egoul

de ce brandurile celebre au ajuns sa se vanda asa de bine intr o tara atat de saraca? avem explicatia in egoul exacerbat al romanilor care cucereste pe zi ce trece un spatiu tot mai mare

egoul este acel sentiment iluzoriu al sinelui denumit de einstein "iluzie optica a constiintei", acea eroare primordiala (pacatul originar i as spune eu), acea perceptie gresita despre noi insine a ceea ce suntem…
desigur ca egoul este creatia intelectului, cu care omul are tendinta de a se identifica; acest sine iluzoriu devine baza interpretarilor gresite ale realitatii, a proceselor de gandire
Constiinta (principiul organizator din spatele aparitiei formei) se incarneaza in dimensiunea manifesta, devenind astfel forma, moment in care ea intra intr o stare ca de visare...inteligenta ramane, dar Constiinta devine inconstienta de sine, pierzandu se in forme si identificandu se cu ele; in acest context, egoul reprezinta identificarea Constiintei cu forma, iar trezirea anuleaza egoul definitiv, prin strafulgerari/flashuri, care cumulate pot aduce trezirea
ca o completare, gautama siddhartha a trait in india in urma cu 2600 de ani, considerat a fi printre primii care au experimentat "trezirea"... mai tarziu i s a spus buddha (buddha inseamna "cel trezit”)
problema acestui ego este insuficienta, faptul ca nu se multumeste cu putin, iar "mai mult" devine termenul dominant: isi doreste mereu mai mult si mai mult, refuzand momentul prezent, refuzand acceptarea a ceea ce este si inducand in acest mod suferinta
este problema celor mai multi dintre noi, care nu se multumesc si nu aprecieaza ce au: isi promit in sinea lor fericirea in momentul in care vor dobandi ceea ce isi doresc, uitand ca in momentul in care vor ajunge sa aiba ce vor, isi vor dori mai mult si mai mult, perpetuandu si astfel nefericirea…
satisfactiile pe care le are egoul sunt diverse, pleaca de la material in principal, de la contul din banca, a masinii luxoase al carui pret este inevitabil disproportionat cu capacitatea financiara reala, de la bagajul de cunostinte cu care vrea sa epateze, de la silicoane&imbunatatiri, ajungand in mod dramatic pana la superioritatea "ascetului" care a renuntat la posesiunile materiale in favoarea orgoliului sau...vorbesc desigur de cei care o fac strict in sensul superioritatii ascezei lor….
egoul este cel care provoaca suferinta prin modul imperios prin care cere “mai mult”, pt ca nu voi fi ipocrita/habotnica sa spun ca materialitatea nu e atractiva, dincontra, este chiar placut sa ne bucuram de ea, pt asta ea fiindu ne data, dar consider complet gresit sa ti identifici valoarea personala umana cu valoarea contului din banca, a masinii pe care o afisezi ostentativ, a rochiei sau formelor fizice pe care le afisam si pt care am dezvoltat o adevarata obsesie….

vestea buna este ca procesul trezirii este ireversibil, el punand spatiu intre noi si egoul nostru: constientizarea iluziei ca fiind iluzie duce la dizolvarea ei; consider ca pt asta ne sunt date incercarile la care ne supune viata, tocmai pt a provoca ruptura de materialitatea iluzorie cu care avem tendinta de a ne identifica….am experimentat pe mine insami aceste aspecte, tocmai in momente in care egoul meu imi spunea ca am asimilat suficiente de la viata
consider ca dizolvarea egoului trezeste Constiinta in noi, singura de natura a aduce linistea, pacea si fericirea autentice, prin descoperirea adevaratei noastre naturi
de ce sfintii parinti sau maestrii zen, sau calugarii budisti capatau “puteri paranormale” de levitatie, telepatie, citirea gandurilor, corpuri eterice stralucitoare, etc, etc? pt ca armonizarea cu intreg Universul iti aduce energii nebanuite, tangibile in dimensiunea “vidului esential”, conversia Trezirii, Satori

cred ca toate religiile se reunesc prin cele mai inalte principii

din frumusetea cuvantului zen: "zen inseamna, simplu, a sta golit de ganduri, uitand trupul si spiritul, si atunci vei atinge Calea" (dogen)

