cat sunteti de afectati ?

Ce-ati zice sa vorbim despre evenimentele din viata noastra. E imposibil sa treaca o luna, trei, si sa nu se intample ceva. Cand evenimentele sunt fericite, parca renastem, o stare euforica ne patrunde si ne regasim optimismul. Daca ni se intampla ceva rau, suntem marcati pentru o perioada buna de timp.
Va pun o intrebare, cat de afectati sunteti de un eveniment neplacut ? Cat de usor treceti peste ? Cum va regasiti optimismul si forta de a o lua de la capat, iar si iar ? Obisnuiti sa dati vina pe altii, sau v-o asumati integral ?
Il rog pe Andrei, sa nu dea vina pe Basescu. :))

31 de comentarii:

andreiradu spunea...

:))
Bun regasit!

Subiectul pe care l-ai abordat este atat de generic, incat ma indoiesc ca poate cineva sintetiza.
Fiecare drama isi are o anume sursa, o anume cauza, un anume fel de a impulsiona o reactie, iar culpa, functie de toate celelalte elemente!

Dar, mai stii...

Tocmai ma pregateam sa-l invinovatesc pe basineatza de drama familiei Manole, care se extinde ca flagelul "gripa porcina", "gripa aviara" etc. si cand colo... am avertizor de interdictie!
:))
Privesc in stanga,privesc in drepata niciun alt indicator: asadar, am voie sa dau vina pe Iliescu, pentru ca oricum e in trend!
:)))

Conchid in mod artifical, dar urmaresc rationamentul impus de catre autor: facem discutii, de dragul de a ne impresiona reciproc!
:)

Astept cu deosebit interes exercitiul sinceritatii pe varful muntelui numit drame, si plonjarea in reiterarea trairilor.
:))

MyEyesOnyou spunea...

..."...evenimentele din viata noastra"...
Frumos.
Asta in cazul oamenii nu s-ar ascunde dupa un deget...de cele mai multe ori cel ...mijlociu.
In ultimile trei luni de cand am descoperit lumea Blogger...dupa ce m-am preumblat prin zeci de locuri...iti pot spune...ca am intalnit foarte putini virtuali care...ar sta de vorba...normal,nepompos,sincer...ca in fata unei cesti de cafea...au in fata unui pahar de vorbe.M-am intrebat de multe ori de ce unii si-au deschis un cont cu Blogger,cand Ferma de pe FB este mult mai accesibila si amuzanta se pare?!

Asa ca L. ,incepe tu ...what's going on lately with you...ce necazuri ce bucurii...ti-au incruntat sau "descruntat" fruntea?
Hai sa vorbim...

pheideas spunea...

Pai, in afara de faptul ca am intrat acum doua saptamani cu masina in unul care s-a trezit sa intoarca pe banda continua, dupa inca o saptamana m-am trezit cu parbrizul tandari. Si dupa ce l-am pus, sa observ ca e defect. Va imaginati ca am facut spume in toate cazurile. Nu la fel de multe ca la primul accident, intamplat cu multi ani in urma, dar imi venea sa-mi bag si sa scot, si imi ziceam: "Uite dom'le asta imi mai trebuia, nu aveam destule pe cap !". Incerc din rasputeri sa tratez fiecare eveniment de acest gen cu zambetul pe buze si sa-mi spun: "Da-o-n ... e doar tabala ! Masina e facuta sa mearga, nu sa o pui la muzeu !".
Un alt gen de eveniment este si instiintarea de la Fisc, cum ca daca nu platesc, o sa ma trezesc in c. gol. :)) Om educat cu frica de ce e sus si de lege, cu ani in urma obisnuiam sa fac crize de panica, si sa alerg repede cu banutul. Apoi anii au trecut si mi-am dat seama totul e la "misto", ca legea e facuta pentru prosti (de parca vreodata in istorie a fost vreo lege facuta pentru destepti), si ca ar trebui sa ma doara in pix si sa tratez cu indiferenta.
Mai sunt bolile, care intotdeuna apar pe neasteptate. Astea, intr-adevar, sunt evenimente. Alergam ca bezmeticii, agatandu-ne de ultima sansa, sperand in minuni. Putem fi indiferenti in fata mortii ? Am trecut si prin asta, de ziceam ca nu se mai termina. :)
Cu cat prind experienta, observ ca incepe sa imi pese mai putin. Nu e vb de indiferenta, ci de a zice: "Ei si ? Se rezolva !". Cand suntem mai tineri avem obiceiul sa intram in panica la orice eveniment major si sa tremuram la gandul ca nu ne vom descurca. Unii au obiceiul sa sune in prieten, altii sa scoata banul si sa uite cat mai repede. Mie mi-a placut sa-mi bat capul. Si pot spune cu mandrie ca viata nu mi-a asternut covor de flori. Intr-un fel e terapeutic. :)
Hai, mai ziceti si voi ...

