Pornind de la postarea anterioară mi-am zis să duc lucrurile ceva mai departe, dincolo de frămîntările noastre despre moralitate, sentimente sau raţiune, spre supravieţurirea noastră ca specie dar să rămîn cumva în registrul din acel post. Nu, n-am să pornesc de la cine ştie ce misticisme, de la probabilităţi ştiinţifice care prevăd că omenirea va fi distrusă de o cometă sau un asteroid gigant şi nici de la certitudinea că peste nu ştiu cîte miliarde de ani, Soarele nostru se va transforma în novă iar sistemul solar va deveni praf cosmic.
O să mă menţin în spectrul social dintr-un viitor nu foarte îndepărtat, mai exact în spectrul demografic. Populaţia Terrei se apropie vertiginos de 7 miliarde şi va continua să crească (necontrolat, dacă mă întrebaţi pe mine; în natură, suprapopularea unui areal geografic este ţinută sub control prin legi nescrise). Unii spun că resursele planetei sunt limitate şi e clar că nu pot fi suficiente decît pentru un anumit număr de oameni pentru ca aceştia să trăiască decent. Foametea tot mai răspîndită pe glob ar putea fi un indiciu că ne apropiem de acel număr sau poate chiar l-am depăşit. Însă sunt alte voci ce zic că foametea există fiindcă 2-3% din populaţia lumii deţine 90% din resursele ei. Mai nou, se speculează că "celebra" gripă porcină este începutul unei exterminări în masă necesară pentru a "ajusta" populaţia după resursele care vor deveni insuficiente în maxim 50 de ani.
Dincolo de toate aceste ipoteze/speculaţii vreau să ştiu ce credeţi voi.
Faptul că resursele planetei noastre sunt limitate reprezintă o realitate sau totul este doar o manipulare ce serveşte unor interese obscure? Adică, de fapt, am putea trăi fără probleme chiar 100 de miliarde dacă ne-am manifesta umanismul din noi.
Dacă omenirea ar fi confruntată cu o iminentă extincţie (nu luăm în calcul cauzele) credeţi că umanismul ar putea salva umanitatea?
Întrebările sunt extreme, ştiu, dar cu prima, cel puţin, ne vom confrunta în viitorul nu foarte îndepărtat.
PS: Pentru cei nelămuriţi, Robotul Uman este Saturnianul :)
7 comentarii:
Civilizatia umana se confrunta cu o scadere demografica. Fenomenul este arhicunoscut, incepand de acum 2000 de ani, de cand se centralizeaza date. De fapt fenomenul e mult mai complex. In tarile civilzate a scazut natalitatea si in urmatorii 30 de ani se esimeaza ca populatiile vor scadea cu pana in 15%. In schimb, in tarile in curs de dezvoltare fenomenul e invers. Aceasta este explicatia migrarii fortei de munca. Pe de alta parte, consumismul care a stat la baza exploziei demografice, determina in faza secundara sporirea numarului de boli datorate stresului si alimentatiei. Se estimeaza iar ca in urmatorii 30 de ani, unul din sase vom muri de cancer.
Prin urmare, cred ca boomul inregistrat in ultimii 60 de ani a fost un boom artificial, care se va autoregla in urmatorii ani. Criza abia a inceput si are multiple cauze si efecte.
Intrebarea ta face apel la etica. Din pacate etica e un fel de joc de societate al celor cu burta plina. Cand e vorba de supravietuire, regulile sunt cu totul altele. Natura ne-a invatat ca cel slab moare.
Intrebarea ta mi-a adus aminte de o problema pe care mi-am pus-o cu multi ani in urma. De ce natura nu permite esecuri ? In natura nu exista compasiune si ... umanism, cum spuneai.
Dincolo de incercarile unor oameni de a controla lumea, in final si omenirea se supune legilor nescrise ale naturii. Asa ca eu cred de asemenea in autoreglare. In ce priveste resursele, se cauta si se gasesc permanent solutii, si imi vine in minte ideea "nimic nu se pierde, totul se transforma". Dorinta de dominatie si de control a existat intotdeauna, si asta se incearca implicit si prin controlul resurselor. Si aici imi vine in minte razboiul din Irak. Foametea se datoreaza clar si datorita faptului ca o mare parte din resurse sunt concentrate un mainile unui grup restrans de oameni, poate nu chiar in asemenea procente. Ceea ce se speculeaza de gripa porcina mi se pare foarte grav, mi-e greu sa cred asta...dar nu e nici imposibil. Cat destre umanism, cred ca ar putea salva umanitatea. Spre deosebire de animale, omul este in stare sa moara pentru o idee, sau pentru a-si salva semenii. In cazuri extreme, pusi in fata raului, se dezvaluie si umanismul. Si de multe ori vedem mai mult umanism la oamenii saraci sau bolnavi, decat la cei cu burtile pline.
Omenirea nu se confrunta doar cu o scadere demografica, ci si cu diminuarea resurselor naturale primordiale vietii. Hrana pentru toti este tot mai putina.Planeta noastră produce hrana suficientă pentru a hrăni în mod adecvat întreaga populaţie. Şi totuşi, azi 854 milioane de femei, barbaţi şi copii se culcă cu stomacul gol.Toţi oamenii au trei necesităţi de bază în viaţă: hrană, adăpost şi îmbrăcăminte.În anul 2050 pe pământ vor trăi peste nouă miliarde de oameni. Ţinând cont că astăzi nu reuşim să hrănim nici cei şase miliarde de locuitori ai Terrei, se pune întrebarea ce facem pe viitor?
Câţi oameni poate hrăni pământul?
Legea junglei este intr-adevar foarte restrictiva si nu are timp deloc de sentimentalisme. :) Omul,insa, spre deosebire de animal beneficiaza si de acea calitate nobila, omenia ce-l face sa fie superior atat in comportament cat si in gandire. Ipotezele despre iminenta destramare a planetei Pamant sunt numeroase. Majoritatea vizeaza un final tragic. Despre autoreglare cred ca ar fi posibila prin intermediul naturii. Simbioza dintre toate elementele, triada substanta, energie, informatie ce defineste materia precum si interdependenta dintre ele ar putea fi raspunsul pentru stabilitatea speciilor in timp
- implicit a omului- precum si pastrarea noilor achizitii ce se adauga in evolutia lor. Conexiunile dintre toate speciile care la un moment dat se completeaza, se intrepatrund duc la o finalitate, un destin, un sens. Relatiile interumane grevate inca de agresivitate si distrugere, raporturile dintre noi si animale, plante, natura in general ar putea duce la mutatii care ar putea fi benefice sau daunatoare. Aici, cred ca si omenia, umanismul din noi are rolul cuvenit.:) Dar mai tine si de modelul sau pattern-ul informational al materiei vii.
Omenia e pe cale de dispariţie. Îi ia locul un egoism extrem care izolează individul uman, şi-aşa spălat pe creier de diverse aşa-zise modele de bunăstare. Prin urmare, e normal ca omenirea să se reducă de la sine, prin mijloace naturale.
Nu stiu daca ati observat, relatiile inteumane sunt dominate de o anumita etica atunci cand sunt indeplinite doua conditii: indivizii sunt aproximativ egali financiar, si finaciarul nu este o preocupare majora.
Trimiteți un comentariu