“am aruncat acest lucru de nimic
care este numit “Eu”
si am devenit universul imens”
(natsume soseki)

“fericiti cei saraci cu duhul, caci a lor va fi Imparatia Cerurilor” …..maestrul eckhart spunea pe la 1300 ca omul cu adevarat sarac cu duhul nu vrea nimic, nu doreste nimic, Il lasa pe Dumnezeu sa lucreze in el…omul sarac in duh este golit de orice cunoastere rationala, Dumnezeu, care este in toate, ii este de ajuns…omul cu adevarat sarac nu poseda nimic, nici chiar propria existenta, el este doar locul lui Dumnezeu

22 de comentarii:

pheideas spunea...

Egoul este perceptia gresita despre ceea ce suntem ?
Imi pare rau ca trebuie sa te corectez, ego nu este exacerbarea materiala a constiintei. Prin ego inteleg tot ceea ce suntem, fizic si spiritual. Egoul se identifica cu personalitatea noastra sintetizata in intelect si forma. Putem sa graduam Egoul, si sa spunem ca cei care au bogatii au mai mult si cei sarmani, au mai putin ? Satisfactiile pe care le aduce egoul nu sunt doar masini si silicoane, ci si multumirea simtita in urma unei lecturi, sau inaltarea spirituala a unui detinut politic. Repet, cred ca sunt forme diferite, si nu mai mult sau mai putin.
Egoul provoaca si suferinta, dar si satisfactie. Din cate am inteles, sustii ca egoul determina dorinta de mai mult, implicit suferinta. Ce-ar trebui sa facem, sa ne dorim mai putin ? Cum poti sa spui unui om sa-si doreasca mai putin, cand e scrisa in codul sau genetic echivalenta intre dezvoltare si nevoie. Da, poti spune ca o caprioara sau un leu iau din natura exact cat le trebuie, mentinand echilibrul fragil. Dar si inteligenta le este pe masura. Omul are inteligenta, iar inteligenta inseamna EGO.

pheideas spunea...

Apare un interesant conflict intre esenta si forma. Omul este creatia lui D. Initial a fost pastrat in gradina Raiului (laborator), si i s-a dat totul pe tava. Nu isi dorea nimic, ci pur si simplu exista. Apoi s-a produs minunea ! Omul "a gustat din fructul cunasterii" si a inceput sa-si doreasca ..., adica sa-si manifeste EGO-ul. Atunci a fost aruncat pe Pamant si in doar 100.000 de ani, din 2000 de indivizi a ajuns la 7 miliarde. Si de la bat, a evoluat la armele laser.
Sunt de acord ca forma de mainfestare agresiva a Ego-ului ne poate aduce extinctia, iar cea spirituala, supravietuirea.:) Am inteles bine ?
INTELIGENTA REPREZINTA O FORMA DE MANIFESTARE A EGOULUI !

WomanWithW spunea...

...eu sunt putin mai "tactila".Ego-ul este atitudine si intentie.Amandoua ...bune sau nu.Si cred ca eu-l interior este mai onest decat eu-l exterior.
Eu-l interior este un animal pe care il poti domestici sau lasa sa alerge salbatic.Eu-l exterior este acele cu care ...vrem sa fim vazuti.Desi multi dintre noi nu suntem deranjati de faptul ca ...pasim la brat cu ...amandoua eu-rile.

pheideas spunea...

