andrei plesu

Am preluat din Adevarul un interviu al lui Andrei Plesu. Il gasiti pe blogul meu. Aici am spicuit cateva opinii interesante.
Cum vă simţiţi când ieşiţi pe stradă?

Ies mai puţin pe stradă acum decât ieşeam înainte şi nu sunt încântat de ce văd, ceea ce nu înseamnă că îmi plăcea mai mult înainte. Însă aş fi preferat ca, plecând de la acel stadiu, să fi evoluat altfel. Deocamdată, suntem într-o anumită impuritate: şi vizual, şi auditiv, şi stilistic şi vestimentar, şi alimentar.

E, în peisajul cotidian, ceva confuz şi neaşezat. Suntem neaşezaţi. Şi am pierdut câteva virtuţi importante: respectul pentru celălalt, admiraţia genuină, autentică pentru calitatea şi reuşita umană, bunăcuviinţa, politeţea, bunătatea. Mi mi se pare că în România lipseşte tot mai acut bunătatea inimii.

Mereu suntem „departe”, neiubiţi, suferinzi, chinuiţi. Avem o vocaţie de victime, şi când nu ne iese, o confecţionăm.

Cum vedeţi societatea românească peste zece ani?

Cu toate datele de acum multiplicate de zece ori. Adică nu evoluţie, ci amplificare.

Eu nu spun că toţi românii sunt hoţi sau toţi românii sunt inapţi. Spun doar că există o lipsă de mobilizare de sine pentru rezolvarea lucrurilor dificile şi o tendinţă de a plasa mereu răspunderea, greutăţile, vina spre altcineva. Când mereu e de vină altcineva, nu e de vină nimeni. Asta se întâmplă.
Asta fac politicienii, în special...

Despre colaborationism si dosarele CNSAS
Sora lui Mircea Vulcănescu mi-a povestit că, în timpul interogatoriului care a pregătit detenţia, un anchetator obosit i-a spus: „Doamnă, sunt atâtea denunţuri, încât şi să vrem nu putem evita arestări masive.“ O fi fost aşa, n-o fi fost aşa, nu ştiu. Dar e un fapt că denunţul devenise, mai ales în anii ’50,o realitate cotidiană.
În cartea unui fost şef al serviciilor secrete din Franţa e povestit următorul episod. Autorul i-a spus lui De Gaulle, la un moment dat: „Să ştiţi că am în subsol toate dosarele Rezistenţei franceze şi ale colaboraţioniştilor. Ce facem cu ele?” Şi De Gaulle a întrebat: „Dumneata ce părere ai?” „Eu sunt de părere că astea cu colaboraţionalismul să nu le deschidem.“ „Dar de ce, ce e acolo?” „La France, domnule general!“

Credeţi în reformarea clasei politice româneşti?

Pe termen scurt şi mediu, nu. Am sfătuit câţiva tineri de calitate să aibă curajul să intre în politică. Gândul meu era că dacă intră cât mai mulţi oameni de calibru în activitatea politică, se va schimba portretul clasei politice. Or, toţi cei care au făcut pasul, după şase luni sunt şocaţi. Şi îmi spun, confidenţial, că dacă ştiau, nu se băgau. Pentru că atmosfera, indiferent de partid, e de aşa natură, încât ai senzaţia că nu poţi să faci nimic rotund, să vii cu o noutate reală. Trebuie să te acomodezi. Şi îţi pierzi libertatea de pomană.
Mai este loc pentru un nou partid pe scena politică românească?

Nu cred. De altfel, nu mai există un interes real pentru politică. A fost o tentativă acum câţiva ani, când Cosmin Alexandru a făcut un partid, Uniunea pentru Reconstrucţia României. L-am auzit vorbind, mi-a plăcut. Am fost la o întâlnire a câtorva membri, mi-au plăcut, aveau alt discurs. Praful s-a ales! E păcat! Şi-au dat seama că nu există receptivitate pentru aşa ceva. Şi nu există! Electoratul nostru nu votează aşa ceva. Dacă apare acum un candidat la preşedinţie de cu totul alt tip decât cei de pe piaţă – care să se poarte frumos, să arate bine, să fie reprezentativ, să-ţi inspire respect -, eu vă asigur că nu-l votează nimeni.

