România poate fi ... salvată?!

Antropologul Claude Karnoouh ne spune:

„România va rămâne o ţară subdezvoltată,

fără putere externă“

R.:
Care ar fi, după părerea dumneavoastră,

atuurile României şi de unde ar trebui

să vină salvarea ei?

C. Karnoouh:
Nu există nici o salvare, nici un adăpost nicăieri... România va rămâne o ţară subdezvoltată, fără putere externă, bună pentru manopera sa de calitate şi extrem de ieftină.... Asta a vrut Vestul.
Bineînţeles, veţi avea câţiva papagali care se pretind intelectuali care cântă în slujba capitalismului şi a liberalismului de baltă la comanda stăpânilor lor... E adevărat că intelighenţia română are de demult un sens al slugărniciei excepţional de bine dezvoltat, în afară de şcoala de la Cluj şi prietenii săi, cu multe nuanţe teoretico-practice în jurul revistei „Idea“...

R.:

Până la urmă, rămâne în picioare o chestiune importantă: libertatea. Nu? Cu riscurile şi deliciile ei, rămâne un ideal valabil pentru orice epocă. Cum îl putem apăra mai bine?

C. Karnoouh:

Puterea în România a devenit, datorită stilului Băsescu (şi consilierilor lui), o putere de tip peronist... Experienţa mea din lumea a treia m-a învăţat că libertatea este un cuvânt abstract şi gol dacă n-ai nimic în burtă.

Toată istoria modernă, şi nu numai, arată că omul se luptă în primul rând pentru o supravieţuire fizică, şi că această luptă poate să aibă mai multe referinţe: religioase, instituţionale, ideologice. Credeţi că o parte din ţărănimea rusească s-a ridicat împotriva regimului autocratic ţarist fiindcă îl citise pe Lenin sau pe Plehanov?

Nu, s-a ridicat fiindcă nu mai puteau de sărăcie şi din cauza pierderii războiului...

Adevărul esenţei umane a fost dezvăluit, de demult, de un autor latin - Plautus şi reluat de Machiavelli, mai târziu de Hobbes, cu bună dreptate: „Homo homini lupus“.

Asta e esenţa cea mai pură a speciei umane... Dar, cu toate acestea, se pot face din când în când lucruri excepţionale în domeniul artei...

Tot articolul aici!

La întrebarea "România poate fi salvată?" răspunsul meu este că nu va fi salvată pentru că NIMENI nu are vreun interes de a o "salva", nici cei din exterior, nici cei din interior.

Iar "boborul" a fost "divizat", cu măestrie, în grupuri cu diferite orientari, concentrat înspre individualism.

Este manipulat atât de uşor de mass media, încât uneori am impresia că România este ţara maturilor naivi.

Este România ţara maturilor naivi?!

de unde are lumea bani ?

Am dat peste o postare interesanta si haioasa pe veve's blog despre "shopping".
Asa mi-a venit ideea, coapta de mai demult, sa deschid o noua dezbatere despre: "de unde au romanii bani ?".
Serios, stau si ma minunez, pe oriunde dau roata cu privirea, vad cosuri pline si teancuri de cash. E criza ori ba ?
Ieri am dat pe la F64, un magazin specializat in produse foto. Asteptand la rand, ca trebuie sa mentionez, in fiecare zi magazinul e full de cumparatori (nu de vizitatori), imi pica privirea pe un tip, ce in drum spre parc impreuna cu nevasta-sa si fetita, se oprise sa-si cumpere o camera video de ... 300 milioane. La intrebarea vanzatorului, cu ce plateste, a raspuns degajat: cu cash, desigur !
Altul isi luase o papornita plina cu accesorii de vreo 200 si ceva de milione plus un EOS bengos.
Stateam si ma uitam ca prostul. Mi-era si rusine, ca venisem sa-mi iau doua parasolare si o montura de obiectiv.