elena spunea...

in acord cu tema aleasa, va propun spre studiu un haiku al lui matsuo basho:
"vantul inghetat al iernii
ascute pietrele
sub ultimele frunze moarte"

si inca un fragment din "crezul samuraiului", strans legat de gandirea zen:
"nu am inamici, imprudenta va deveni inamicul meu.
nu am armura, vointa si cinstea imi vor fi armura.
nu am castel, spiritul imuabil imi va fi castelul.
nu am sabie, linistea spiritului va deveni sabia mea.
nu am parinti, cerul si pamantul vor deveni parintii mei.
nu am viata, nici moarte, Eternitatea mi a devenit si viata, si moarte"
bushido, calea razboinicului, impune o concentrare perfecta, fermitate a spiritului, adaptare instantanee la situatie, indiferenta in fata mortii, virtuti invatate de samurai in preajma maestrilor zen;
cu totii stim, cel putin teoretic, ca nu ceea ce ni se intampla este important, ci modul cum intampinam si mai ales ce intelegem din intamplarea respectiva, nu? pt ca suntem deja prea experimentati pt a nu intelege ca in tot ce ni se intampla exista un talc anume, si ca ploaia fertilizeaza
si am sa dau un exemplu punctual, pt a nu ma crede cu totul dependenta de abstract: in urma cu ceva timp, nu f mult, am fost victima agresiunii unui barbat extrem de violent, care a confundat pumnii si forta cu mijloace de seductie, in incercarea lui de a mi deveni apropiat...timp de o saptamana am fost extrem de depresiva, nu vorbeam cu nimeni, ma retrasesem intr o lume a mea pe care o mai experimentasem si cu alte ocazii, si tendinta era pt o permanentizare a trairilor negative, de victimizare, lamentare, izolare, ura, resentimente, anxietate, misandrie, pana in momentul in care am realizat ca in toata intamplarea eu in fapt avusesem chiar noroc, intrucat nu se finalizase potrivit dorintelor respectivului, ca sunt mii de femei care sfarsesc in fiecare zi in situatii mai dramatice decat cea intamplata mie si ca incepand din ACEL moment, eu sunt singura care face rau, raul oricum fiind produs si depasit! ....
datorez trezirea Constiintei mele acestor flashuri/momente de iluminare, si nu au fost rare, si cred ca orice problema are solutia chiar in miezul ei, ca Dumnezeu nu ne incarca mai mult decat putem duce si ca incarcatura noastra este si mantuirea noastra...
atunci cand ne trezim, intr o dimineata de vara, si cand trupului nostru ii este data inca o zi...sa savuram linistiti sfarsitul somnului, sa ne simtim in armonie si in pace...sa acceptam viata, asa cum ne este data, buna sau mai putin buna, dulce, amara, uneori cruda...sa acceptam timpul ce trece, constienti de nepermanenta formelor...sa iubim fara nume, sa iubim fara judecata...
aspiratia mea de practicant zen este sa ma cufund in mine insami, pt a ajunge sa iubesc totul si pe toti, fara calcule, fara masura si, in acelasi timp, sa intampin cu bucurie prezentul, oricum ar fi el sa fie
"ACUM, chiar in aceasta clipa, trebuie sa sap in mine fantanile bucuriei", spune zen; eternitatea este oglinda prinsa in cristalul clipei
a mi adapta conduita la prezent, la momentul ACUM, asa cum este el, fara manie, fara regrete, fara proteste zadarnice se numeste intepciune
acesta este zen

pheideas spunea...