Ma framanta de ceva vreme o problema, fara legatura cu subiectul sau autorul. Sa va spun despre ce e vorba. Ii iubesc pe cei care vin cu solutii de genul: "fa asta si vei deveni cel mai fericit !" :)) Va intreb, din ce cunoasteti, cati si-au schimbat viata instant, dupa ce au aflat ca ... ? Lasati marketingul aplicat unor cursuri de dezvoltare personala ... Eu unul, nu am intalnit ! Si am renuntat de foarte multa vreme sa mai dau sfaturi la intamplare. Am sa va spun si de ce ...
In primul rand intentia conteaza. Cel care vine si recomanda, de cele mai multe ori, este bine intentionat. El chiar crede in fenomen, pentru ca lui i-a facut bine. Dar exista garantie ca si altuia ii va face la fel ? Fiecare om este altfel. Rar vezi doi oameni identici; nu ma refer la fizic, ci la personalitate, intelect, destine ... Ego-uri ... Suntem trenuri care vin si pleaca in directii diferite, iar drumurile noastre sunt atent cantarite. Sau ... puteti convinge un fumator ca tutunul ii face rau ? Pai daca era convins, fiti convinsi ca se lasa si singur.:) Specialistii in marketing, nu degeaba au convins o tara sa-si cumpere plasme, pentru ca era simplu sa le trezeasca dorinta, dar fara suportul bancar, n-ar fi facut mare branza. Este foarte important ca atunci cand oferi solutia, sa oferi si mijloacele. Si ce e mai important, cat costa.:)
Credeti ca oamenii n-ar vrea sa fie fericiti ? Numai ca fiecare vede fericirea in felul sau. Mai mult, este convins ca reteta lui este cea mai buna ! Si nu e dispus in ruptul capului sa se schimbe, decat daca doare, si nici atunci cu convingere. Ati observat ca bautorul profesionist ignora orice sfat privind nocivitatea gestului sau, in schimb, cand ii bate salvarea in poarta, ar urma orice sfat, numai sa fie sanatos ? :))

elena spunea...

lucian, daca inteligenta reprezinta 'o forma de manifestare a egoului', de ce cei care si ucid egoul ating adevarata intepciune (asa se considera, cel putin, cert e ca ating puteri paranormale-vezi yoghini, fachiri, asceti cu puteri vindecatoare), care le aduce adevarata fericire si pace?
daca creierul moare, moare si egoul? daca egoul moare, moare si creierul? mori si tu?....eu una afirm ca nu mi mai hranesc egoul...voi muri de inanitie? :)) si daca tu nu esti egoul, atunci cine esti? cine e responsabil de acea inteligenta vindecatoare a organismului, care actioneaza exact acolo unde e nevoie de ea, fara stirea sau controlul mintii? inconstientul?! ce e acest inconstient, daca nu exact adevarata natura umana? inconstientul ajunge constient celor iluminati, frumusetea apare cand infinitul transpare in finit....
bautorul profesionist poate gasi satisfactii si uitarea grijilor in bautura, insa el coboara dincolo de gandire, la regnul animal si dincolo de el, nu trasncede gandirea....insa el nu va fi fericit niciodata in ameteala lui, asa cum nu va fi fericit niciodata nici mandrul conducator de bmw care face eforturi supraomenisti sa achite ratele disproportinate cu venitul sau....daca mandretea de bmw ii este lovita sau furata ii dispare si valoarea umana?! pt ca "fericirea" cu siguranta dispare! :))
vine un moment in care tragi linie si incepi sa ti faci socotelile: ce e important in viata ta, cum ti ai trai viata daca ai avea o a doua sansa, devii constient de nepermanenta fiintelor si lucrurilor, ca toate se indeparteaza si mor, chiar si noi insine....iar originea acestei suferinte este dorinta absurda a egoului nostru de a supravietui cu orice pret, aviditatea noastra patimasa....calea cea buna este uneori gandul bun, cuvantul bun, fapta buna, intelegerea, compasiunea, bunatatea, toleranta, acceptarea, iubirea dezinteresata fata de toti si toate :)

teacup.ro spunea...

Interesant ca si eu m-am preocupat saptamana trecuta cu egoul dus la extrem. Mai exact cu egotistii.
Cand am gasit articolul tau, am zambit si am gandit ca intr-adevar devine un fenomen atentia asta acordata egoul, fie ca e dus la extrem suanu, fie ca e exploatat de branduri sau nu.

Eu mi-am impartit articolele in 2 directii, egotistii in relatii personale (http://socialbutterfly.ro/analysis-about/egotisti-relatii-increzutii-lu-peste ) si profesionale. Mai dureros e in cele profesionale...http://socialbutterfly.ro/analysis-about/egotisti-mediul-profesional

Scuze ca bag linkuri la blogu meu, da ar fi prea lung sa preiau ideile.

Sa stii ca revin cu placere pe blogul tau:)

fly2sky spunea...