Io nu inteleg, e criza ori ba ? De unde are lumea bani, sa umple cosuri in supermarket sau sa-i cheltuie in malluri ?
Sunt intrebari pe care vi le adresez si voua.

tema sacrificiului

Va rog sa ma lamuriti, cand o femeie iti spune: "m-am sacrificat pentru tine !", ce vrea sa spuna ? Daca ma uit in Dex la "sacrificiu", nu prea seamana. :)
Mi-am adus aminte de o conversatie, avuta cu ceva timp in urma, despre tema sacrificiului conjugal. Respectiva imi povestea, cu vadita tenta de repros, cum si-a sacrificat pentru respectivul cei mai frumosi ani din viata. Am ascultat-o si n-am comentat nimic.
M-am intrebat, ce insemna sa te sacrifici pentru cineva ?
In schimb, n-am auzit prea des expresia rostita de barbati. Ei nu se sacrifica ? :))

Paşi spre cuvinte

Uneori uităm ca viaţa acesta este pentru a ne îndeplini fiecare acolo unde suntem destinul. Ne cramponăm de tot felul de condiţii care de care mai finite si mai materialiste complicându-ne inutil existenţa. Cum spunea personajul cărţii pe care îl citesc, Sînziana Hangan, " e-atâta rutină pe lume şi-atât de puţin adevăr " şi apoi se întreba oarecum retoric, " De ce o fi viaţa atât de complicată? ".Cred că ne complicăm pentru că nu renunţăm la aroganţa de a pretinde că suntem atotştiutori asupra semenilor noştri şi pentru că ajungem să ne cunoaştem pe noi înşine mai bine decât pe ceilalţi cu care ne împărţim viaţa, de aici tendinţa de a emite judecăţi valoroase sau ilogice. Despre ceilalţi putem doar face presupuneri subtile sau mai puţin subtile şi acesta este un teren minat pentru că în cele mai multe cazuri eşuăm în a emite adevărul adevărat. Suntem prizonierii sorţii în momentul în care ne comparăm cu alţii, învăţăm să urâm, să acuzăm destinul pentru toate eşecurile noastre, să ne victimizăm şi să ne plângem de milă. În cazuri de genul acesta e de preferat să facem o ordine, o curăţenie în interiorul nostru, să rânduim totul pentru confortul sinelui nostru , excluse fiind momentele de egoism exacerbat sau de narcisism exagerat. Am întâlnit oameni gata să te asculte deşi nu te cunoşteau aşa de bine.De cele mai multe ori oamenii simpli fără pretenţii de masterate sau doctorate la activ au fost cei mai autentici în împărtăşirea ideilor lor. Ipostazele sechelelor din suflet pe care toţi fără tăgadă le purtăm cu noi, deşi ne vine greu să recunoaştem, sunt ca o toxină ce trebuie imediat eliminată. Uneori vrem să uităm, dar ne doare şi atunci avem tendinţa de a ne cufunda în umoarea melancoliei laconice şi începem să găsim alte explicaţii pentru a ne mulţumi eul obiectiv şi pentru a ne îmbăta cu o victorie iluzorie. De multe ori am întâlnit prejudecata sau chiar discriminarea unora faţă de lucrul ieşit în urma unui efort fizic faţă de unul ieşit din minte. Cei care muncesc cu mâinile vor avea mereu o suspiciune faţă de cei care muncesc cu mintea şi invers. De ce? Pentru că ce iese din mâinile unor oameni poate fi măsurat, apreciat pe loc, este o certitudine,dar ce iese din mintea unor oameni este discutabil, mai ales dacă sunt şi idei controversate. Ce este pentru mine o enigmă, este cine anume se poate considera un judecător imparţial sau suprem pentru a decide care lucru este mai bun? Munca fie fizică, fie cu mintea este o valoare indiscutabilă şi merită să fie apreciată just, dar, din păcate se creeza adevărate tagme şi se apelează la idealuri false doar pentru a stabili că unii sunt superiori celorlalţi ca oameni. Prin pregătirea profesională ajungem să consolidăm acele atuuri de care ne-am dat seama pe parcurs, dar ca oameni toată viaţa avem de învăţat.E cineva care are altă părere? De fapt, ce am vrut să evidenţiez este că unii oameni cresc doar prin titlurile cu care se mândresc nevoie mare şi se cred invincibili. Astfel, nu e de mirare că vom găsi înţelepciune şi înţelegere mai autentică la cei cu studii mai puţine , dar cu suflet mare şi credinţă neştirbită. Am întâlnit oameni care au gafat, dar datorită funcţiei importante pe care o deţineau nu au vrut să recunoască greşeala pentru a nu li şterge din prestigiul creat. Dar, în urma gafării lor suferă oameni nevinovaţi. Merită preţul acesta ? Viaţa unui om se măsoară şi merită un preţ atât de derizoriu dat de aroganţă, de falsa iluzie a unei puteri titanice ce se arogă unora fără drept de apel? Aştept reacţii! Poate se naşte un dialog antrenant ! :D
S-ar putea să vi se pară interesante şi alte teme abordate de mine pe care le puteti găsi aici.