Mi-am adus aminte de o conversatie, avuta cu ceva timp in urma, despre tema sacrificiului conjugal. Respectiva imi povestea, cu vadita tenta de repros, cum si-a sacrificat pentru respectivul cei mai frumosi ani din viata. Am ascultat-o si n-am comentat nimic.
M-am intrebat, ce insemna sa te sacrifici pentru cineva ?
In schimb, n-am auzit prea des expresia rostita de barbati. Ei nu se sacrifica ? :))
30 de comentarii:
E un santaj sentimental si o rautate sa spui cuiva "mam sacrificat pentru tine". Ceva mai urit n-am vazut.
(cu liniuta dintre m si am)
Cand o femeie spune asta, cred ca se refera la faptul ca a renuntat la propria persoana, la dorintele ei si l-a pus pe "el" mai presus de toate. Barbatii nu se prea sacrifica, sunt mai egoisti de felul lor :)) O renuntare la propria individualitate de dragul iubirii..e periculos din punct de vedere psihologic. Asta e partea suprema a sacrificiului, sacrificiu poate insemna altceva pentru fiecare in parte, pentru ca un lucru nu are aceiasi importanta pentru toti. Ideea de sacrificiu e nobila in sine..tine de idealuri, valori. Insa e alegerea ta, atunci cand o reprosezi cuiva inseamna ca ai facut tu o alegere gresita si nu-ti asumi responsabilitatea, il faci pe altul responsabil pentru asta. Cand aud pe cineva plangandu-se ca "s-a sacrificat"..reactia mea imediata e sa intreb "cine te-a pus sa te sacrifici?". daca gresim important e sa invatam din greselile noastre. Reprosurile femeilor in legatura cu asta vin de obicei odata cu dezamagirile. Renunti de obicei la lucruri importante pentru tine pentru ceva mai important dragoste, apreciere..daca nu le primesti apoi esti dezamagit si constati ca sacrificiul a fost in zadar. A cui e greseala a ta sau a lui? Cand daruiesti cuiva ceva..nu o faci pentru a primi acel lucru inapoi sau alt dar in schimb, dar astepti ca darul tau facut din inima sa fie apreciat, in subconstientul tau astepti recunostinta, altfel esti dezamagit. Daca nu ai ales persoana care sa stie sa aprecieze darul tau..e greseala ta.
dezamagite sau nu, sa vezi cu cata dezamagire numara banii ... :))))
:))pai asta e un caz fericit..daca au ce numara, macar pe urma isi pot vindeca sufletul ranit prin saloane de infrumusetare, shoping, mers la psiholog, etc. Sunt cazuri si cazuri, cu siguranta ne-am gandit la tipologii diferite de femei. Din pacate sunt multe femei care chiar se sacrifica pentru barbati care nu merita, tine si de cultura, educatie, religie. Important e ca sacrificiul sa il faci pentru ceea ce crezi tu ca merita, nu pentru valori impuse de altii. Iar cand realizezi ca valorile spirituale sunt mai presus decat materialul, tangibilul, esti capabil de sacrificii greu de inteles de cei ancorati in lumea materiala.
chestia asta cu femeile care sint dupa bani, nu mai tine. E la fel cum barbatii sint dupa femeile frumoase.
Fiecare sex cu valorile sale. Macar banii sint obtinuti din niste calitati, dar cu frumusetea te nasti sau nu si nu se mai poate face nimic.
Inafara de asta, stii citi barbati interesati material am vazut eu? Pfui... In numar egal cu femeile.
si care ar fi acele valori ? n-am sa fac o statistica, insa ma hazardez sa spun ca 80%, daca nu mai mult, din femei nu s-ar uita la un barbat sarac. e un fel de a spune ... daca e sarac, inseamna ca nu e in stare sa intretina o familie. e un nimeni.
acum se pune intrebarea ... ce insemna sa fii bogat in Ro ?
Daca as intalni intr-o buna zi, pe strada, o fata draguta, in a carei priviri sa zaresc acel sambure de inteligenta si puritate interioara, nu m-ar deranja catusi de putin ca este imbracata ponosit, dar curat, si nu are o situatie materiala stralucita. As iubi-o doar pentru acea stralucire, exact ca in povestea cu Fat Frumos ... nu ca as fi eu acela. :)))
Spuneti-mi o femeie care sa gandeasca asa, si in fata ei ma voi inclina cu respect. :)
Cred că, din nou, te hazardezi să apreciezi statistic cum sunt femeile :))
Nu prea văd legătura dintre subiect şi bani, dar te înşeli cu privire la cât de mult le interesează pe femei partea materială sau la cât de mult sunt "interesate".
