Am citit cu mare interes postarile generate de subiectul anterior, iubirea, foarte frumos exprimate de Rontziki, Lolita, Pheideas si captivantele eseuri ale Anielei Minu. Si fara sa ma indepartez prea tare de acest subiect, am continuat cu o dezbatere asupra relatiei de cuplu. Sunt cateva idei pe care le-am adunat intr-o postare despre un subiect amplu, important pentru fiecare din noi.
......
Am privit intotdeauna admirativ cuplurile care radiau de iubire, care pareau ca plutesc undeva deasupra lumii acesteia, ca nu mai au nevoie de nimic si de nimeni, tot universul reprezentandu-l persoana de langa el. Mi se parea ca nimic nu ar putea interveni intr-un astfel de cuplu, cum sa esueze un cuplu din prea multa iubire? Si dupa un timp, aflam cu stupoare ca s-au despartit . Si nu vorbesc de cupluri la a caror baza a stat doar atractia fizica, ci sentimente. Explicatia mi-a dat-o un profesor de sociologie, in facultate, spunandu-ne intr-un curs ca, pericolul intr-o relatie de cuplu este pierderea propriei individualitati. Adica sa te identifici atat de mult cu cealalta persoana incat sa uiti cine esti. Dorintele lui sa devina dorintele tale, sa nu mai ai propria dorinta. E iubire. E un sentiment ce vine din suflet, e minunat sa ai astfel de momente intr-o relatie, cu conditia sa nu-ti ingropi propria individualitate. Sa nu uitam ca intr-o relatie sunt 2 individualitati distincte, cu puncte comune..dar totusi diferiti.
.....
Relatia se construieste in timp, pornind de la iubire si adaugand respect, incredere, intimitate. De ce ne implicam intr-o relatie..pentru a fi mai fericiti. Daca numai iubirea ne-ar face fericiti…am putea trai singuri…iubind, neasteptand nimic in schimb. Insa prin natura noastra umana avem diverse nevoi, nevoia de apreciere, de protectie, de siguranta, nevoile sexuale, nevoia de comunicare. In mare s-ar putea distinge trei laturi, latura sexuala a unei relatii, latura mentala si latura spirituala. Aceasta delimitare e orientativa, pentru ca toate aceste laturi se intrepatund, insa exista oameni axati mai mult pe latura mentala, altii pe latura spirituala, altii pe cea sexuala. Fericirea, implinirea unui cuplu, presupune compatibilitate in toate aceste aspecte. Daca unul din ele nu e implinit apre un gol…care va fi umplut intr-un fel sau altul.
......
E minunat sa inveti unul de la altul si sa evoluezi impreuna. Pentru a merge impreuna pe un drum, trebuie sa-l tii pe celalat langa tine si in acelasi timp sa-i acorzi libertatea de a fi el insusi. Nu e usor lucru…pentru ca de multe ori incercam sa impunem ceea ce credem noi ca e bine, sa-l transformam pe celalalt dupa felul nostru de a fi. In acelasi timp, daca nu-i acorzi celuilalt ceea ce are nevoie, automat il indepartezi de tine.
.....
O relatie implinita pentru mine o imbinare de prietenie, iubire si sex, in aceasta ordine a importantei. As vrea sa mai mentionez, ca apreciez o relatie nu neaparat prin rezistenta ei in timp, ci prin satisfactia care o ofera. Important intr-o relatie e sa-ti gasesti fericirea, implinirea, chiar daca depui eforturi pentru asta si astepti, nu sa ramai doar impreuna cu pretul fericirii.
Intreaga postare o gasiti aici.
28 de comentarii:
Fly2sky, sunt mai mult decat de acord cu ceea ce ai scris, parca mi-ai fi citit gandurile :)
Relatia este intr-adevar un balet intre a fi tu insuti si a fi noi, un balet deloc usor, dar in nici un caz imposibil.