@elena, un aspect al codului samurailor era faptul ca ei isi asumau intreaga responsabilitate. Aveau obiceiul sa spuna: "mi-a facut rau, pentru ca eu i-am dat voie !" sau "mintea si spiritul imi sunt atat de slefuite, incat pot preintampina orice pericol, iar daca acesta se produce, eu sunt vinovat, nu cel care l-a produs.". In realitate avem de a face cu un mod de gandire extrem de punctual, specific civilizatiei nipone. Totul se reduce la esenta; detaliile fiind voit eliminate. Daca perla nu este perfect rotunda, pur si simplu nu conteaza. Masmune lucra sapte katane o data, din care numai una era desavarsita. Haiku este poezia esentelor, pe care nu o poti patrunde decat daca meditezi pe marginea unei ape. Ea poate avea o suta de interpretari, dupa starea si profunzimea fiecaruia. Asa si este numita - poezia cu o suta de intelesuri.
Desi nu cred in minuni si intelesuri divine, am uneori senzatia ca rolul nostru pe pamant este sa invatam.
In ce priveste Zen, ma bucur ca vei reusi sa atingi acea perfectiune, sa-ti uiti dorintele si nemultumirile si sa iubesti acea "Floare de Colt din stancarii, stiind ca n-o poti lua acasa" (am scris despre esenta iubirii). Cati pot oare sa-si infranga pasiunea, dorinta de a avea cu orice pret, si sa atinga acea pace interioara ? Foarte putini !

DoarEu spunea...

E greu sa te refaci dupa un eveniment trist, dureros.
de curand, am pierdut un o tare drag. Mama si sora au fost la pamant, iar eu a trebuit sa le fiu suport.Mi-a fost greu, dar am muncit intens in acea perioada, special pentru a-mi lua gandul de la durere. Peste putin timp am fost rapus... doua zile am cautat linistea bisericii... si am plans, si m-am icarcat cu energie.

E dificil... dar exista - insa trebuie sa invatam sa cautam - resurse ascunse in fiecare dintre noi.

ai grija de tine... succes si nu uita, zambeste mereu!

MyEyesOnyou spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
MyEyesOnyou spunea...

Elena,imi pare rau ca ai cunoscut un monstru dar te rog...te rog nu-ti asuma nici un gram din vina.NICI UN BARBAT NU ARE DREPTUL SA LOVEASCA O FEMEIE.
Nu conteaza motivul.Si nu te gandi ca "putea fi mai rau".Gandirea asta functioneaza ...dar nu in acest caz,mai ales ca era vorba despre un om care incerca sa te seduca.Nu lasa episodul sa te intunece.Lumea e plina de barbati care seduc fara pumni si cuvinte grele.
Esti calda dupa ce ti-ai dat jos cateva "valuri de Zen".Te ghiceam putin rece si distanta...(am citit niste comentarii).

DoarEu...stiu ce inseamna pierdere cuiva drag...mi s-a intamplat cu cinci ani in urma.Timpul si familia...si speranta ca poate le e mai bine acolo unde sunt...mai vindeca din rana.

MyEyesOnyou spunea...

L,esti om mare si ai probleme de om mare...si limbaj asisderea:)
Nici eu nu sunt prea ortodoxa cand cineva imi taie calea...Bine ca a fost numai parbrizul...Iar faptul ca parbrizul a fost defect"nou-nout"...tu stii ca necazul suna intotdeauna de doua ori..Fiscul are "fix-ul" sa apara cand ti-e lumea mai draga...nu stiu cum mai e in RO...aici daca nu platesti ,ti-ai dat foc la valiza (traditionala).Si crede-ma vad valize fumegande printre cunostinte.
Cat despre boli...abia incepem...steagul sus!
Si suna un prieten.Conteaza!
Lately...nu s-au prea tinut necazurile de fusta mea...mici junghiuri ici si colo(unele umane)...altele nu. Am o rana ...sacaietoare...in legatura cu o fata draga mie...care trece prin niste probleme, la care nu prea vad rezolvare rapida...Si vreau sa pot face mai mult ...dar deja ma izbesc de usi inchise...si de urechi surde.
De obicei...fac greseala sa-mi asum mai mult decat trebuie din "vina".
Dar mi s-au intamplat si lucruri bune in ultima vreme,excluzand cele care au legatura cu familia.
Am cunoscut "pe viu" un FBfriend si familia lui si ma bucur ca presupunerile mele s-au adeverit si ...probabil...am capatat niste prieteni.
Ah,da si te-am "cunoscut" pe tine.Buuun lucru!

ps/...am sters ,copy-paste-corectat...pentru ca incepusem sa vorbesc ...ungureste.

pheideas spunea...

