ce este frumusetea ?

Bucuria inseamna rezonanta mintii la frumos. Dar frumusetea ce inseamna ? Exclamam cu incantare: "Vai, ce frumos eee !", cand vedem ceva ... frumos. Sa fie legata frumusetea de "vedere" ? Oare daca am fi orbi, am mai stii ce e frumosul ? Un orb asculta cateva acorduri pe muzica lui Vivaldi si exclama cu ochii inchisi "Vai ce frumos eee !". Sa fie legata frumusetea de "auzire" ? Dar un surd, va stii ce e frumosul ? Poate daca, plimbandu-se pe o alee, vara, se va opri si va exclama: "Vai, ce frumos miros trandafirii !".
Ce este frumusetea ? Sunt doar simple stari contemplative, sau e mai mult de atat ? De ce unora le place ceva si altora nu ? Ce se intampla in noi ? De ce unii raman extaziati in fata unei picturi de Bruegel, iar altii trec mai departe ? De ce cu ani in urma ne placea ceva, iar azi nu ne mai place ? De ce, uneori, avem stare sa citim o carte, iar alteori, dupa cateva randuri, o aruncam pe noptiera, si cu ochii in tavan ne gandim la ce avem de facut a doua zi ? Interesant, nu ? :)

25 de comentarii:

Lavinia spunea...

nici aici nu e continuare:( ;)))
oricum mi-a palcut subiectul:)

pheideas spunea...

ai putintica rabdare ... e totusi un blog de dezbateri, nu un newspaper. :)))

Vocea-de-departe spunea...

Daa... Zice dicţionarul, dacă-mi amintesc bine, că frumosul, ca şi categorie, e capacitatea individului de a reacţiona la o emoţie artistică, pornind de la simetrie şi armonie (vizuală, fonică, cromatică şi care-o mai fi). Prin urmare, cred că frumuseţea e tendinţa noastră organică spre perfecţiune. Că frumosul e vizual, auditiv, senzorial, etic (există şi frumuseţe morală, nu ?) o ştim de mult, de la primii esteticieni. Pe lângă ei, apare şi un Beaudelaire cu "frumuseţea urâtului", transfigurată practic în imaginea primului Volkswagen, "cea mai frumoasă maşină urâtă" sau literar de esteticianul genial care a fost Beaudelaire şi unul mai mic şi mai puţin original care a fost Arghezi (aia cu bube, mucegaiuri şi noroi,pe care ne-au tatuat-o în creier în şcoală). Unii vorbesc despre frumuseţe ştiinţifică şi iau ca argument o autopsie, extaziindu-se în faţa maşinăriei organismului uman, alţii vorbesc despre mariajul dintre categoriile filozofice Adevăr şi Frumos, alţii despre frumuseţea unor elemente mai puţin glorioase, ca viteza, sau poate chiar armele. Cert e că în toate aceste afirmaţii, estetice, filozofice sau ştiinţifice, regăsim parcă pornită din vintre nevoia de perfecţiune. Fiindcă doar asta, se spune, îl face fericit pe om. Oare ? Oare fetele alea "tunate" cu frumuseţea lor de plastic Barbie sunt fericite ? Sau cei care le admiră sunt fericiţi ? Sigur, frumuseţea sau frumosul sunt şi subiective. Dar perfecţiunea, în esenţă, nu există. Perfecte sunt manechinele. Care sunt de plastic, adică moarte. Sau obiectele geometrice. Care sunt inanimate. Şi atunci, dacă frumuseţea înseamnă nevoie de perfecţiune, iar perfecţiunea nu există, înseamnă că suntem mai săraci de frumuseţe ? Personal, aş zice că frumuseţea e subiectivul absolut al deliciului cerebral. Adică, ceea ce-l face pe fiecare fericit până la extaz. Acolo, în extazul personal (care, oricât de senzorial sau emoţional ar fi, e guvernat tot de creier) îşi regăseşte fiecare frumuseţea.

anaisanais2010 spunea...

Frumusetea este un mod de exprimare a trairilor sufletului cu ajutorul celor 5 simturi (ochi, urechi,miros, pipait,gust). Ea poate fi de 2 feluri: fizica sau exterioara si spirituala sau interioara ; cand (daca) se ajunge la un echilibru atunci putem vorbi despre o frumusete armonioasa.

pheideas spunea...

Exista o cultura a frumosului ? :)

pheideas spunea...

@voce, nu cred ca frumosul inseamna o valorizare a egoului. Ce inseamna perfectiune ? Hai, cei care mai au cat de cat cunostinte, isi pot raporta frumosul la repere universale. Ce au ele cu frumosul, cu trairea individuala ? Pot sa-l condamn pe Botezatu ca l-a emotionat cauciucul ? E trairea lui. Ca nu este si a mea, e chestiune de optiune. Si nu garantez ca peste 100 de ani nu voi fi si eu sensibil la sintetic. :))
Asa e, frumusetea inseamna vibratie, rezonanta. Totul in jur rezoneaza, de la circuitul electronic si floarea in razele soarelui sau caind o atinge albina, pana la pietre. Nici omul nu este mai prejos si toate transformarile fizico-chimice care se petrec in creier le denumim "placere" si generic "frumos". Cred ca exista o educatie, cultura a frumosului care, fie respecta un tipar universal, fie se armonizeaza cu unul regional sau de grup.:) Placerea, emotia, sunt aceleasi.
Unii oameni reactioneaza la muschi, arme si elicoptere. Altii au trecut de stadiul acesta si vor mai mult. Dictatorii vor sa stapaneasca lumea, savantii sa atinga culmile cunoasterii. Si artistii sa bucure pe cei care le admira opera.

