bla, bla ...

Foarte multe femei habar nu au ce-si doresc de la un barbat. Ma refer la cele care nu au cunoscut tihna unei relatii indelungate, in care si dupa, de regula, apuci sa-ti decantezi valorile si nazuintele. Ele pur si simplu asteapta sa se intample ceva ce nu pot defini. Mi s-a intamplat sa stau la povesti cu asemenea personaje, si ma simteam ca un Brad de Craciun asteptand sa fie bagat in priza.
Cele mai frumoase si durabile dorinte se implinesc la douazeci de ani. Este varsta la care ne indragostim inconstient. Nu conteaza ca are sau nu are. De regula, la acea varsta, nu avem decat sentimente, pe care le daruim cu toata inima. Apoi dorintele devin comune, si unde exista vointa si dragoste, ele se vor implini. Ce frumos ! :)

Anii trec si fiecare om isi construieste propriul sistem de valori. Se mai numeste si dezvoltare personala. Unii au grija sa si-l ordoneze, altii nu. Ordonatul acesta inseamna foarte mult pentru echilibrul interior.

Intr-o alta postare cineva il cita pe Oscar Wilde - "Femeia nu trebuie inteleasa ci iubita !". Asta seamana cu a iubi ceva neinteles, o iluzie ? Cred ca e cel mai confortabil sa limitam iubirea la ceva suficient, sa iubim cu ochii inchisi. Si intr-o zi sa ne trezim cu o palma, iar cand deschidem ochii sa fie prea tarziu.

Fac o paranteza. Nu pot fi de acord cu iubirea neconditionata. Imi place sa iubesc pentru ca ... :) Am scris tomuri despre acest subiect. Neconditionat nu-l poti iubi decat pe Dumnezeu. Sau aproape neconditionat. Amintesc ca "conditionat" nu inseamna doar sa cumperi ceva, ci poate insemna si placerea unei conversatii, dupa care te ridici si-l imbratisezi pe celalalt. Pe Dumnezeu il iubesti pentru ca iti ofera bucurie si liniste. Nu in mod direct, desigur. :)
Insasi tema discutiei se refera la "il iubesc pentru ca imi ofera stabilitate !". Remember ! :))

In concluzie, femeile isi doresc confort si stabilitate. Acceptam sau nu, iubirea este o consecinta a celor doua. Este cineva care nu are nevoie ? :) Este cineva care sa nu iubeasca confortul ? Nu conteaza care, material sau spiritual. A, poate sa iubeasca mai mult decat confortul, valori care se vad mai putin, dar care pana la urma, tot confort dau.
Una din tarele mele este aceea ca imi plac femeile puternice, partenere egale de dialog si cotidian. Imi place sa daruiesc dezinteresat si am facut-o de multe ori. Dar cum am spus, depinde de om. Nu am ce sa fac, imi plac oamenii profunzi, ale caror dorinte depasesc cotidianul. Dupa parerea mea, acestia sunt oamenii adevarati, cu care m-as incumeta sa plec la drum, femei sau barbati, deopotriva.

Iar in ce priveste dorintele femeilor, ma intereseaza mai putin. Cel mai mult apreciez echilibrul interior. Asa pot sa-mi dau seama daca valorile lor sunt aceleasi cu ale mele. Si unde exista echilibru, dorintele se pot implini, altfel vor semana cu o gramada de vechituri aruncate intr-o magazie.

ce-si doresc femeile ?

Pe oricare barbat ai intreba, iti va spune ca e cea mai grea intrebare. M-am amuzat copios aseara, urmarind la Sinteza Zilei lui M.Gadea o dezbatere despre "ce-si doresc femeile ?". Toti cei prezenti, barbati desigur, cu M. Badea si M. Radu capete de afis, si-au dat cu parerea in fel si chip. Ba ca siguranta si incredere, ba ca bani sau nopti de amor, ba s-au scarpinat in cap cu neputinta.

Pentru ca m-a interesat subiectul din frageda tinerete, iar viata mi-a oferit nenumarate posibilitati de a testa dorintele femeilor, imi voi spune, timid, parerea. :)

Am pus intrebarea multor femei. O vreme am fost deceptionat, crezand ca nicio femeie nu se incadreaza in standardele mele. De aici, pana sa cred ca toate femeile sunt proaste mai era doar un pas. :) Nu zambiti, stiu o gramada de barbati care cred cu convingere asta.
Totusi, nu puteam sa ma impac cu perspectiva de a ramane singur, si am inceput sa intorc problema pe toate fetele.

Un tip mai destept decat mine mi-a spus odata o chestie mareata: "Cea mai mare greseala pe care o poate face un barbat, e sa intrebe o femeie, ce-si doreste ... E ca si cum ai incerca sa prezici un cutremur". Si imi dadea ca exemplu o femeie care intra cu masina intr-o intersectie. "Stii cand se gandeste incotro s-o ia ? Exact in mijlocul intersectiei !" :))
Cu ani in urma circulase si un banc pe tema cu pricina. Cica un pescar prinde intr-o zi pestisorul de aur. Acesta il roaga sa-i dea drumul, in schimbul a doua dorinte. Omul se gandeste si graieste : "Pestisorule fermecat, vreau o autostrada de aici pana in Hawai". Pestisorul cade pe ganduri si ii zice: "Pescarule, ce-mi ceri tu imi depaseste puterile. Mai pune-ti o dorinta si poate ti-o voi putea implini.". "Pestisorule, vreau sa inteleg femeia !". Pestisorul se gandeste, si iar se gandeste, dupa care il intreaba: "Cu cate benzi zici ca vrei autostrada ?". :))

Deci, ce-si doresc femeile ?
Femeile isi doresc de fiecare data altceva ! Na, ca mai scosei un aforism. :))

Parerea mea este ca barbatul a fost lasat de Dumnezeu sa gandeasca pe termen lung. Demult de tot, pe vremea cand locuia in garsoniera confort patru impreuna cu consoarta si cei trei plozi, inainte de culcare el se gandea unde se va duce la vanatoare a doua zi, sau ca vine iarna si trebuie pus un bolovan la pestera. In schimb, grijile femeii erau cele imediate, cum ar fi plansetul copilului, oala de pe soba sau margelele din sertar.