@Ochiverzi, macar in US ai senzatia ca banii tai se duc unde trebuie, nu in pantofii si rochiile unor pitzipoance.

@Doar Eu, multumesc pentru urare, asemeni ! Incerc sa zambesc, insa am senzatia ca barza a fost chioara. Sau cine stie, poate nu patrund eu taina lui D. :))

fly2sky spunea...

Da..frumos subiect..cred ca fiecare am putea scrie mult despre cum de afecteaza evenimentele din viata noastra..Si..la un moment dat..ne-ncearca viata cu de toate. Pe scurt..despre mine..as putea spune ca am facut fata in situatii mai dificile cum eu sau altii nu s-au asteptat...in schimb am asa un talent de a ma impiedica pe drum drept :). Cred ca tine in general de puterea de mobilizare..in situatii dificile..organismul si mintea cauta resurse pentru a supravietui...

PowerPrafGirl spunea...

@Pheideas, trebuie sa te contrazic sau cel putin sa declar ca nu ma incadrez in categoria evocata de tine. :P La mine e taman invers: atunci cand mi se intampla ceva rau deschid frigiderul cu optimism, il servesc cu 2 cuburi de gheata si merg mai departe revigorata! Supararea nu ma tine mai mult de 30 de minute, viata e scurta si n-am timp de pierdut! ;) Am cazut, ma ridc, ma scutur zdravan si-i dau bice inainte! A da, si-mi asum si responsabilitatea faptelor comise, alegerilor facute, etc. :D
In caz de evenimente extrem de nefericite (nu e cazul sa le enumar) incerc sa le uit, sa le accept, sa le constientizez chiar si fara a le mai gasi justificari sau pur si simplu sa las timpul sa vindece ranile. Acuma daca e sa dezvolt subiectul (dar refuz sa merg mai departe sau sa-mi imaginez scenarii apocaliptice dintr-un primitiv dar impetuos instinct de conservare pe care-l posed), evident ca anumite nenorociri s-ar putea sa te faca sa clachezi. Noa, hai noroc si sa fim noi sanatosi, sa traim bine! >:))))))) Mai traiti?

CC Power spunea...

daca te uiti mai atent, o sa-ti dai seama ca evenimente sunt mereu, nu o data la cateva luni ... mereu se intampla ceva, dar nu stii sa te uiti .... si de trecut peste , e simplu ... cand te gandesti ca prezentul dureaza relativ 3 secunde, si din trecut nu mai esti capabil sa`ti aduci aminte nici macar un sfert din cat a fost, si sfertu ala oricum iti pierzi timpul amintindu`ti-l, nu-ti mai vine sa stai blocat acolo

elena spunea...

eyes, multumesc pt cuvintele tale, nu incercam sa ma victimizez absolut deloc, a fost un impuls terapeutic de a da ilustra modul in care sublimarea suferintei duce la trezirea Constiintei din noi; nuferii cresc in noroi, nu? si depinde numai de noi sa ne alegem perspectiva din care ne abordam propria viata si de a vedea frumusetea din fiecare om, lucru, situatie, chiar si acolo unde la o prima vedere ne ar fi greu sa o dibuim :)
nu a fost deloc cea mai marcanta suferinta, si cunosc multe cazuri in care situatii mai putin "grave" provoaca ravagii pt o viata, cand in fapt toate aceste lucruri ne sunt date cu un scop precis :)
imi amintesc ca dupa eveniment mi am spus ca nu aveam nevoie de acea lectie, pt ca o asimilasem de dinainte, dar tocmai atunci am constientizat ca intreaga negativitate este IN MINE, provocata de egoul meu, si nicidecum de factori exteriori mie...iar lucrul asta a pus spatiu intre mine si ego...
imi place enorm un citat: “O sa vorbesc despre DRAGOSTE mai mult decat despre orice altceva pentru ca ea inalta OMUL deasupra animalului, desi toata OMENIREA nu e formata decat din animale. Oamenii se revolta impotriva suferintei si sunt constienti de ea cand sufera, dar intr-un fel, se comporta ca animalele inferioare, fiindca suferinta ii face mai buni si ii conduce spre evolutie,in timp ce animalele nu invata decat sa evite suferinta instinctiv. DRAGOSTEA la care ajungi prin suferinta e mai puternica decat cea la care ajungi prin nevinovatie.” – Din cuvantul Domnului catre Diavolul memnoch,cand s-au intalnit pe Pamant.

