Comunicarea de amorul artei sau din alte motive ? :)

În fiecare om trăieşte o lume, se ascunde o comoară care nu este vizibilă şi nici accesibilă oricui. Lumea aceasta ne este dezvăluită doar dacă am trecut de încercările de foc ale iniţierii şi dacă la un moment dat, măcar, am simţit că suntem pe aceeaşi lungime de undă, am fost seduşi iremediabil de frumuseţea ideilor şi focul interior şi am început să simţim în acelaşi mod: fie pragmatic, fără urmă de îndoială şi cu un pic de aroganţă superioară, fie profund afectiv, cu inima şovăitoare şi pe care se imprimă cu uşurinţă trăirile... Cum facem cunoscută această lume a noastră ? De cele mai multe ori sau mereu , prin comunicare.:) Comunicarea umană, în esenţa ei, este procesul de transmitere de informaţii, idei, opinii, păreri, fie de la un individ la altul, fie de la un grup la altul; nici un fel de activitate, de la banalele activităţi ale rutinei cotidiene pe care le trăim fiecare dintre noi zilnic şi până la activităţile complexe desfăşurate la nivelul organizaţiilor, societăţilor, culturilor, nu pot fi concepute în afara procesului de comunicare. Cum putem însă transforma ceea ce comunicăm în artă? E vorba din nou de lumea ce sălăşluieşte în interiorul nostru şi la rezonanţa pe care o transmite fiecărui individ. Sunt inşi care nu sunt mişcaţi de cuvinte oricât de seducătoare ar fi ele, singurul mijloc de a-i face să reacţioneze este cel mercantilic, adică vederea banilor şi a culorii lor îi face să vibreze şi apoi lansează ceva idei care , din păcate, se leagă tot de a avea. Arta în sine e o formă de viaţă şi un mijloc de cunoaştere.
Atunci când începem o discuţie despre comunicare, ne vedem încă de la început puşi în faţa dificultăţii de a selecta unghiul din care vom începe a ne construi argumentarea. Spun acest lucru deoarece observ că în ziua de astăzi nu putem aborda comunicarea altfel decat interdisciplinar. Constat că dificultatea majoră întâmpinată în definirea comunicării este dată şi de diversitatea unghiurilor de vedere sub care aceasta poate fi privită. Informaţia însemna odinioară inovaţie şi putere, comunicarea informaţiilor însemna a-ţi recunoaşte afilierea la un grup şi a-ţi crea o distanţare socială. Astăzi însă, ordinea consumului, ca principal pion, nu mai e dictată de opoziţia dintre elita dominatoare şi masele consumatoare. În prezent dinamica consumului şi a comunicării implicate de acesta se bazează pe căutarea unei fericiri personalizate, pe dobândirea de noi spaţii individualizate care să ne ofere satisfacţii(celebrul media is the message lansat de McLuhan).
Comunicarea afectează adevărul, binele, frumosul, oferindu-le sensuri noi.
Restul postarii aici.


Ce este comunicarea? Este o întrebare la care au încercat să ofere răspuns toţi autorii literaturii de specialitate. Definiţiile sunt numeroase şi diferite.
Ce fel abordaţi voi comunicarea ? De amorul artei sau din necesitate? ( sunt acceptate şi ambele variante sau un colaj de idei...) :D

Câteva citate legate de temă : :)))
Peştii se prind cu undiţa, iar oamenii cu vorba.
William Shakespeare

Asemenea unei flori gingaşe, strălucitoare dar fără miros, sunt cuvintele delicate dar goale ale celui care nu făptuieşte după cum vorbeşte.
Buddha

Cine roagă pe cineva cu sfială, îl învaţă să refuze.
Seneca

Pe fiecare află-l ce gândeşte, dar nu-i destănui ce cugeţi tu.
William Shakespeare

Nimicurile astea dor mai mult decât vorbele cu tâlc.
William Shakespeare

Concizia este virtutea înţelepţilor.
Lope de Vega

Forţa stilului o dă intensa profunzime a cuvântului.
Gracian

Graiul adevărului e simplu.
Proverb spaniol

Sfatul neînsoţit de sprijin este asemenea unui trup fără suflet.
Proverb spaniol

O inimă indiscretă este ca o scrisoare pe care toţi o pot citi.
Gracian

66 de comentarii:

pheideas spunea...

retorica greaca nu s-ar fi inventat fara democratie. ce insemna democratie, stim cu totii. in primul rand egalitate. cand banul i-a facut pe oameni inegali, comunicarea verbala a fost lasata pe plan inferior.
in comunism eram egali. prin ce ne departajam ? prin nivel de cunostinte.
vom ajunge unde am fost ? cu cat vom fi mai egali, cu atat vom comunica mai mult. la urma urmei, trebuie sa schimbam ceva, bani sau informatii.

pheideas spunea...

apropo, cei care simt mai puternic decat gandesc, cred ca au atins un nivel superior de comunicare. sau de imaginatie ? :))

anaisanais2010 spunea...