Am constatat că există destul de mulţi bărbaţi cu oareşce stare materială singuri, nu mai puţini decât cei cu o stare materială mai precară, deci se pare că norocul în amor nu depinde de portofel :))
Personal, cunosc femei pe care nu le interesează aspectul material la un bărbat, care nu apreciază omul după starea financiară şi, aşa cum spunea Simona mai sus, constat că surprinzător de mulţi bărbaţi au început să fie din ce în ce mai interesaţi material...
Nu ştiu cum se face, dar la fiecare dezbatere pe teme similare, în care se ajunge la tema, puţin misogină de-altfel, a femeilor interesate doar de bani, eşti contrazis constant de multe persoane, care, evident, cunosc oameni care nu se înscriu în şabloanele descrise de tine, şi, cu toate astea, opiniile tale rămân mereu aceleaşi, oamenii pe care îi cunoşti te conving mereu de aceleaşi "adevăruri"...aş zice să lărgeşti mediul sau să vezi dacă percepţia asupra lui poate fi modificată.
revin asupra unei erori de scriere:
Nu prea văd legătura dintre subiect şi bani, dar te înşeli cu privire la cât de mult le interesează pe femei partea materială sau la cât de multE sunt "interesate".
@rontz, asa e, nu e legatura; dezbaterea a deviat pe teama asta. :)
poate ti se pare ca insist mult pe importanta materialului intr-o relatie. poate am intalnit eu numai acest gen de femeie, sau poate de la tine de sus se vede altfel lumea, mai romantica mai poetica si deloc pragmatica. si nu am generalizat, ci am spus ca "am intalnit foarte multe". daca ar fi toate asa, m-as castra. :))))
oricum, te-as ruga sa ai puntina incredere in modul meu de perceptie. :)))))
te intreb, ai putea iubi un barbat sarac, sub nivelul tau material ? :))
si ca sa revin la tema ... ti-ai putea dedica viata, existenta, unui asemenea barbat ? crezi ca ar putea aparea la un moment dat rupturi ?
te-as mai ruga sa nu fi stricto-senso in abordarea subiectelor. ele implica multe aspecte, toate legate intre ele si importante.
@ront, te-as mai ruga sa nu te limitezi la a "critica", ci dezvolta dezbaterea si pe alte aspecte, pe care le consideri demne de interes. daca vrei, desigur ...
I would buy the wine myself * coriander-apple, cucumber-melon * is back & unbearably smug * daca as avea o galetusa plina cu mure, n-as imparti-o cu nimeni * nu-mi mai plac tigarile. imi place doar sa fumez * autumn came one day early and made me happy * Tom-Waits-with-a-hangover voice on his it's-either-poetry-or-suicide lyrics * let's do something crazy, something absolutely wrong * a sight for sore eyes and a view to kill * no, i never miss a beat * i will chew people, but won't eat them * azi nigel, maine joshua, poimaine barbati ( ma sacrific) * fuckit
@pheideas: la tema propriu-zisă, nu am aşa de multe de spus, pentru că eu văd lucrurile altfel...nu văd "sacrificiul", în general, ca pe ceva care trebuie remarcat şi subliniat...cred că, atunci când faci ceva pentru cineva, chiar dacă presupune să te laşi pe tine mai prejos sau să renunţi la tine şi la dorinţele tale, dacă o faci din tot sufletul, nu o vezi ca pe un sacrificiu...
Referitor la cealaltă temă spre care "s-a deviat", cred că am spus destul de clar că nu sunt de acord şi am explicat că eu cunosc şi astfel de femei. Ce puteam scrie mai stricto sensu când tu generalizezi vorbind de femei materialiste? Nume? :)))
Şi, de la femei, nu te aştepta la altceva decât la critici sau la lipsă de comentarii când vorbeşti despre asta :)))
Nu face parte din felul meu de a fi să-mi povestesc viaţa pe blog, dar da, am fost într-o relaţie cu un bărbat sub nivelul meu material şi acest aspect nu a avut nici o influenţă asupra relaţiei.