lucian, apropos de asumarea intregii responsabilitati, nu uita ca ambele accidente ar fi putut fi evitate daca n ai gonit pe strazi sau daca n ai fi parcat noaptea intr un loc impanzit de tigani... noi suntem cei care dam putere sa ni se faca rau; toata persoanele, evenimentele din viata noastra sunt acolo pt ca noi le am provocat (legea afinitatilor vibratorii); ceea ce alegem sa facem cu ele este numai treaba fiecaruia
mi ar fi placut sa vezi si partile fericite ale acelor zile, pt ca au fost, si chiar mai marcante decat evenimentele pomenite... :)

pheideas spunea...

@elena, cunoasterea suprema e o utopie.

elena spunea...

lucian, numai einstein, spirit iluminat dealtfel, si a propus sa cunoasca mintea lui Dumnezeu....
ai perfecta dreptate, la scara umana cunoasterea suprema este o utopie.... te ai gandit insa ce este dincolo de ea? cum putem ajunge acolo? :)

pheideas spunea...

@elena, normal ca m-am gandit ! Dincolo de cunoastere este ratiunea. :))))))

elena spunea...

daca nu ti as fi spus deja, as fi putut afirma ca mi ai citit gandurile! :)) propun "ratiunea" ca subiect de dezbateri....just watch me :))

fly2sky spunea...

Minunat, ajungem iarasi la ratiune si simtire...vechea mea dilema. Iar evenimentele ne influenteaza diferit pe fiecare. A accepta inseamna a intelege...Acceptam mai usor daca stim cauza. Cand ni se intampla ceva ce ne afecteaza negativ ne intrebam.: - De ce? Cu ce am gresit? Si atunci avem doua posibilitati :
- sa cautam cauza in exterior, sa dam vina pe altii, sa spunem "asa a vrut D-zeu"
- sa cautam interiorul nostru, sa dam vina exclusiv pe noi, sa ne consideram responsabili pentru tot ce ni se intampla. As spune ca sunt doua extreme..iar a proceda in toate situatiile intr-un fel sau altul, ne poate ajuta sa acceptam mai usor insa nu cred ca ne conduce intotdeauna spre cauza reala. Cred ca intr-un fel sau altul atragem ceea ce ni se intampla..insa nu suntem numai noi..sunt mai multi factori si mai multe forte care interactioneaza..si nu e totul in mana noastra.

fly2sky spunea...

@Andrei a lansat o provocare: "Astept cu deosebit interes exercitiul sinceritatii pe varful muntelui numit drame"..si cred ca am inteles unde bate..desi cere altora ceea ce nu face nici el.
Eu cred si simt ca suntem sinceri in a ne dezvalui gandurile, cel putin cei ce dezbatem aici pe Duel. Ceea ce impartasim aici e ceea ce gandim in legatura cu evenimentele ce ne afecteaza..e cum credem ca ar trebui sa facem. Insa in realitate se intampla la fel? reactionam in anumite situatii asa cum gandim? Ramane problema autenticitatii..daca ceea ce spunem si gandim e si ceea ce simtim. Sinceritatea fata de noi insine..asta e ceva ce tine de fiecare in parte, si de inclinatia fiecaruia..de a gandi ceea ce simte sau de a a simti ceea ce gandeste...eu ma incadrez in prima categorie :).

pheideas spunea...

Eum bazez foarte mult pe simtire. Mi se intampla des sa simt cand ceva nu este "in regula" cu zile sau ore inainte. Dar cum spune fly, este alt subiect.
Am un amic, care are un fel de a fi mai ciudat. Este omul clipei. M-am straduit din rasputeri sa vad o strategie, un plan pentru viitor ... Nici gand de asa ceva ! Ii zic "omul surpriza" :)) Are un talent de a se baga in situatii aparent fara iesire, incat ma minunez ca mai este intreg.

pheideas spunea...