Este adevarat ca prietenia este o componenta foarte importanta intr-o relatie, dar nu as pune-o chiar pe primul loc :), ci pe al doilea, dupa iubire...In viziunea mea, o relatie este mai satisfacatoare si chiar mai durabila daca le contine pe toate, dar in ordinea iubire, prietenie si sex, pentru ca iubirea ajuta la pastrarea "jocului" necesar pentru ca o relatie de cuplu sa nu se transforme in prietenie si atat, pe de-o parte si, pe de alta parte, pentru ca iubirea, nu aceea generala, ci dintre un barbat si o femeie, este putin mai ingaduitoare, iarta mai multe decat prietenia :)
Importanta acestor trei elemente tine de fiecare in parte, dar se poate schimba si la aceiasi persoana de-a lungul timpului. Au fost momente cand am considerat iubirea mai importanta, si cine stie cum voi considera in viitor. Insa asa cum am vorbit in dezbaterea anterioara, iubirea sentiment,e ceva nu tine atat de rational..ci mai mult de subconstient,prin urmare ceva mai putin controlabil si mai oscilant. Prietenia este o constientizare a calitatilor celuilat, o comunicare sincera, incredere formata in timp. Daca iubirea poate oscila intr-o relatie, ceea ce o poate mentine in timp e tocmai prietenia. Sau, in cazul unor cupluri, sexul poate fi principalul element ce mentine relatia. Oricum, toate acestea sunt legate intre ele, nu cred ca pot fi clar delimitate, cel putin pentru mine, se poate distinge doar o dominanta. Barbatii poate fac o disctintie mai clara, cei care spun ca fac doar sex si nu are legatura cu iubirea :))
Iubirea este precum valsul. Se vede cand schiopateza cuplul. :)
De fapt, ponderea se schimba, alterneaza si in cadrul aceluiasi cuplu...stim cu totii ca sunt perioade in care iubirea e mai puternica, altele in care prietenia se manifesta mai mult si perioade mai nebune si pasionale in care sexul e vioara intai in cuplu :) Eu votez pentru o relatie in care alternarea e cat de cat echilibrata, doar sunt balanta :)) si in care dau voie iubirii sa detina locul intai pentru mai multa vreme :)
Valsul inseamna armonie, echilibru. Acestea sunt premizele ca o relatie sa fie durabila. A vorbi de durata/timp in acest ¨cadru¨ imi pare... ¨pleonasm¨. :)
Poti sa valsezi 5 minute si sa te plictisesti, sau poti valsa ore, pastrand armonia si echilibrul, important e cred sa simti muzica si sa-ti produca starea aceea de euforie. O relatie poate fi de o luna, de un an sau de 20 de ani. Ai dreptate, durabilitate inseamna rezistenta in timp. Insa tocmai asta spuneam ca nu apreciez atat durabilitatea, ci cum o traiesti si ce satisfactii iti ofera. Am vazut oameni care erau impreuna de 20 de ani dar nu pareau fericiti.
@ fly2sky: Insatisfactia nu e armonie. :)
Lucrurile sunt simple. Oamenii le complica. Sau ¨filosofii¨.
:) e adevarat, si recunosc si ca am uneori "darul" de a complica lucrurile, dar n-am specificat ca daca valsezi ore in armonie inseamna insatisfactie, poti sa valsezi ore in armonie...sau sa poti sa o faci schiopatand, sau mecanic..pentru ca ti-ai impus ca asa trebuie. Ideal intr-o relatie e sa fie durabila si plina de satisfactii.
Si daca tot am pornit comparatia asta, eu as mai schimba muzica, as dansa si salsa, rumba, tango, disco, street-dance... sa nu ne plictisim si sa dureze cat mai mult :)))
Singurul liant necesar pentru ca o relatie sa functioneze este iubirea. Cand iubesti, nu te gandesti la ce vrei tu, ci la ce vrea celalalt. Si nu numai ca simti bucuria de a-i implini dorintele, ci si esti atent sa nu gresesti. Iar daca vezi tristete pe chipul ei/lui, esti trist/a si tu. Iubirea te stimuleaza sa inveti, sa-l cunosti pe celalalt. Relatiile care dureaza se bazeaza pe o cunoastere perpetua si bucuria ca nu te-ai inselat cand ai spus DA prima oara.
Cand apare indoiala, iubirea dispare.
Pentru altii, liantul nu este "grija" pentru celalalt, ci pastrarea unei distante si a unei aparente. Adica "nevasta nu trebuie sa vada cat sunt de slab". :) Iar nevasta il priveste ca pe o icoana, fara cusur. Cu timpul ies la iveala cusururile si iubirea se stinge. Acestea sunt relatiile care incep cu necunoastere. Unii ii spun iubire neconditionata.
Am intalnit odata o pitzi de 60 de ani, care mi-a marturisit ca s-a indragostit de sotul ei pentru ca avea o motocicleta, iar din toate fetele de pe strada, a ales-o pe ea.
Cand iubesti, esti toleranta suprema. Cand nu mai iubesti, cauti toate nodurile posibile.