MyEyesOnyou spunea...

Frumusetea la care "reactionez"cel mai bine este frumusetea care ma doare.Stiu ca suna putin caraghios dar nu stau sa ..si sa ma analizez.Am o "cultura personala a frumosului" chiar daca "frumosul"meu in ochii altora e urat.Si daca, contrar parerilor altora, ceva imi place nu ma sfiiesc sa ma exprim:)
Ca-i pictura,frunza,poezie...sau ochi:)
Depinde ce simti cand vezi.
Si ce simti cand nu vezi:)

fly2sky spunea...

As spune ca frumusetea e rezonanta sufletului la iubire, la armonie. Frumusetea e aceea care atinge acele corzi sensibile..corzi ce vibreaza diferit la fiecare..in functie de ce mostenim si ce invatam.
Sunt de acord si cu ce spune Voce-de-departe "frumuseţea e tendinţa noastră organică spre perfecţiune"..as mai completa "tendinta noastra de fiinte imperfecte", frumusetea izvoraste de fapt din impletirea imperfectiunii cu perfectiunea..si urmareste de fapt realizarea unui echilibru. Daca acestea 2 nu ar alterna, perfectiunea nu ar mai starni nici o emotie. Bine a exprimat si MyEyes..frumusetea care "doare"..creaza emotii..te face sa simti ca esti viu.

CC Power spunea...

ca e o stare sau nu,ca tine de posibilitati, mediu sau educatie, frumusetea asta contureaza in primul rand unicitatea fiecarui om in parte... pacat e ca multa lume evita frumosul lor pentru frumosul altora...

pheideas spunea...

Pana la urma, exista o cultura a frumosului ? :)

fly2sky spunea...

Cu siguranta..si tu o stii cel mai bine cred datorita muncii tale. Aceasta ne influenteaza..dar pe langa aceasta cultura...ne formam si propriile perceptii asupra frumosului..si intr-o anumita masura influentam si noi aceasta cultura..in masura in care cream si impartasim ceva. Vezi si moda..cum se tot schimba..:)

pheideas spunea...

Cultura ne face flexibili in acceptarea frumosului universal recunoscut si sa facem alergie la kitch. Ati facut vreodata un sondaj printre cunoscuti, sa vedeti ce repere estetice au, daca au ... ? Am avut curiozitatea si am fost foarte dezamagit.

fly2sky spunea...

@pheideas..aprecierea frumusetii e subiectiva..asa ca nu mi se pare corect sa judeci pe altii ce repere estetice au. Pana la urma .."ceva" e frumos daca reuseste sa ne faca sa vedem frumosul din noi. Cand nu gasim nimic in noi..si reperele sunt doar in altii, trenduri..atunci copiem..atunci apare kitch-ul. Dar un lucru care poate tu-l consideri "kitch" poate trezi frumosul in altcineva..si invers. Stiu ca tie iti place sa privesti asa..pe ansamblu..mie imi place sa particularizez :)
Si cum sarbatorile sunt aproape..daca nu ne gasim ceva frumos in ele, al nostru, daca nu vedem iubirea si bucuria de a darui in ele..am putea spune ca sunt un mare kitch :)

Lorelei spunea...

Va doresc tuturor un Craciun fericit si multa bucurie in suflete!

intrededouaoriafiodata spunea...

frumosul (simtul estetic) se formeaza in procesarea cerebrala prin suprapunere a perceptiei. aceasta procesare vine sa sincronizeze/armonizeze intregul (perceput) intruna intru una(perfectiunea cautata).

perceptia vine-creierul distinge de imaginea deja formata-o integreaza. se constata ca mari extreme si numai lucruri daca nu neaparat socante (grotesc-sublim), macar nerepetitive, or sa aiba la un moment dat calitatea de a modifica imaginea preformata a perceperii realitatii.

acest proces care imbraca sub anume aspecte forme precum empatia, eu ii spun convergenta. fizionomia (proprie) este corelata cu imaginea in formare (insusire) continua, devenind.
aflam astfel ca pentru a mentine definirea intru "frumos" nu trebuie sa devina obisnuit.
deci sa te arati (seducatorul - aratarea in divergere) apare ca irosire a devenirii una cu totul. moarte fizica. (foamea)

LOLITA spunea...