Nu fly, omul rar reactioneaza cum gandeste, pentru ca de cele mai multe ori nu gandeste. Nu in sens peiorativ, ci pentru ca nu stie. Atunci cauta repere in jur, adica copiaza. Foarte multi se bazeaza pe ce fac altii cu credinta ca e mai bine. Constat de foarte multe ori o plafonare in mentalul colectiv. Realizez ca omul daca ar face pur si simplu altceva, ar avea un salt caliativ vizibil. Mi se intampla sa spun ... "fa asta, ca iti va merge bine !". Degeaba ! Se uita suspicios si tot ca el sau ca altii face. E conditia sociala a omului modest.

pheideas spunea...

Mi-am adus aminte de o chestie faina de tot, sa va dati seama cum functioneaza mentalul colectiv. Cunosc pe cineva care, brusc s-a hotarat sa-si puna termopane. Nimic nou, insa cu multi ani inainte isi pusese ferestre de lemn cu trei straturi de geam. Respectivul fiind si tamplar, si le facuse super-meserias, cu inchidere festa, garnituri etc. Desi nu avea nicio problema cu frigul, vantul si alte intemeperii, il rodea faptul ca vecinii il aratau cu degetul. :)) Nu stia ca lemnul este calitativ superior si nici nu l-a interesat. Nu, el vroia termopane! :))

fly2sky spunea...

@pheideas...atunci cand omul copiaza..de fapt gandeste ca e bine asa cum fac cei mai multi..se conduce dupa ratiune. Omul cu termopanele asa s-a simtit el bine sa fie in rand cu lumea...intr-adevar sunt multi cei care gandesc asa. Insa si sfaturile "fa asta ca iti va merge bine" de multe ori nu sunt utile..pentru ca le dam asa cum credem noi ca e bine..iar fiecare e diferit..ceea ce e bine pentru noi nu va fi bine neaparat si pentru altul :)

pheideas spunea...

sau poate e ! :)) uite de exemplu, tu cauti loc de casa si eu vin si-ti spun sa-ti faci casa intr-un anumit loc. tu te uiti la mine si zici ... nu e sanatos la cap, cum sa-mi fac casa acolo, si nu dincolo, unde-mi place ? eu te las in pace, ca e decizia ta si nu te mai bat la cap, pana la urmatoarle inundatii sau alunecari de teren. :))
sau vrei sa-ti deschizi afacere si iti spun cum si ce trebuie sa faci, sa-ti fie bine. tu nu ma asculti, ca ai tu pe cineva, o veriosara, care stie mai bine, ca si-a facut ea butic acum zece ani.
glumesc, stiu ca apreciezi calitatea.
cam asta se simte in Ro acut - lipsa de repere valabile. vezi si chestia cu brandul de tara. in mod normal, orice om are nevoie de un minim de cunostinte, care sa-l determine sa aleaga. Ceausescu n-a fost tampit cand ne-a dezvoltat multilateral. dar nu-i bai, domnia si prostia se vor plati pururi ... :))

LOLITA spunea...