Sunt de acord ca Ego-ul pewrceptia ce ne-am format-o in mintea noastra despre noi, ca e o creatie a intelectului si ca trebuie sa o depasim...sunt de acord cu multe idei din postarea aceasta. sunt acord ca atunci cand ne golim gandurile si ascultam doar simturile..suntem aprope de noi, ne cunoastem mai bine, obtinem informatii din suconstient insa pe urma tot cu ajutorul ratiunii le procesam.
Insa tocmai de aceea..nici implantarea in minte a unei idei, asa cum spune si pheideas nu va schimba starea noastra. Degeaba vine cineva si ne spune "asta e calea spre fericire"..fa asa gandeste pozitiv si va fi bine...pentru ca daca nu "simti" unele lucruri, nu ai trecut prin anumite experiente..nu vei obtine o fericire autentica..ci doar o masca a fericirii, o hipnoza sau o spalare a creierului.

pheideas spunea...

@teacup, multumesc pentru aprecieri !
mi-a placut si blogul tau. e interesant ! mi-am exprimat parerea ca egoul reprezinta o manifestare a fricii. e basic instinct ...:)

Anonim spunea...

Egoul este bun pentru ca ajuta sa te cristalizezi. In momentul in care realizezi ca tu nu esti doar atat, si ca exista o aspiratie spre altceva, spre infinit(indefinibil), spre divin, ca ai nevoie sa scoti din masti si sa ajungi la esenta, atunci, da, lucrurile se vor intampla de asa maniera in viata ta incat iti vei urma calea. Vor aparea persoane in viata ta, vei gasi carti care-ti vor iesi inainte "din intamplare", vei intalni oameni care vor gandi asemanator tie, ti se vor intampla lucruri care te vor conduce exact intr-acolo. La transcenderea ego-ului. Dar pana cand acesta nu e complet format, nu vei cauta sa-l depasesti. Gen "mai am de dovedit ceva in lumea asta, mai am ceva de trait". De-a lungul existentelor succesive prin care trecem primim experiente-de orice natura-care ne vor ajuta sa realizam desertaciunea. Dincolo de material, uman, e iubirea.Dincolo de iubire mai exista ceva. Si aceea e libertatea absoluta. Asa vad eu "uciderea egoului".

pheideas spunea...

@lorelei, autoarea incearca sa arate ca egoul este vinovat pentru pacatul uman. Eu ma intreb, pentru inaltarea spiritului cine este responsabil ?
Am gasit in legendele yoghine o pilda interesanta: "Era odată un văcar care îşi ducea în fiecare dimineaţă vacile la păscut şi le aducea în fiecare seară înapoi în grajd. Într-una din seri, în timp ce lega vacile ca să nu fugă peste noapte, a observat că una din ele nu mai avea funia cu care trebuia să fie legată. I s-a făcut frică la gândul că vaca ar putea să dispară peste noapte, iar la ora aceea magazinul de unde ar fi putut cumpăra funie era închis. Nu ştia ce să facă, aşa că a mers la înţeleptul care locuia în apropiere şi i-a cerut sfatul. Acesta i-a spus să simuleze că leagă vaca şi să fie sigur că vaca îl vede făcând aceasta.
Băiatul i-a ascultat sfatul. Dimineaţa următoare, vaca era în grajd. Le-a dezlegat pe celelalte, ca de obicei, şi ele au ieşit afară. Se pregătea să meargă cu ele la păscut, când a observat că vaca fără funie era încă în grajd, în acelaşi loc unde stătuse toată noaptea. A încercat să o ia cu binişorul şi să o facă să se alăture celorlalte, dar aceasta nu s-a clintit. Băiatul a rămas perplex. A mers din nou la înţelept, care i-a zis: „Vaca crede că este încă legată. Mergi şi arată-i că o dezlegi. Asigură-te că va vedea ceea ce faci.” Băiatul a urmat sfatul înţeleptului şi astfel vaca a părăsit grajdul. Mintea este EGO-ul. Iar EGO-ul este o mare minciună. El nu este real." EGO-ul este asociat de filozofiile orientale ratiunii, constiintei. Tot ce cunoastem, dobandit prin educatie, reprezinta EGO. "Matrix" a incercat sa sugereze ca realitatea nu este realitate. Alte teorii induc in mental acelasi gen de informatie, cum ca ceea ce percepem, cunoastem, ar fi o parte din intreg.
Nu inteleg ceva, nu tot ratiunea va trebui sa descopere ce este "dincolo" ? La baza dezvoltarii neuronale si sociale a stat intotdeauna cunoasterea, oferita celor multi trunchiat de catre initiati. Iar acestia au devenit personaje de legenda, film sau fauritori de religii. Un rationament simplu ma face sa ma intreb, daca noi, rationalii, prin necunoastere dezvaluim "the dark-side", nu tot prin cunoastere vom reusi sa descoperim "the light-side" ? Prin urmare, la baza prosesului de "iluminare" nu sta tot cunoasterea, adica ratiunea ? :)

elena spunea...