Să fim serioşi, nu-mi dedic viaţa unui bărbat şi nu pot pune problema aşa :))) Putem vorbi de a ne dedica viaţa împreună unei relaţii, de a construi ceva împreună, de a ne dedica unor copii, iar, pentru asta, nu-l aleg după situaţia financiară.
Am preferat şi prefer să scriu direct pe aspectul care-mi atrage atenţia, nu să dezvolt, pentru că în dezbaterile pe tema femei-bărbaţi se repetă aceleaşi viziuni şi n-are sens...
@rontz, ti-am inteles punctul de vedere !
oricum, nu credeam ca poate fi cineva deasupra ta ... spiritual vorbind. trebuie sa-i gasesti tu ceva ...:))
@pheideas: mă confunzi...cu tine :)))
Nu-mi place să pun oamenii pe nivele, pe ranguri, dar, dacă insişti, te asigur că sunt mulţi deasupra şi spiritual şi sufleteşte...mă simt de-a dreptul măruntă când descopăr oameni cu adevărat bogaţi sufleteşte, oameni care reuşesc să se bucure de orice, să vadă jumătatea plină a paharului, oameni care reuşesc să ignore ce e urât pentru a putea să guste din frumos, oameni care nu îi judecă pe ceilalţi pentru a se putea considera pe sine mai sus, care se uită în urmă şi reuşesc să vadă doar momentele frumoase...
Aceştia sunt, după părerea mea, oamenii bogaţi şi spre asta îmi place să tind.
@rontz, vino mai aproape ! :))))))
Notă: Nu mai pot alege să comentez cu nume, dar mi-s Saturnianul.
1. Să fim serioşi. Cînd decizi să faci un sacrificiu, nu-l faci doar pentru celălalt, ci şi pentru tine.
2. Dacă ai renunţat la ceva din tine pentru celălalt şi te plîngi de asta, înseamnă că ai făcut-o aşteptîndu-te să primeşti ceva în schimb, fie şi recunoştinţă. Şi atunci nu mai putem vorbi de sacrificiu, ci de o "afacere" a cărei rentabilitate ei estimat-o prost.
@saturnianule, se pare ca exista unanimitate in privinta asta, desi fraza este foarte des folosita. cei care o rostesc o fac din egoism. e foarte usor sa devii egoist, cand nu exista happy end. :)
Este in firea noastra sa "judecam" oamenii, poate nu cu voce tare, chiar cu gandul uneori. Este in firea noastra sa ne cautam permanent repere spirituale, morale sau materiale. Este in firea noastra sa tindem catre mai bine, mai frumos, mai facil.
Insa firea noastra depinde de tot ce am invatat pana atunci, pana in momentul in care "judecam". A nu se intelege gresit, judecarea nu insemna impunere ci raportare.
Parerea mea este ca toti suntem subiectivi cand ne raportam la ceva sau cineva, pentru ca a fi obiectiv presupune a detine adevarul absolut. Ori asa ceva nu exista. Singura diferenta este aceea ca maine putem fi mai putin subiectivi decat am fost ieri.
Prin urmare, cum nu exista doi oameni la fel, asa nu exista doua pareri perfect identice. Cel mult inseamna ca unii oameni pot fi mai aproape de adevar decat altii. Sau mai departe ...:)
Cei care incearca sa impuna propria parere, ca adevar absolut, sunt egoistii, aceia care se considera deasupra tuturor. Nu este cazul ...
...
O dezbatere insemna confruntare de idei si dezvaluirea unor aspecte nevazute, nu neaparat consens, desi orice batalie e bine sa se termine cu o strangere de mana. :)
O dezbatere insemna a tine cont de parerea celorlalti (si a spune: "este posibil sa ma insel"), nu de a cauta cu orice pret chichite care sa demonstreze ca apa seamana cu vinul, desi in dezbatere era vorba despre arome. :)) O dezbatere nu este un concurs "cine stie castiga". Intr-o dezbatere trebuie sa castigam toti si e bine sa venim cu argumente, nu cu impuneri de genul "gresesti !", ci "gresesti pentru ca ...", sau "te-ai gandit la aspectul acesta ?". Nu strica putina diplomatie. :))
...