O tema foarte interesanta de discutii. Evident ca toti la un moment dat al vietii noastre am fost afectati de un eveniment sau mai multe care si-au lasat amprenta asupra noastra. Ce cred eu ca este mai important este sa gasim puterea de a o lua mereu de la capat, dar cu ceva mai multa experienta nu? Omul invata toata viata spuneau bunicii nostri si o spun si parintii nostri ,iar noi am preluat zicala fiind convinsi de autenticitatea ei, intelegand din aceasta ca invatam si din lucrurile bune cate ceva si din cele negative. Frumusetea interioara, spiritualul la care s-a facut referire anterior este un ideal spre care fiecare dintre noi tinde, chiar daca nu recunoaste mereu... Ce trebuie sa invatam este ca spiritualul poate deveni tangibil chiar in lumea noastra terestra atunci cand ne debarasam de vulgaritate, indecenta, ipocrizie, falsitate, uniformizare. De la cultura si civilizatia asiatica avem mereu de invatat lucruri bune pentru ca se bazeaza pe concepte sanatoase ce vizeaza o viata lipsita de excese.
@Pheideas, imi pare rau ca ai avut parte de asemenea intamplari, dar altii au patit altele si mai si :). Pentru a iesi din sfera strict teoretica voi exemplifica : ex. 1 cumparat masina, parcat in lateralul blocului, urmatoarea zi zgariat dintr-un lateral in altul. Tensiune, nervi, injuraturi. Ziua urmatoare la fel zgariat.stare extrema de nervozitate. Ziua a treia panda si filat. Nimic descoperit. Sa fie vecinii invidiosi, sa fie cineva care s-a jucat( copii) sau ceva premeditat? Posibil. Enigma.
ex. 2 - Oprire regulamentara la semafor, iar din spate o alta masina care probabil a confundat acceleratia cu frana a intrat in noi. Asta se intampla la doua saptamani dupa ce ne luasem masina :(
ex. 3 - Plecam linistiti in concediu la mare - eu si sotul - iar cand ne intoarcem la o saptamana, au loc inundatii la casele parintilor nostri si trebuie sa o ia de la zero cu toate din interior. - se intampla in 2007. Bineinteles ca i-am ajutat si am facut tot posibilul sa îi scoatem din starea depresiva in care erau.
Ar mai fi multe exemple dar mai spuneti si voi... :) Depinde cum spuneau si antevorbitorii mei de felul in care reactionam la ce ni se intampla sau de cum acceptam fiecare dat.
@elena, se pare ca esti o luptatoare. Mi-a placut foarte mult afirmatia ta : ”intreaga negativitate e in mine provocata de ego-ul meu ” legea afinitatilor vibratorii. Cam asa este : pentru unii din noi ego-ul e mai mare decat putem duce si de aici multe dezechilibre...
Toate cele bune si sanatate maxima!

fly2sky spunea...

@pheideas..in exemplele ce le-ai dat iti dau dreptate..insa gandeste-te ca omul cu termopane din exemplul tau poate a fost atent la sfaturile altor binevoitori care i-au spus ca termopanele sunt mai bune. E ok sa asculti sfaturi..si e minunat sa ai capacitatea de a le alege pe cele bune. Mai sensibil este cu sfaturile de viata...de fapt la acestea ma gandeam..cand altii iti spun cum ar fi bine sa iti faci viata sau cum ar trebui sa te afecteze un anumit eveniment. Reperele in cazul asta trebuie sa le cauti in tine nu in altii. Si aici se vede diferenta..eu spre exemplu sunt foarte sensibila la o atitudine sau un cuvant din partea persoanelor de care sunt legata afectiv..sensibilitatea aceasta e si in sens negativ si in sens pozitiv, in schimb trec mai usor peste situatii si evenimente care nu tin de mine..de exemplu cand se strica ceva fara motiv..un "dobitoc" circula prost..sau nu-mi iese ceva din motive din exterior..accept si caut solutii. Sotul meu in schimb face spume in astfel de cazuri :) Si apropo de masina..se pare ca e o legatura afectiva puternica intre barbati si masini :)).

andreiradu spunea...

:)
Bun regasit si aici... la "afectati"/"neafectati"!
:)

Mie imi place un lucru extraordinar la conationalii mei: analiza de pe tusa!
:)
Suntem asi in a-i analiza pe ceilalti, de pe tusa. Nicio alta natie nu a atins recordul in acest domeniu, nimeni nu s-a perfectionat atat de bine si atat de repede precum romanii.

Dau exemplul lui Pheideas:
- daca un individ isi pune termopane, desi avea toc de lemn, de ce si-a pus termopane; daca nu si-a pus de ce nu si-a pus;
- daca un individ vrea o casa, de ce il copiaza pe x si nu asculta sfatul lui y; daca face invers, de ce face invers!
:)
Ma amuza extraordinar acest fenomen care a luat o amploare de proportii.
Sursa - mass media!
E un flagel ce contamineaza repede si nu poate fi eradicat cu nimic.
:))

Revin la ce am spus initial: a vorbi despre drame, de traire si de reactii, e ca si cum ar innota cu spatele.
De ce?
Pentru ca intr-un fel se manifesta omul in mijlocul evenimentului, influentat fiind de factorii emotionali (adica toate substantele chimice care inunda organismul in momentul respectiv) si alta e sa vorbesti la 2-3 zile - ani distanta de eveniment.
Privirea retrospectiva nu ne va ajuta decat sa facem un tablou la rece si atat.

