Iata ce a scris PheideasA fi nonconformist
Conventionalul se bazeaza pe cunoastere, comparare, clasificare si ce e mai important, raportarea continua la majoritate si minoritate. Si nu este nimic peiorativ in a face asta.
Neconventionalul de azi este conventionalul de maine. Oamenii neconventionali sunt avantgardistii, cei care se incapataneza sa fie altfel decat majoritatea. Cei mai multi sunt ganditori si isi exprima neconventionalul in scris. Altii au curaj si epateaza. Eu privesc nonconformismul mai mult ca pe o forma de revolta interioara fata de vechi, si o neacceptare a lozincilor de genul: "Asa trebuie sau toti fac asa !".
Consider ca in fiecare exista un “pui de drac”.
Cred ca pentru cei mai multi sunt un neconventional, iar pentru restul, sunt un tip obisnuit. Si mai cred ca a-ti dori cu orice pret sa fii neconventional, doar pentru a da bine in ochii celorlalti, implica o mare doza de stupiditate si conventional. Neconventionalul adevarat este batut cu pietre, nu adulat de multime. ... mai mult
aiciIata ce a scris RontzikiUn om obisnuit despre neconventional
Goana dupa neconventional a devenit de fapt ceva mult prea obisnuit, oamenii dorindu-si prea mult sa iasa in evidenta, sa fie neconventionali, incat probabil sa fii conventional devine adevarata provocare si te face sa pari "altfel".
Avem tendinta de a considera conventionale categoriile din care nu facem parte si de a le considera, instinctiv, neconventionale pe cele din care facem parte, avand impresia (pretentia!) ca ele numara putini membri, pentru ca o astfel de abordare ne ofera iluzia de originalitate si unicitate. Cu totii am resimtit cel putin intr-un moment asta si poate ca nevoia de a ne incadra in "neconventional" vine din nevoia de justificare a existentei proprii printr-o conduita unica, "altfel", eventual generatoare de realizari marcante.
Nu contest ca exista un miraj al neconventionalismului si, mai mult sau mai putin constient, foarte multi isi doresc sa fie neconventionali, sa cunoasca si sa se asocieze cu oameni neconventionali, dar eu personal nu prea inteleg de ce. Nu mi-am dorit niciodata sa fiu neconventionala sau nonconformista. ... mai mult
aiciIata ce a scris LolitaNonconformism versus conformism
Suntem la un moment dat constrânşi de aceste convenţii, sau dogme, ce pot fi simplificate uneori doar la rutină şi cred că singurul nonconformism, văzut de unii drept avangardă porneşte din spiritul fiecăruia. Nimeni nu ne poate îngrădi mintea şi e singurul "tărâm" unde putem fi liberi să naştem opinii şi scântei din care se poate construi convenţionalul de mâine. Suntem prizonierii propriei minţi, nu ai sorţii şi de aici porneşte înfrânarea uneori bruscă a unor idei avangardiste. Instituţionalizarea duce la conformism, obiceiurile şi uzanţele la fel. Într-un fel am fost o rebelă de când mă ştiu, deşi cei care mă cunosc ar spune contrariul. De cele mai multe ori din "ordinar" răsare o sămânţă de extraordinar care dă rod cu ajutorul imaginaţiei, creativităţii, originalităţii.
... mai mult
aici
Iata ce a scris SaturnianulAm putea fi cu toţii exclusiv nonconformişti? Să zicem că da! Asta ar duce la anarhie şi implicit la destrămarea nucleului social. Dar şi la dispariţia… nonconformismului. Pentru că TOŢI ne-am comporta la fel, deci unde ar mai fi nonconformismul? Într-o atare situaţie, ar deveni nonconformişti cei care s-ar purta conformist. Paradoxal, nu? E funcţie de situaţie şi din ce parte a baricadei priveşti lucrurile.
Să vă dau un exemplu plastic de consecinţă a unui nonconformism exclusiv şi total? Vă dau! Ştiţi ce se întîmplă cînd organele coprului uman încep să cedeze pe rînd şi omul moare? Fiecare celulă a organismului decide să fie exclusiv nonconformistă şi se instalează anarhia. ... mai mult
aiciIata ce a scris Fly2SkyCred ca exista in fiecare din noi intr-o anumita masura si ne place sa credem ca avem ceva numai al nostru, ca suntem deosebiti, mai altfel decat altii. Nonconformismul e legat de curaj, de incredere in sine, de inteligenta, de creativitate, de dorinta de exprimare.
Daca n-ar exista nonconformism, am face totul asa cum a fost facut pana acum, n-am evolua, am ramane pe loc. Incepem prin a fi conformisti, umblam pe cai batatorite si apoi ne desprindem, gasim ceva nou. Acel ceva nou se va batatori din nou de altii, si tot asa. Numai ca sa aduci ceva nou, trebuie intai sa cunosti bine ceea ce exista, altfel ceea ce ti se pare ca ai descoperit e posibil sa fii descoperit altii inaintea ta. Mai precizez ca acel ceva nou trebuie sa fie superior vechiului pentru a evolua.
La urma urmei avem oricand posibilitatea de a a alege, daca alegem calea batatorita e pentru ca noi consideram ca e buna, nu pentru ca “asa trebuie”. Consider ca trebuie sa ne ghidam dupa propriile noastre conceptii si valori, sa fim noi insine, nu sa traim intr-un anume mod pentru ca asa trebuie sau sau de gura lumii.
Despre mine, imi place sa ma consider o noncoformista, prin simplul fapt ca nu-mi plac regulile, nu-mi plac prejudecatiile, nu-mi plac conceptiile invechite, nu-mi place sa generalizez.Pe plan social nu-mi manifest prea mult nonconforsmismul prin atitudine, imbracaminte asa ca persoanele care nu ma cunosc prea bine poate nu ar spune asta despre mine. Si nu fac asta probabil pentru ca nu imi place sa atrag atentia asupra mea. ... mai mult
aiciIata ce a scris Delfilina
Judecăţile de valoare se sprijină pe anumite preferinţe arbitrare; prin urmare, etichetarea unui om ca fiind conformist/nonconformist nu poate avea valoare absolută. În plus, conformistul de azi e nonconformistul de ieri – dacă ne gândim că majoritatea oamenilor manifestă acum un apetit aproape exacerbat pentru extra-ordinar - aşa că însuşi criteriul de evaluare devine circumstanţial (vezi, de pildă, concepţia lui Foucault). Concluzia generală ar fi aceea că problema conformismului ar trebui pusă în termeni de
autenticitate. Pentru mine sunt mai importante motivaţiile unui gest decât modul de proiectare a lui în exterior. Autenticitatea nu se conformează; ea pur şi simplu acceptă sau respinge. Tocmai de-asta, tirada asta despre convenţionalism îmi miroase-a vorbărie goală. Eu cred că cel mai important, pentru noi înşine, e să ne asumăm cu sinceritate şi în spiritul libertăţii personale, propriile valori şi convingeri – de orice factură. Nu să ni le formăm prin import necritic, ci să le dobândim prin efort, pentru a le putea apăra mai apoi. ... mai mult
aici