Ce este frumusetea? Grea întrebare ! Dacă ar fi să ne gândim la percepţia diferită pe care fiecare o are despre acest termen am putea găsi nişte răspunsuri , dar nu se ştie în ce măsură ele vor satisface cultul de frumos al altora !:))) Cum s-a spus deja pe aici ce e frumos pentru unii e urât pentru alţii... Ţine foarte mult de rezonanţa sufletului la stimuli şi simţire... Pentru unii frumuseţea înseamnă raţiunea pură, pe când pentru alţii afectul şi sufletul în sine sunt punctul terminus. Cunoştinţele a priori pe care le dobândim independent de orice experienţă de viaţă sunt opuse cunoştinţelor a posteriori sau empirice pe care le cumulăm prin experienţă. Frumuseţea va fi întotdeauna undeva la mijloc şi va fi văzută subiectiv de fiecare individ în parte. Ce înţeleg eu prin frumuseţe ? Poate o poezie minunată care mi-a produs o plăcere pură, o piesă de teatru fie şi lacrimogenă, un roman plin de neprevăzut , în general tot ce cuprinde un joc distractiv şi simplu de idei menit să mă delecteze.:) Frumos mai este şi omul cu principii sănătoase şi ferme. Frumos nu este doar ceea ce produce sau urmăreşte desfătarea imediată sau doar artele agreabile pe care cu nonşalanţă le-am enumerat mai sus, ci frumoasă poate fi şi atmosfera de sărbători de exemplu, mai ales când sunt discuţii însufleţite şi sincere, se creează prin glumă şi râs o anumită nuanţă de veselie ce permite flecăreala în voie chiar dacă unii ar putea considera acest lucru doar o distracţie momentană, aranjarea mesei pentru desfătarea vizuală ş.a. Totul ţine şi de liberul arbitru, de imaginaţie sau percepţie, de sensibilitatea fiecăruia la stimuli. :D
Vă doresc sărbători magice şi un An Nou mai Bun! Frumosul să biruie în tot ! :)))

LOLITA spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Toteu spunea...

intrededouaoriafiodata,vine sa armonizeze cautarea?oh,ce binete!

Toteu spunea...

da,clar.frumusetea nu este ceva contrar noua.aceasta vad cand citesc cuvintele voastre.este orice altceva,dar nu aceasta.

frumusetea e in noi,si ea merita aratata.nu-i meritul nostru ca o aratam,ci meritul ei ca exista.
nu poate nimeni scoate demonstrativ faptul ca frumusetea nu exista.ea este peste tot,indiferent de gradul nostru din privire.

fly2sky spunea...

@intrededouaoriafiodata..interesanta abordare. Deci pana la urma frumosul consta in a descoperi tot timpul ceva nou..in a nu repeta..de acord cu tine. Ultima fraza insa n-am inteles-o..

fly2sky spunea...

@Lolita..abia astept sa ne mai daruiesti din frumosul tau pe blog :) Si an nou fericit si tie!..daca nu ne mai "auzim" anul acesta..

fly2sky spunea...

@Toteu..e meritul nostru ca "vedem" frumusetea..ca rezonam...si meritul a acelui "ceva" frumos (a celui ce l-a creat de altfel)..ca ne-a dat posibilitatea sa ne descoperim.

DoarEu spunea...

cred ca frumosul il putem gasi si in urat.

am intalnit atatia oameni schimonositi fizic, dar cu un suflet, o voce, un talent divin, superb.... :)

intrededouaoriafiodata spunea...

in ultima propozitie aveam un target tinta vedetele pe care le vedem de la un frumos sublim la zbarceala batranetii. se arata, ostentativ :), sacrificandu-se pentru cei care empatizeaza frumusetii lor.

am obiceiul de a sarii peste etape demonstrative :)
si multam de invitatie :)

intrededouaoriafiodata spunea...

@toteu, daca ceea ce se cauta are caracter cauzal, ceea ce vine are caracter priorativ gasirii.
doar daca nu, ceea ce vine este in mod intrinsec exact ceea ce se cauta
TOT (h, mercur, hermes, transformarea, relativul)
UNA (O, originea, sursa, absolutul)

o sa avem atata timp notiunea de frumos cat tot nu e una, si apartinem subiectivului gravitational. cat nu, tot e la fel de frumos si la fel de urat, una e la fel de frumoasa si la fel de urata.

ca sa las putin teoria deoparte ca de cele mai multe ori ne omoara si absolutul ramane la fel de departe,

cand te nasti, apriori, vii sa iubesti (cauti frumosul) in defapt ceea ce urasti ancestral, in totalitatea evolutiei precursive.

iubirea devine astfel instrument de intelegere (a cauzalitatii faptice).

daca ai coloana vertebrala (subiectivism)
aratata in notiuni precum: personalitate, caracter, care mai sunt si arogate, mandrii, care sunt defapt predefiniri ale recursivului de catre precursiv formand prefacere,
o sa cauti sa o distrugi (martiriu)

nu sunt putini care in umilul personal (lipsa coloanei) se identifica in nimic.
nu sunt putini care ajung in desert pentru a o distruge.]
eu am formulat: "io n, ni micul".
el trebuie reflectat (indoit) inapoi in tot una.