Pot sa ma intorc mental in timp la momentul x, cand am aflat ca tatal meu are cancer metastazic, insa nu pot descrie in cuvinte prin ce a trecut organismul meu si nici reactiile nu le pot reproduce, pentru ca acum privesc detasat evenimentul, organismul meu e linisitit, iar substantele chimice nu-mi bruiaza nicio capilara.
As fi un narator de proasta calitate, iar analiza s-ar inscrie in trendul: analizez de pe tusa propria-mi fiinta.

De la marile drame,la flecustetele traite in fiecare zi e o distanta imensa.
Fiecare om reactioneaza diferit, functie de personalitate, de caracter, educatie, prioritati, valori.
Ba mai mult, chiar daca nu ne-am suspiciona de "coafare", adica impachetarea adevarului respectiv, tot am fi pe langa... pentru ca intr-un fel privesti si reactionezi cand esti in mjlocul evenmentului, in altfel privesti si descrii, cand esti in afara evenimentului (adica amprenta timp si-a facut aparitia, iar tartacutza si-a facut treaba cu sau fara voia noastra).
:)
---
Mentalul colecti poate fi descris foarte usor in cuvantul "pinguin"!
Nu mai sunt necesare cuvinte, exemple, teoretizari!
:)

elena spunea...

@lolita: iti multumesc, insa nu m as mai considera o "luptatoare", ci numai o traitoare! :) nu (mai) vad viata ca pe o batalie de supravietuire, pe care sa o abordez cu incrancenare, cum recunosc ca am facut o, ci ca o sansa de descoperire a adevaratei noastre naturi si de traire intru aceasta
si cred intr adevar ca toate datele se afla in noi: intreaga negativitate, dar si calea, adevarul, gandirea pozitiva, fericirea, implinirea, etc, fiind numai alegerea noastra constienta de a alege cum sa ne traim viata

@andrei: oare marile drame nu se datoreaza in totalitate negativitatii din noi, la fel si flecustetele cotidiane? nu trebuie uitat ca moartea e un fenomen tipic uman de care nu scapam nici unul...si nici nu cred ca si ar dori cineva sa scape de ea :)

andreiradu spunea...

elena, daca ar fi sa vorbim la nivel pur teoretic, am putea spune si ceea ce ai zis tu, insa nu suntem fiinte care activam (vietuim) la nivel teoretic.
Suntem nu robotei, ci o masa organica cu stimuli si receptori...
nu poti fi robotel (Equilibrum), sa fii pasiv sau sa nu te doara o pierdere suferita gen moartea unui parinte, sau unui om foarte drag, apropiat.
Ca adult iti poti gestiona anumite reactii, insa fiind copil, lucrurile se complica in mod dramatic.
Astfel ca teoria ramane pe hartie, iar drama in sufletul, organismul, acelei entitati numita om.

Nu stiu de ce tindem spre a ne aplatiza trairiile. Am inteles, nimeni (normal) nu imbratiseaza suferinta (fie ea fizica, psihica etc), dar de aici si pana la dorinta aplatizatrii starilor, emotiilor imi pare o cale nu tocmai buna de urmat.
"maestrii" ca tot sunt in voga acu, incearca sa-l duca de manuta pe om pe drumul acela frumos descris, elevat, elitis... in care tot ce e mai uman, firesc se reprima.
Eu aleg calea experimentarii tuturor emotiilor, trairilor pe care viata mi le va oferi cu generozitatea-i caracteristica.
Daca Dumnezeu ne dorea robotei, cu certitudine ne facea robotei, fara stimului, fara receptori, fara putinta tartacutzei de a interpreta mesajele provenite de la acesti stimuli etc.

Moartea este o alta tema de "duel", la fel de vasta.
:)

Sunt foarte muti pamanteni care-si doresc vesnicia, iar multe dintre cercetarile care cosuma resurse enorme sunt si pe aceasta tema.
:)

elena spunea...

andrei, de cele mai multe ori, distanta dintre idee/vis si fapta este cu mult mai mica decat am crede....nu s nici fariseu si nici idilica incat sa vorbesc altceva decat ce traiesc sau fac
nu aplatizarea emotiilor recomand, ci trairea constiinta a ceea ce ne este dat sa traim, cu acceptarea realitatii, bucurie si entuziasm :)