Noi si singuratatea din noi

Fiecare om isi are propria singuratate. Dar nu vreau sa vorbesc despre singuratatea fizica..provenita din izolare..ci despre acea singuratate din noi...care o putem simti chiar inconjurati fiind de colegi , prieteni, familie...si in acest caz o resimti chiar mai apasatoare, singuratate ce vine din faptul ca nu te simti inteles, apreciat, iubit, nu te gasesti pe aceiasi  frecventa si nu reusesti sa comunici cu cei din jurul tau. Sau se intampla sa fii chiar singur..in mijlocul naturii, pe malul unei mari sau in varful unui munte..si sa te simti una cu natura..sa nu simti nici o urma de siguratate.

Singuratatea asta este ca yin si yang...cu partea ei negativa pe care o resimtim adeseori ca un gol imens, ca o nestavilita nevoie de afectiune, si cu partea ei pozitiva, aceea in care ne ragasim pe noi insine. Asta pentru ca, doar atunci cand suntem singuri cu noi insine, putem sa ne descoperim, sa ne cunoastem, sa stam de vorba cu noi si sa ne intelegem. Atunci aflam raspunsuri neasteptate la problemele ce ne macina si nu intelegem de ce ni se intampla noua.

Singuratatea e umbra noastra..cand avem soarele in fata nu o vedem..Insa cand intoarcem spatele soarelui...apare in fata noastra..si creste..si capata dimensiuni uriase, ca un monstru ce vrea sa ne inhate. Ii intoarcem spatele si credem ca a disparut...dar ea e de fapt in spatele nostru...ne asteapta. Intoarcem incet capul si o vedem cum sta la panda. Incercam sa fugim de ea, dar ea se tine dupa noi. Daca am intelege..ca de fapt e umbra fiintei noastre..nu am mai fugi..ci ne-am intoarce..am privi-o in fata..ne-am contopi cu ea...Atunci frica de singuratate ar disparea.

De aceea avem nevoie de soare..de caldura si afectiune...fara asta ne-am transforma in materie moarta. Intr-o anumita masura singuratatea e un prieten..insa atunci cand sentimentul ia proportii..devine un dusman al nostru.
Ea poate deveni acea inchisoare care ne impiedica sa fim liberi..din cauza careia iubim doar ca sa fim iubiti. De multe ori dam vina pe celalalt ca ne simtim siguri, lipsiti de afectiune, cand ar trebui sa cautam de fapt in noi resusele. Singuratatea poate fi un bun prieten, ne ajuta sa ne regasim dar si cel mai mare dusman. Sa ne imbratisam singuratatea, sa ne impacam cu ea..si abia apoi sa ne daruim celuilalt si celorlalti.

Voi cum va impacati cu singuratatea din voi?

De ce este iubirea adevărată atât de greu de găsit?

Iubirea este sentimentul despre care mereu mai gasim cate ceva de spus, sentimentul care are atatea fatete ce uneori ne coplesesc, ne uimesc, ne schimba in oameni mai buni. Peste tot, inclusiv pe internet, foarte multe site-uri afirma ca te pot ajuta sa gasesti iubirea adevarata. Unele site-uri mai indraznete iti spun ca vei descoperi secrete uimitoare si vei primi sfaturi avizate de la „petitori” profesionisti, specialisti in domeniul iubirii, psihologi, psihoterapeuti, astrologi. Carti si reviste abordeaza tema iubirii cu scopul precis de a avea vanzari record. Toate fac promisiuni desarte, nerealiste si poti afla chiar secretul de a-i face pe toti sa se indragosteasca de tine intr-o saptamana sau intr-o luna. :) Alte carti iti dezvaluie cum in 90 de minute - uneori mai putin - poti face pe cineva sa te iubeasca forever. :)))) Bineinteles ca toate informatiile sunt oferite contra cost. Multi dintre cei care acceseaza site-urile cu pricina si apeleaza la serviciile unor astfel de ”petitori” platesc de doua ori: prima data cand scot banii si a doua oara pe plan afectiv cand sfatul avizat nu da rezultatele scontate.
Iubirea adevarata este greu de gasit, de inteles si de pastrat. E de la sine inteles ca unii oameni nu vor deveni prietenii nostri oricate eforturi am face, iar iubirea cu forta nu are nici un farmec. Sentimentul acesta atat de adorat si de dorit de noi toti presupune timp si eforturi uneori titanice. Intr-o lume tot mai rece, pragmatica, iubirea isi face totusi loc. Intr-o lume plina de nedreptate, razboaie, fenomene stranii ale naturii, iubirea iese totusi la suprafata si ne uneste. De ce este astazi atat de greu de gasit iubirea ? Poate pentru ca oamenii au devenit mai iubitori de sine, de bani, prea aroganti, orgoliosi, s-au departat de parinti si de valorile promovate de acestia, sunt nerecunoscatori, neloiali, intr-un cuvant fara afectiune si mai degraba iubitori de placeri trecatoare ? Iubirea adevarata nu este ceva trecator, e un sentiment profund, de respect reciproc si afectiune mutuala si poate si de aceea e mai greu de gasit si de pastrat. Majoritatea suntem la un moment dat influentati de mass-media. Restul postarii îl gasiti aici.
Astept impresii ! :)))