@lorelei, daca "Egoul este bun", atunci de ce ar trebui sa purcedem la "uciderea egoului"?!
@ph: nu depasesti marea confuzie: ego=ratiune=constiinta
zadarnic incerci sa ii convingi pe cei incredintati ca detin adevarul, nici un argument nu ii poate atinge

zicala zen: "viata, moartea, totul este una, totul este bine. ceea ce trebuie sa se intample se intampla. intelepciunea gaseste intotdeauna o cale"

pheideas spunea...

@elena, si ieri, si maine, vor exista intrebari fara raspuns ...

Anonim spunea...

Buna intrebare ! Si eu m-am gandit la asta. Cred ca nu ai cum sa capeti iluminarea decat folosindu-te de intelect. Si ca mintea e foarte buna pana la un punct, e un instrument minunat. Tot din minte vin gandurile noastre, cele care sunt asternute aici. Mintea mea vorbeste acum, nu? O fi buna, rea? Poate n-ar mai trebui judecata in termeni atat de duri, "mintea e rea, Constiinta e buna". Ca e real sau nu-ego-ul-, e la fel de real ca lumea in care traim. E real in masura in care noi facem sa fie real. Nu prea am inteles ce e the dark-side.
@Elena : Pentru ca egoul e doar un stadiu, o etapa. Am spus ca "ajuta sa te cristalizezi", sa te compui. In momentul in care realizezi ca ar putea fi ceva dincolo de figura pe care o vezi in oglinda in fiecare zi, si incepi sa te intrebi "Dar tu cine esti?", si intuiesti doar ca acela nu este TOT CEEA CE ESTI, ai ajuns intr-un punct din care incepi sa cauti. Si cauti, si cauti, si cauti...cu ratiunea. Dar abia in momentul in care renunti si la ratiune se spune ca poti atinge iluminarea. Egoul este bun, n-ai putea trai fara el, dar la un moment dat vei realiza ca esti mai mult decat egoul. De-aia trebuie sa-l ucizi, ca daca ramai atarnat de el, inseamna ca n-ai depasit aceasta etapa. Eu zic ca lucrurile se intampla exact cum trebuie sa se intample, si degeaba te chinui sa scapi de ego, daca nu esti pregatit. Va fi o lupta absurda.

pheideas spunea...