Mai rau e cand inceri sa te convingi ca nu mai iubesti. Cauti motive sa nu iubesti, sa omori din fasa samanta iubirii. Sau dimpotriva, sa te convingi ca ai toate motivele sa iubesti.
Ati incercat vreodata sentimentul de tradare ?
Când iubeşti, comunici. Nu-ţi faci griji decât când comunicarea e unilaterală. Atunci începe să scârţâie ceva şi în final se rupe relaţia. Dacă iubeşti cu adevărat, toleranţa e distructivă pentru amândoi. Când nu mai iubeşti, exprimi clar aceasta, dacă într-adevăr comunici. Dacă nu, începi să foloseşti nodurile de care spuneai.
O, da, cea mai puternică trădare mi s-a întâmplat într-o prietenie şi într-o mare iubire, sfârşită halucinant. Dar tu, Pheideas ?
@Pheideas, ai mare dreptate, iubirea e toleranta. Cand iubesti un defect nu te deranjeaza sau ti se pare chiar o calitate, cand nu mai iubesti acel defect capata proportii. De ce nu m-ai iubim...probabil pentru ca celalt ne-a inselat asteptarile, nu l-am cunoscut destul sau am sperat ca se va schimba de dragul nostru. Despre tradare...e foarte subiectiv ceea ce simti. In primul rand, depinde ce inseamna tradare pentru tine, intr-o anumita masura cred ca fiecare are parte de asta in viata. Tradarea cea mai mare vine de la persoana de care te leaga cele mai profunde sentimente si de la care ai asteptari mai mari.
Tradarea e un sentiment ciudat. Dar mergi mai departe si incerci sa-l intelegi si pe celalalt.
Altfel apare o chestie hilara, de genul: "Nenorocitul, m-a parasit !". Dar ce vroiai, sa nu te paraseasca ? Pai daca omul s-a saturat, a ajuns la un capat de drum si dupa o cugetare a tras concluzia ca e mai bine sa plece, cum poti sa-i interzici asta ? Il legi ?
A parasi pe cineva e o drama, cu consecinte. Nu te joci cu vorbele cand spui "plec !". De regula este premeditat, uneori cu cativa ani inainte. Este cunoscut faptul ca femeile nu fac pasul, pana nu au pregatit locul dincolo. In 90% din ncazuri, cand o femeie spune: "te parasesc !", fii sigur ca are deja pe cineva. La barbati procentul e mai mic. Ei, in general, nu cauta stabilitate, decat cand au nevoie de o supa calda. Pentru o femeie, stabilitatea e esentiala. Ma refer la cele peste 35 de ani. Cele sub, au alte prioritati.
De ce pleaca barbatii, sau femeile ? Ei, aici e o alta discutie. Chiar, cine arunca manusa ?
pheideas, oare cu cata obiectivitate ai aproximat tu procentele astea..O femeie poate spune "te parasesc" si pentru ca este tradata si nu accepta situatia. Sunt barbati care isi pregatesc inca un loc si nu au curajul sa spuna "te parasesc" Sunt multe variante..si nu as generaliza..si n-am nici date sa dau procente. Poate pe mine ma intereseaza mai mult de ce parasesc barbatii, pe tine de ce parasesc femeile, e greu sa fim obiectivi. Iar la intrebarea de ce..ai raspuns si tu..pentru ca nu mai iubesc.
De ce nu mai iubim? Spuneam undeva ca ne indragostim de cineva deoarece in subconstientul nostru credem ca acea persoana corespunde unor valori pe care le apreciem, si mai spuneam ca avem anumite nevoi, si credem ca acea persoana e capabila sa ni le implineasca. Nu mai iubim, fie ca ne-am inselat in aprecierea acelei persoane, sau se poate intampla sa ne schimbam noi sistemul de valori si acea persoana sa nu mai corespunda. Sau nu ne-am cunoscut indeajuns de bine, nu am stiut ce vrem de fapt atunci cand ne-am indragostit.
@fly2sky, cand voi intalni o femeie care sa puna pe primul loc alte valori decat siguranta si stabilitatea in umbra barbatului, sau sa iubeasca cu "ochii inchisi", ma voi inclina cu respect. :)
Sunt de acord cu Fly2sky in ce priveste faptul ca femeile pot parasi pentru foarte multe motive si ca nu are musai legatura cu un alt barbat sau cu un alt loc pregatit.