Specialistii mijloacelor de comunicare in masa, sunt unanimi in a situa cele mai vechi mesaje inteligibile odata cu aparitia lui homo sapiens. Omul inceputurilor traia intr-un univers simbolic de exceptie; avea despre lume o idee vaga fiind lipsit de o intelegere atotcuprinzatoare; lucrurile si faptele ii erau abia cognoscibile. Se nasteau primele enunturi-semne educationale. Mana, sfarsit si inceput, voluptate, dezmierdare si ghiare. Cu ea omul se hranea, il avantaja in lupta cu animalul salbatic,comunica semenilor gandurile sale.

Daca in epoca inceputurilor se presupune ca semnele semnificau idei anterior elaborate , astazi semnele nu sunt numai mijloace de comunicare a informatiei, ci , participa nemijlocit la constituirea informatiei.

Forme ale comunicarii: arta (muzica, dans, scriitori, poeti, pictori,sculptori) , mass-media , experti in audio-video, arhitecti , analisti politici, experti responsabili cu imaginea publica etc.

Comunicarea – indiferent de forma lor - serveste ca mijloc de exprimare a ideilor , sentimentelor , trairilor oamenilor.

Din punct de vedere psihologic - comunicarea se realizeaza prin limbaj, gesturi, priviri. Nevoia de comunicare este sustinuta si de nevoia de a obtine aprobare, intelegere, simpatie din partea semenilor. Uneori, ea este un mijloc de descarcare a tensiunilor nervoase , alteori poate constitui o potentare a lor.
Prin antrenarea si orientarea in discutii oamenii incearca sa descifreze sensurile transmise de vorbitori.
O comuncare vie si personalizata se bazeza pe emotii, trairi, descoperiri.


Din punct de vedere filosofic - comunicarea trupului este precum corabierul pe corabie, simtirile impreuna cu corpul alcatuiesc un tot unitar care ne defineste in raport cu ceilalti. Natura umana nu este o natura deja facuta, ea este un ansamblu de posibilitati care nu se actualizeaza decat in raport cu ceilalti.

Colaj de idei - Comunicarea are puteri nebanuite , impreunand sau distantand sufletele omenesti. Uneori lipsa vorbelor inseamna cu mult mai mult decat o ploaie de cuvinte. Din pacate , in ziua de astazi comunicam intr-o maniera din ce in ce mai formalizata , mai rationala , fara a intui ca, de fapt, pierdem in relationarea cu ceilalti. Putine sunt momentele cand apelam la un alt nivel de comunicare. Daca unii devin “initiati” in mijloacele de comunicare ( cuvant-simbol , verbal-nonverbal, formal-informal) , altii prefera sa asimileze “procesul tehnologic” intr-un mod cat mai simplu.

Comunicarea pe verticala – este aceea care trezeste in adancul fiintei noastre puternice emotii ca intensitate si durata
Comunicarea pe orizontala – este aceea care transmite mesaje de suprafata , slabe dpdvd calitativ.

Limbajul folosit poate declansa trairi pozitive, entuziaste, stimulatoare sau poate ajunge la limita “kitch-ului” verbal. Comunicarea se poate adresa mintii sau/si sufletului. Cuvintele ar trebui spuse intr-o asa maniera incat sa domoleasca setea de fericire , asemeni unui izvor de munte.

“Citind mereu, creierul va deveni un laborator de idei si imagini ; din ele vei intocmi intelesul si filosofia vietii” - Eminescu

pheideas spunea...

@anais, frumoasa prezentare ! Imi da asa o senzatie de Science Fiction ... :))

LOLITA spunea...

@pheideas , grecii sunt intr-adevar primii care au deschis cutia Pandorei in ce priveste retorica si au ajuns sa faca din comunicare o arta. :)

cei care simt mai mult decat gandesc - chiar cum se face clasificare acesta ? as fi curioasa cel putin dpdv al teoriei tale - sunt cred foarte putini si, eu cel putin sunt convinsa ca toti cei care gandesc automat si simt :)) " cine are constiinta sa sufere" nu ?

LOLITA spunea...