In primul rand EGO-ul trebuie constientizat. Intrebarile pe care le am ma face sa cred ca nu EGO-ul propriu-zis este rau, ci o parte a sa, cea care ne impinge spre agresiv (dark-side), si pe care o controlam prin educatie. Filozofii orientali spun ca "EGO-ul este constituit din gândurile şi mintea noastră. Gândurile noastre sunt propria noastră creaţie. Le facem să fie reale cooperând cu ele. Atunci când nu le mai susţinem, gândurile dispar. Trebuie doar să ne observăm gândurile, să devenim martorii lor detaşaţi", si repet, ei considera ratiunea responsabila pentru mentinerea omului in mediocritate, cu nazuinte marunte, si ca un om rational nu va intelege ce este "dincolo". Eu sustin ca numai prin ratiune vom cunoaste ce este "dincolo", si vom accede catre fericirea spirituala. Oare nu constiinta ne impinge spre cautare ?
Se mai spune ca " Un aspirant spiritual obişnuit vrea să îşi păstreze EGO-ul, în timp ce un aspirant autentic îşi doreşte moartea EGO-ului, astfel încât să poată trăi într-o stare de conştiinţă pură şi de iubire. Moartea EGO-ului vă va face să deveniţi nemuritori. Când EGO-ul moare, trăiţi etern în beatitudine". Dorinta de a trai in beatitudine si accedere catre constiinta pura si iubire, nu sunt o manifestare a EGO_ului, identica cu celelalte dorinte ? Sau ratiunea ne "tine de mana" doar pana la poarta fericirii ? Dincolo va trebui sa ne descurcam singuri. Da, e o teorie ...:)
Lasand intrebarile, am sa va povestesc calea mea spre fericire, inceputa cu multi ani in urma. N-am pus niciun Ganhdi in varf de bat, ci am constientizat aspectele din viata mea care imi fac rau si am incercat sa le elimin mental. Cu totii stim ca mare dusman al fericirii si beatitudinii este frica. Chiar ma intreb uneori, ce fac calugarii Zen cand nu mai au ce pune pe masa ? Se hranesc cu spirit ? Cum reusesc sa materializeze nevoile zilnice ? Am intrebat candva o maicuta de la o manastire pierduta in munti, daca si-a facut vreodata griji pentru ziua de maine. Mi-a raspus sincer: "Niciodata ! Dumnezeu are grija de noi si ne da cat trebuie ! Cand ne lipseste faina, ne rugam la Dumnezeu, si a doua zi ne trezim la poarta cu o masina plina cu faina". M-a impresionat raspunsul ei si o cred intocmai ! Cand ajungi sa traiesti in pace si echilibru, in primul rand cu tine insuti, viata capata noi valente. Unii mi-au reprosat ca lipsa de credinta este cauza nefericiri mele. Bineinteles ca sfatuitorii cu pricina detineau si adevarul absolut. :)

elena spunea...

@ph: calea metafizica are raspunsuri pt toate
@lorelei, cum iti explici urmatoarele:
"se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul." (Petre Tutea)... este filosoful care prefera, la fel ca si mine, unui filosof erudit dar ateu o baba murdara pe picioare rugandu se
exista un singur Adevar care nu suporta grade de comparatie, Adevarul este absolut in timp ce raul este relativ.... si pentru Adevarul ca nu este uman, cred ca nu poate fi cunoscut in forme logice, limitate, specifice umanului, ci doar primit si acceptat (sau nu) asa cum este de individ, de umanitate.... (fragment din "intelectul")

Anonim spunea...

Da, asa e, Adevarul trebuie experimentat. N-am citit Petre Tutea. Dar nu cred ca intelectul "primeste" Adevarul. Intelectul, cunoasterea, logica, ratiunea, mintea, cum vrem sa-i spunem reprezinta doar o portita. Prin care tu intrevezi posibilitatea ajungerii la cunoastere. Iluminare, transcendere, whatever. Nu stiu cum e cu oamenii care citesc mai putin, dar au credinta. A-propos de baba murdara pe picioare. Eu cred ca si ea tot prin minte a ajuns la credinta aia. Nu avea cum altfel. Doar ca sa nu confundam credinta cu iluminarea.

pheideas spunea...

Ciudat, sa preferi in locul unui filozof ateu, cu principii si conduita morala, si care face bine din convingere si cu consecventa, o baba murdara, care se duce la biserica sa-si spele pacatele, dupa care le savarseste iar, este o parere interesanta ! :)

fly2sky spunea...

In fragmentul dat, desi n-am citit cartea...inteleg prin "ateu" ca cineva lipsit de sentimente, lipsit de iubire, iar baba care se roaga ca fiind un om cu suflet. In contextul acesta si eu prefer un suflet cald unei judecati reci :), iar principiile si conduita morala se bazeaza pe valori..si ce valori poate avea un filozof care nu a simtit si nu stie ce e iubirea, ce e bunatatea. Cam asta cred ca e ideea .. si in cazul acesta sunt de acord cu elena, chiar daca ma inclin asupra bunatatii si frumosului din om, asupra minunatiei naturii, fara a practica Zen si fara a le asocia in mintea mea cu D-zeu.

Liliana spunea...

Buna la toata lumea!
Tema propusa este foarte interesanta, dar din ce am observat se face o confuzie intre doi termeni ce par identici dar sunt atat de diferiti. Intre EGO si EU e o diferenta capitala.
EGO inseamna ceva orientat spre sine, egocentrism, o tendinta si atitudine de a raporta totul la sine, egolatrie si o dragoste/preocupare exagerata pentru propria persoana.
EU-l este ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva.
De aceea trebuie infranat si temperat ego-ul pentru ca el ne face sa ne simtim centrul universului, fiind egoisti si dominati de instincte.