Este indr-adevar foarte subiectiva aceasta remarca si nu tocmai frumoasa, tinand macar cont de faptul ca majoritatea membrilor duelului suntem femei :))
Cum nu prea agreez generalizarile si intrucat am senzatia ca a reusi sa generalizam niste trasaturi sau atitudini in ceilalti, ar trebui poate sa ne arate ceva, sa ne atraga un semnal de alarma, il invit pe Pheideas sa reciteasca postarea mea Oglinzi umame: http://rontziki.blogspot.com/2009/08/oglinzi-umane.html
@Rontziki, a fost o remarca personala si atat. Nu generalizez, pentru ca ar insemna sa-mi pierd speranta. :)
@pheideas, o astfel de femeie ar fi probabil catalogata "nebuna" de societate. Asta nu inseamna ca nu exista astfel de femei, si cred ca ai nevoie de mult curaj sa faci exact cum simti si sa-ti asumi riscurile. Sau or fi doar in romanele de dragoste ? :))
@fly2sky, in romane este prinsa idila doar. :) Apropo, in cate romane ai vazut tu printesa indragostita de ciobanasul cel istet ? :)) Nu ma refer la cele erotice.
:)) ce sa mai zic, ajung sa-ti dau oarecum dreptate. Nici nu mai tin bine minte astfel de romane, e ceva vreme de cand citeam asa ceva. Poate totusi isi aminteste cineva un astfel de exemplu :) Ideea e totusi posibila.
@rontziki, referitor la senzatia pe care ti-am lasat-o, in care ma cred perfect, si toti sunt defecti, tin sa-ti spun ca e posibil sa ai dreptate. Nu e prima oara cand imi pun problema asta, si am cautat s-o dezbat in toate felurile, de la discutii cu prietenii, pana aici pe blog. Daca esti curioasa sa stii ce parere au multi barbati despre femei, am sa-ti spun, dar nu cred ca va fi agreabil. Eu nu sunt atat de extremist. Desi nu pare, vreau sa cunosc, nu sa cataloghez. Daca blogul meu nu te-a convins, ce sa fac ? :)
@Pheideas: cand am fost curioasa sa stiu ce parerea au barbatii despre femei, am aflat si, surprinzator, nu au toti aceleasi pareri, nici in sensul bun, nici in sensul rau...am constatat chiar ca destul de multi barbati au o parere despre femei mai buna decat am eu despre femei :)
Ce-am vrut eu sa spun este ca a spune "Este cunoscut faptul ca femeile nu fac pasul, pana nu au pregatit locul dincolo. In 90% din ncazuri, cand o femeie spune: "te parasesc !", fii sigur ca are deja pe cineva." inseamna generalizare, la fel ca si a spune si ce parere au multi barbati despre femei...oare ce insemna multi?! suficient de multi, peste majoritate, cat sa insemne o parere generala a barbatilor despre femei, astfel incat putinii care au altfel de pareri sa fie exceptii?!
Nu m-am gandit ca esti extremist, doar m-am aratat impotriva subiectivismului si a generalizarii...nu de alta, dar chiar pe tema respectiva, numai eu cunosc cateva femei care au parasit din cu totul alte motive si care nu au avut pe altcineva...si daca eu, una, cunosc cateva, inseamna ca n-o fi ceva atat de rar :)))
@rontziki, multi insemna peste 60%. Sunt convins ca ai cerut parerea multor barbati despre femei, si ti-au spus-o. :) Eu m-am referit doar ce palavragesc barbatii la o bere, cand nu sunt fetele de fata.
...
Ref la femei, afirmatia nu-mi apartine. E o statistica facuta de psihologi.
Iar in ce priveste subiectivismul meu, sa stii ca apreciez comentariile tale. Sincer ! Unele m-au facut sa-mi reconsider unele pareri, si-ti multumesc. M-as bucura sa fie candva si invers, sau macar sa te egalez. :))
Ai fi surprins, dar uneori barbatii sunt mult mai sinceri cu femeile - prietene si se deschid mai mult decat cu alti barbati, fata de care au impresia ca trebuie sa pozeze, sa mentina o imagine :)
In fine, nu contest ca probabil stii din surse sigure... :)
Aoleu, n-as vrea sa-ti reconsideri pareri influentat de comentariile mele...eu cu cine m-as mai contrazice?! :))
@FloriPloiesteanu, eu ma inclin, tu te indoi. :)) Fiecare cu valorile lui. ...
Trimiteți un comentariu