Daca intrebi un barbat ce-si doreste (s-au facut sondaje in acest sens) iti va spune pe un ton grav: un loc de munca, o nevasta, o casa noua, sa treaca criza etc.
Daca intrebi o femeie, raspunsul ei va fi urmatorul: o pereche de pantofi, sa vina barbatul acasa cu flori sau sa dea cu aspiratorul, sa fie iubita, o pereche de silicoane (vezi raspunsul din emisiunea lui Gadea) etc.
Observati ca dorintele barbatului abordeaza teme cu bataie lunga, in schimb cele ale femeii exprima o necesitate imediata. Nu e nimic peiorativ in asta. Sunt desigur si exceptii ...

O alta mare greseala pe care o face un barbat, aici gasindu-si originea aproape toate conflictele, e sa creada ca o femeie isi doreste aceleasi lucruri ca si el.
Exista diferente, si nu de ieri de alaltaieri, ci de cand e lumea si pamantul, si asa va ramane in veci. E genetic ! Vezi aici.
Si mai e o chestie, o femeie nu va gandi niciodata ca un barbat. Un barbat analizeaza, cantareste si apoi ia decizia. Desigur, alt motiv de conflict.
O femeie, acum te va iubi cu tot ce are ea mai de pret, iar peste o ora va fi in stare sa-ti puna cianura in ceai. O femeie traieste momentul, si tot ce este legat de el este important.
N-o sa vezi niciodata o femeie ca va analiza si va pune in balanta bunele si relele. Decizia ei va fi doar una spontana. Poti sa-i pui zece ani aur la picioare, daca in ultimul ceas te-ai comportat ca un mitocan, te va parasi fara regret. Pe urma se va gandi, dar niciodata inainte de a face gestul, sau a te face "albie de porci". Ma rog, dupa firea, puterea de cuprindere si patologia fiecareia. :)

Barbati, vreti sa cuceriti o femeie ? E simplu ! Trageti-va un A8, un tol festiv si un buchet imens de flori, si va va cadea topita la picioare. Nu va faceti griji pentru a doua zi, si in niciun caz sa credeti ca va conta seara precedenta. E suficient sa va duceti la baie si sa uitati sa trageti apa, ca tot visul se va spulbera intr-o clipa. :)) Glumesc ! Sunt femei care sunt impresionate si de altceva, dar tot valori de moment raman.

Acum doi ani am facut greseala sa cred o femeie, cand mi-a spus ca nu vrea sa ma mai vada. Cat de adevarata e vorba: "Cand o femeie iti spune Nu, inseamna ca e Da !". :))

Ce frumoasa e viata ! Pacat ca e scurta ... :)

ganduri

Am deschis tema si pe blogul meu. Puteti comenta unde doriti.
...
Acum, la inceput de nou an, m-am gandit sa va impartasesc unul din gandurile mele, referitor la viata si la ce trebuie, si ce nu, sa facem. Si daca merita cu adevarat sa realizam ceva important, pentru noi, sau pentru ceilalti.

Din frageda tinerete am fost educat si apoi am invatat singur sa fac ce trebuie si cand trebuie. Am admirat modele si randuieli vechi, scrise sau nescrise, incercand sa le urmez intocmai, cu ilustrul gand al implinirii si multumirii de sine. Daca m-ati fi intrebat acum douazeci de ani, ce inseamna sa treci prin viata, v-as fi spus fara tagada: "Sa construiesti o piramida !". Hilar raspuns, avand in vedere ca habar nu avem nici astazi cine si cum a construit piramidele. Evident, in raspunsul meu faceam aluzie la a cladi ceva maret, care sa ramana in memoria celorlalti. In istorie sunt multe exemple de personalitati care au lasat in urma lor ceva important, de la carti si descoperiri stiintifice, la ctitorit de scoli.
De mai multi ani ma framanta o intrebare - oare merita sa alocam timp si resurse si sa facem sacrificii pentru implinirea unui vis, fie el si nobil ? Merita sa-i luam pe cei vechi drept exemplu ?

Am sa schitez doua raspunsuri:

1. Nu merita sa facem absolut nimic din ceea ce nu ne aduce un castig material imediat. Nu merita sa facem niciun sacrificiu pentru nimeni, pentru ca nimeni nu merita sacrificiul nostru. Oamenii sunt marunti, egoisti si nerecunoscatori. Nu au decat nevoi imediate si isi aduc aminte de tine, numai cand esti urmatorul pe lista, sau cand ii doare ... Cand nu le mai esti de folos, te arunca la cosul de gunoi, fara urma de regret.

2. Merita, pentru ca asa vom ramane in memoria colectiva. Oamenii sunt buni, recunoscatori si ne vor pomeni pururi ... in acatiste.
Va rog sa ma iertati, dar nu mai pot continua. Abia ma abtin sa nu rad in hohote. :)))

Astept si alte pareri despre impliniri, neimpliniri si ce conteaza cu adevarat in viata. Conteaza recunostinta semenilor ?