Liliana spunea...

Intr-o definitie mai simpla vad ego-ul ca pe o lupta cu noi insine. Lupta cu noi înșine este cea mai grea. Câți dintre noi se mai gândesc la ea, acum când avem alte lupte de dus și când viața, destinul, natura ne pun la încercare? Mai avem timp să luptăm și cu noi înșine sau suntem prea epuizați în urma celorlalte bătălii a căror victorie e doar o iluzie? Zilnic ne coborâm în interiorul nostru pentru a ne regăsi, zilnic alegem şi trebuie să alegem bine, zilnic ne luptăm cu slăbiciunile şi dilemele noastre, dar faptul că ducem ziua la sfârşit ne transformă în mici zei! Dacă şi conştiinţa noastră are linişte, am mai câştigat o bătălie! Vorba unui personaj celebru al lui Dostoievski : Cine are conştiinţă să sufere!
Zilnic ne coborâm în interiorul nostru să ne regăsim şi dacă reuşim e încă o victorie proprie care ne îndeamnă să continuăm cu aceeaşi frenezie şi încântare căutarea. Stările contradictorii ale eu-lui ne nedumeresc uneori şi ne bulversează lumea interioară. Uneori confuzi, alteori grăbiţi, fericiţi o clipă, apoi din nou trişti, curajoşi un timp , laşi apoi, titani şi din nou oameni, câteodată ascultăm inorogii vorbind, apoi intrăm în firesc cu aceeaşi obişnuinţă şi dor de regăsire. Suntem datori să încercăm măcar... Voi aţi reuşit?

pheideas spunea...

@Lolita, touche' ! :) Superb spus, EGO-ul reprezinta ceva orientat spre sine, egocentrism, o tendinta si atitudine de a raporta totul la sine, egolatrie si o dragoste/preocupare exagerata pentru propria persoana.
De reusit, eu cel putin, nu am reusit inca, dar incerc in fiecare zi.
Cred ca in noi se mai da o lupta majora, cea de a invinovati pe altii pentru propriile esecuri. Pentru ca ... cum frumos a spus Dem Radulescu in ultimul sau interviu din 2001, "viata este o eterna suferinta !". Suferim pentru orice si de fiecare data. Unii invata, altii nu ! E inscris in gena noastra sa apelam la instinct, sa ne baricadam si sa consideram dusmanul dincolo de ziduri, cand in realitate el se afla in noi, cum corect a spus si @elena intr-un comentariu anterior.
Esenta vietii nu este lupta cu altii, ci cu noi insine. Nu stiu daca ati observat, de cand ne nastem si pana murim, invatam ce NU e bine sa facem. Manifestarea EGO-ului, zic eu cea agresiva, pentru ca sunt si manifestari pozitive, ne departeaza de oameni si facand rau altora, ne facem noua rau in cele din urma.

Tina Ormenisan spunea...

"Omul este o trestie cugetatoare". Toate interpretarile sunt interesante, am tras concluzia personal, ca , Ego-ul sa fie inteligenta mintii umane care proceseaza gandirea. "Toate lucrurile sunt bune dar nu toate imi sunt de folos". Personal ,mie (Me ,myself and I), Ego-ul este in mod deosebit preocupat cu sinele, "asta-mi place, asta nu-mi place".Prin esenta in care am fost creat "pamantesc" tot ce-mi izbeste ochiul mai mult sau mai putin ma atrage. Eu vad ca Ego-ul este bun, fiindca este insasi inteligenta genetica prin care traiesc, astfel imi apare "personalitatea", Biblia imi pare ca are raspunsul cel corect "omul a fost creat dupa chipul si asemanarea Creatorului" , astfel ca inteligenta noastra nu se trage din "Big bang" , "nimic, haos" ci se trage dintr-o Fiinta Atotputernica desavarsit de inteligenta prin care si noi am fost creati.Frumos se trage din frumos, Inteligent se trage in intelligent, "uratul" se trage din,... . Totul in Univers are structura. Persoana care a deschis acest subiect frumos ati incheiat "ferice de cei saraci in duh", golirea de sine umplerea de Dumnezeu. Oare ce poate fi mai frumos ?