Din nou despre iubire. Tot dezbatand pe Duelul mintilor diverse idei, incercand sa gasim raspunsuri ... ajungem inevitabil la iubire. Ce vor femeile - iubire ? Ce vor barbatii - iubire ? De ce se indragostesc fetele cuminti de baieti rai ?....toate aceste intrebari ne duc, din nou, la altele - ce e iubirea, de ce iubim, ce iubim, e iubirea conditionata sau nu, e hazard sau nu ?
Iubim tot ce asociem in mintea noastra cu frumosul, cu binele ... tot ceea ce ne da senzatii placute. Putem iubi ceva urat ? Va amintiti povestea de dragoste "Frumoasa si Bestia". In majoritatea povestilor, personajele se impart in doua tipuri: feti-frumosi, zane - bunatatea si frumusetea fiind nedespartite, si zmeii cei fiorosi - rai, urati, monstri cu multe capete, cotoroante, etc. In realitate insa, nu exista oameni absolut buni sau absolut rai, nu exista frumusete perfecta, toti suntem o combinatie de bine si rau si traim o varietate de emotii, pozitive si negative. In fiecare om bun exista o mica bestie si in fiecare bestie exista ceva bun. Cum putem face sa evoluam, sa devenim mai buni, sa ne transformam in printi ? ... As spune ca prin cunoastere, constientizare si prin iubire.Idealizarea iubirii - povestile cu zane si feti-frumosi, ideile preconcepute, conditionarile formate in mintea noastra, nu ne ajuta sa cunoastem si sa iubim o persoana asa cum este ea, si ajungem sa iubim un Luceafar sau o imagine falsa, pe care am creat-o in mintea noastra. Sau renuntam la iubire si sa devenim pragmatici.
Dar sa revin la povestea noastra. Cum a putut Frumoasa sa iubeasca o Bestie, care initial a vrut sa-i faca rau tatalui ei, si a carei infatisare era respingatoare ? Trebuie sa mentionez intai ca, Frumoasa, nu era numai frumoasa, ci si (mai ales!) inteleapta si buna. Isi iubea atat de mult tatal, incat a decis sa-i salveze viata, cu pretul fericirii sale. Iubea frumosul, trandafirii, iar despre Bestie stia ca e fioroasa si urata ... departe de idealul iubirii. Bestia se indragosteste, iar asta il face mai bun. Frumoasa ii vede aceasta parte buna (ceea ce dovedeste deschiderea spre cunostere), o apreciaza, si treptat, renunta la prejudecatile si conditionarile din mintea ei, realizand ca valorile interioare, bunatatea, sunt mai importante decat aspectul exterior (acesta presupune o maturizare, cunoastere de sine, si o ierarhizare a valorilor), si ajunge chiar sa se indragosteasca de Bestie. Bestia la randul ei, a fost odata un print, care a facut fapte rele, si datorita acestoara a fost transformat intr-o bestie. Vazandu-se asa urat, s-a izolat de lume si s-a comportat asa cum lumea se astepta sa se comporte o bestie. Undeva in sufletul lui a existat bunatatea si speranta ca intr-o zi va fi iubit si va scapa de vraja. Indragostindu-se de frumoasa a inceput sa se schimbe, constientizand ca numai iubind, daruind si el bunatate ar avea sansa de a putea fi iubit. Iar dragostea adevarata a printesei o primeste doar atunci cand crede ca a pierdut-o definitiv, cand dorinta de a fi iubit ii iese din minte si ramane doar dragostea neconditionata.
Frumoasa povestea, multe intelesuri se desprind din ea. Povestile ne arata doar reusita, nu si esecul. Iubirea are capacitatea de a transforma un om, de a-l face sa devina mai bun. Dar pentru asta trebuie sa existe si in acel om dorinta de a se transforma si capacitatea de a iubi. Daca Bestia nu avea acel potential de a iubi in ea, acel ceva bun, si nu ar fi fost capabila sa-si depaseasca frustrarile, mania, nu s-ar fi putut transforma intr-un om mai bun, nu ar fi "atras" dragostea Frumoasei. Iubirea poate genera iubire iar iubirea trebuie sa fie neconditionata, sa vina din suflet. Asta nu inseamna sa inchidem ochii, sa nu ascultam mintea, ci dimpotriva, sa constientizam si sa iubim ceea ce este persoana de langa noi, nu ceea ce ne imaginam sau ne dorim noi sa fie. Altfel, mai devreme sau mai tarziu vom fi dezamagiti. Totodata, simpla dorinta mentala de a iubi si de a fi iubiti, nu este suficienta, trebuie sa existe si deschiderea sufleteasca pentru asta. Suntem oameni, imperfecti prin urmare, doar puterea de a iubi ne ajuta sa fim mai buni. Asadar, iubirea trebuie intai sa existe in noi pentru a o putea darui.
.........................................................................................................................................
Asadar premisa iubirii este in noi, prin autocunoastere si constientizare putem sa o dezvoltam, iar apoi relatille se infiripa in functie de conditionarile anteriore si de ierahia de valori care am stabilit-o.
Intreaga postare o gasiti aici.
Am spus ca in fiecare din noi exista un potential de a iubi. Intrebarea mea este: oare poate fi modificat acest potential din exterior, sau el este dat, exista in noi, iar datorita unor factorii externi acesta se manifesta sau nu, ramane nedescoperit? Cu alte cuvinte, iubind pe cineva, il putem transforma, il putem face mai bun, sau putem interveni doar in exteriorizarea acestuia ? Astept pareri si idei :)