Sper ca randurile mele nu vor indeparta pe putinii care mai dezbat pe acest blog. :)
O specificatie: acest blog nu imi apartine. El a fost creat impreuna cu cei care sunt in dreapta, pentru a oferi "repere de frumos" si a face un mic pas catre adevar.
...exista 3 situatii:
1. sunt femei care renunta la ele insele pt un barbat care n-ar fi dispus sa renunte nici la un pahar de bere pt ele. Din pacate, sunt frecvente astfel de cazuri. De obicei, ele nu riposteaza, isi accepta soarta, fie ca iubesc prea mult, fie ca s-au obisnuit cu asta. In orice caz...ele nu aduc in discutie 'ideea sacrificiului'.
2. Exista o categorie de femei care au intrat intr-o relatie dintr-un oarecare interes (adesea material), care n-au iubit niciodata pe cineva in afara de propria persoana si care inteleg prin sacrificiu...renuntarea la anumiti barbati si anumite distractii...din cauza 'prostului cu bani' caruia i-a facut un serviciu ca l-a luat de sot...acesta pesemne ca si-a gasit vreuna mai tinerica pe care o vrea de soaţă...si atunci e normal sa regrete, nu?! (eu cred ca nu...)
3. exista si cazuri mai putin dramatice, relatii normale, in care un el si o ea ajung uneori la conflicte...si isi reproseaza unele lucruri... Asta nu demonstreaza cu nimic...ca nu exista iubire intre cei doi. Traim intr-o lume atat de nebuna si atat de strsanta incat cu greu ne putem pastra cumpatul. De obicei, ne razbunam pe cine nu trebuie. E o greseala care trebuie asumata.
:) Sa arunce prima piatra...cea care nu a exagerat niciodata intr-o discutie, fie din cauza frustrarilor, fie pt impresia artistica!!!
vad ca Simona a aruncat-o... :)) Offf...crede-ma ca exista si cuvinte mai dureroase...
@laura, sunt de acord cu tine la toate punctele ! si mai sunt de acord si ca barbatii sunt la fel. cunosc o gramada din cei care nu deosebesc o femeie de o masina. iar cand reusesc sa deosebeasca, e prea tarziu. :))) cineva mi-a spus odata o chestie faina de tot - barbatii isi doresc intotdeuna ce nu au. cand au ceva, sunt tristi ca nu au altceva. iar cand isi implinesc dorinta, tanjesc dupa ce-au avut. :)))
Da! Ce ai zis tu despre barbati se aplica si in cazul femeilor. In orice caz, sunt destule nebune atrase de cei care le trateaza ca pe o masina!
Cântec femeiesc
___________
Adrian Paunescu
Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.
Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.
Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.
Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.
Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…
restul ar trebui sa fie doar... RESPECT!
frumos ! mi-a amintit de "ruga pentru parinti" ... :)
orice s-ar spune, paunescu este un pare poet !
:)))
Bine v-am regasit!
Da, indiferent de aura negativa pe care a strans-o de-a lungul vremurilor, este un MARE POET!
Multumesc de invitatie.
cu placere, si te asteptam cu teme interesante ! :)
De ce bărbaţii se plâng mai puţin?
Ar fi câteva variante:
1. Nu vor să recunoască eşecul(de "bărbaţi" ce sunt...)
2. nu are un impact atât de negativ trecerea anilor(poate de aceea se spune că pe o doamnă să nu o întrebi niciodată vârtstă)
3. sacrificiul are alte valenţe la bărbaţi decât la femei(majoritatea bărbaţilor consideră că banii aduc confortul conjugal, femeile mai vor şi alt sprijin...Mă gândesc de exemplu că e mai plăcut să stai lângă un soţ care nu miroase a băutură şi nu-ţi fardează ochiul "natural")
4. femeile aduc reproşurile cu "voce tare", bărbaţii au alte metode "silenţioase".
5. sau poate pentru că în mai multe cazuri femeile sunt cele care preiau în mai mare procent sarcinile din căminul conjugal şi prin urmare o şi conştientizează mai acut.
Cert este că acest tip de reproş ar trebui eliminat din gândirea oricăruia dintre parteneri şi asta se poate doar dacă fiecare din ei se pune "în pielea celuilalt".
Dar problema ar putea fi pusă şi invers, de ce bărbaţii sunt cei care aduc cel mai des reproşul "cu toate dezamăgirile tale îţi plac banii mei"?
Trimiteți un comentariu