„Aş fi aşteptat să-l văd mai smerit pe Dan Puric”

Părerea mea sinceră este că el nu este pregătit pentru acest rol, din două motive. Unu: se simte indecent de bine în el, iar asta se vede din mica pompă profetică a discursului. Doi: n-are cultură suficientă, iar asta se vede din modul cum dă citate. Citatul este nemilos. Felul cum citezi te dezbracă. Regula e să nu citezi mai mult decât citeşti. Problema domnului Puric e că recurge la citate ca la o ornamentică neasimilată.
La cât e de inteligent şi de angajat spiritual, aş fi aşteptat să-l văd mai smerit, mai aproape de discursul unui mărturisitor decât de acela al unui gânditor amator. Dar mai e ceva: domnul Puric a adoptat o strategie pedagogică riscantă. Când vrei să educi pe cineva, nu începi prin a-l flata. Dacă vrei ca cineva să înveţe ceva, nu-i spui mereu că n-are nimic de învăţat. Or, domnul Puric încurajează un soi de legendarizare arbitrară a naţiunii, din care rezultă că ea frizează desăvârşirea. Atunci la ce bun s-o mai dăscăleşti? Suntem unici, persecutaţi de tot mapamondul, singurii creştini adevăraţi, speranţa lumii, gloria speciei! Asta e gândire de tip Becali. Domnul Puric n-ar trebui să facă posibile asemenea analogii.

10 comentarii:

pheideas spunea...

Ce parere aveti despre Dan Puric ? :)

pheideas spunea...

Ce parere aveti despre Puric ?

fly2sky spunea...

Parerea mea despre Dan Puric, din cat l-am vazut la televizor este aceea ca are harul de a transmite mai mult decat intelesul unor cuvinte: emotie, o anumita stare, o insufletire, se vede ca este un foarte bun actor. Faptul ca isi foloseste aceste calitati in afara scenei eu zic ca e de bun augur, atat timp cat trimite un mesaj pozitiv si nu serveste anumite interese :). De ce sa fie mai smerit? nu ar mai fi el insusi. Poate ca sunt oameni care au mai multa cultura, insa nu au darul de a o transmite asa bine oricui il asculta. Cred ca ajunge usor si la sufletul oamenilor simpli. Nu-i impartasesc intru totul "legendarizarea natiunii", insa ma bucura atitudinea pozitiva, cred ca avem nevoie de asta in contrast cu mesaje de genul "suntem boi, prosti, natie de kcat",etc.

pheideas spunea...

Sa fie invidie in scrisul lui Plesu ? Sau doar o parere de erudit ?

fly2sky spunea...

Eu zic ca ambele. Poate sa aiba dreptate in felul lui, cu siguranta sunt oameni cu multa cultura, insa nu stiu sa se faca ascultati. Insa in critica facuta se simte si ceva personal. De ce trebuie sa fii smerit daca esti angajat spiritual? Eu cred ca e dreptul fiecaruia de a se manifesta asa cum simte, nu de a a copia si afisa o anumita atitudine. Iar singura analogie cu Becali ar putea fi aceea ca are succes si reuseste sa se faca inteles si omului simplu. Ma bucur ca exista si oameni care au ce transmite si care stiu sa transmita ceva, pentru ca mai greu gasesti reunite aceste calitati.

Anonim spunea...

Bun regasit!
:)
Pheideas, si una si alta.
O combinatie toxica, in definitiv.

Anonim spunea...

Parerea mea despre Dan Puric?
Epatare!

pheideas spunea...

Parera mea ? Dan Puric este Dan Puric si atat ! Si va rog sa retineti un aspect interesant. Putini au ales drumul catre lauri si foloase prin foc si sabie. In Romania daca vrei recunoastere si material, pupi in fund pe cine trebuie. Daca te apuci sa injuri, in cel mai bun caz aduni o mana de idioti care te vor aplauda.
S-a emis ipoteza ca ar fi membru al miscarii neolegionare, cunoscuta ca orientare extremist-nationalista. In Ro extremismul nu prea aduna adepti. In '43 a avut sustinerea lui Hitler, altfel nu aduna mai mult de 1000 de membri. La fel a fost si cu comunistii.
Dar sa revin ... D.P. spune, vorbeste, si atat ! O face in felul lui mai mult sau mai putin interpretabil. Sunt convis ca si eu, daca m-as apuca sa tin conferinte (mi s-a propus asta), Plesu ar gasi 100 de motive sa ma critice. Meseria lui Plesu e sa critice. Dar nu l-am vazut sa "vorbeasca". Stiti cum e treaba ? Io ma apuc si strig ca in tara e jale, si vine unul de pe margine si spune ca ar trebui sa strig pe Fa minor, pentru ca in La major nu suna bine. Mi se pare ca Plesu se cam "piaptana". :)
Asta n-am putut eu suferi veci. De ce oamenii de cultura, intelectualii, exponentii si vectorii de opinie, in loc sa-si dea mana, se apuca si se injura ?

Dan Ioanitescu spunea...

Dan Puric imi pare un samanatorist religios.
Ca Alecsandri, nu ca un diseminator pus pe prozelitism.:)

pheideas spunea...

Imi mentin parerea privind continutul, si mai putin ambalajul. Pentru 99% din romani, Puric E .... !