@anaisanais2010 impresionanta clasificare ta! si nu e science fiction deloc ... :)
- de la aparitia lui homo sapiens comunicarea a cunoscut variante diferite asa cum bine ai punctat mai sus; comunicarea ce ajunge la rang de arta deja este ceva la care nu are acces orice homo sapiens nu pentru ca nu ar putea, ci pentru ca nu doreste.
- limba este suportul material al operei de artă. Prin urmare, orice posibilă schimbare care are loc în structura limbajului artistic iremediabil modifică locul de muncă în sine. Teoriile estetice au identificat o serie de proprietăţi care conferă o identitate absolută limbii ca artă. Printre ele, să ne amintim: originalitatea, individualitatea, conotaţia, ambiguitatea,referent, imprevizibil, deschidere. Desigur, lista este mult mai lunga. Toate aceste caracteristici participa împreună la procesul de turnare a realitatii în forma unei opere de artă.
- limbajul cotidian,sau cel burlesc este o necesitate oricat ne vom opune sau încrâncena sa nu fim de acord; evident că folosim comunicarea nu neaparat ca o armă - deşi uneori se poate transforma şi în aşa ceva în mass media - ci pentru a ne exprima mai bine sentimentele, pentru a fi originali, pentru a fi noi înşine în definitiv

LOLITA spunea...

Comunicarea a fost percepută ca element fundamental al existenţei umane încă din antichitate. În fapt, însăşi etimologia termenului sugerează acest lucru; cuvântul „comunicare” provine din limba latină; „communis” înseamnă „a pune de acord”, „a fi în legătură cu” sau „a fi în relaţie”, deşi termenul circulă în vocabularul anticilor cu sensul de „a transmite şi celorlalţi”, „a împărtăşi ceva celorlalţi”.

LOLITA spunea...

Un rol important în extinderea comunicării l-a avut şi dezvoltarea drumurilor comerciale; acestea au facilitat crearea poştei ca principal sistem de comunicare, începând cu secolul al XIV-lea.
Epoca modernă a reprezentat boom-ul dezvoltării comunicării sub toate aspectele ei. Progresul tehnico-ştiinţific a favorizat apariţia telefonului, a trenului, a automobilului, intensificând comunicarea nu atât între indivizi, cât mai cu seamă între comunităţi; de asemenea, a determinat crearea de noi sisteme şi modalităţi de comunicare

LOLITA spunea...

În prezent, a fi informaţi, a comunica, reprezintă principala dimensiune a existenţei fiecăruia dintre noi, devenind atât de prezentă, încât nici măcar nu mai este percepută ca activitate distinctă.
Să ne imaginăm următoarea situaţie:
Este dimineaţă. X se trezeşte şi ia micul dejun. În acest timp radioul este deschis şi ascultă o emisiune de ştiri. Terminând micul dejun, X se îndreaptă spre serviciu. În drum se întâlneşte cu un vecin, pe care îl salută. În autobuzul care-l duce la serviciu, X ascultă o noua emisiune de radio care comunică ştirile zilei, ora exactă şi informaţii meteo. Ajuns la serviciu, intră în comunicare cu colegii de lucru cu privire la proiectul în care este implicată firma în care lucrează. Şeful său îl cheamă şi îi comunică noile instrucţiuni pe care el, în calitatea sa de şef de proiect, trebuie să le discute cu echipa pe care o conduce. Întreaga zi şi-o desfăşoară astfel, cu excepţia pauzei de prânz când citeşte ziarul şi schimbă câteva cuvinte cu chelnerul care îi aduce mâncarea. Odată încheiat programul de lucru, X se întoarce acasă şi pe drum meditează asupra reuşitei proiectului la care lucrează şi a consecinţelor acestuia asupra carierei sale. Ajuns acasă, urmăreşte ştirile şi un film documentar despre clima tropicală, încheindu-şi astfel ziua.
Vi se pare cunoscut ? :)))

pheideas spunea...

@Lolita, imi suna foarte cunoscut scenariul tau. E scenariul unei furnicute, care isi face treaba constiincios pana la adanci batraneti, fara s-o mai intreseze altceva - cum arata, cum se simte, iubeste sau nu, a venit primavara, toamna, s-a lanasat prima racheta romaneasca :)) etc.
Am cunoscut asemenea specimene care, in clipa in care ieseau pe usa firmei se uitau cu frica in jur.
Avantajul computerului e ca le permite sa mai socializeze din cand in cand. Dar nu mai mult de pupicei si la multi ani. :) Chestia cu comunicarea gandurilor si sentimentelor e tratat de fizica cuantica. :))

andreiradu spunea...

:)
Bun regasit!
Fara a recurge la definitii si argumentari academice, eu spun simplu: pentru mine comunicarea inseamna comuniune.
Comunicarea nu e musai sa fie dezbatere. Chiar si un salut si o vorba de pamplezir, gen "ce mai faci", pentru mine inseamna comunicare.
Un zambet intra si el, in opinia mea, in sfera "comunicarii", dupa cum fiecare gest, mimica reprezinta comunicare.
Imi place sa comunic si "sa ma comunic" pentru ca asa sunt facut, sau crescut.. habar nu am, si nici nu-mi pasa!
Imi plac oamenii, imi plac reactiile lor si modul in care poate fi perceputa o idee de mai multi oameni.

LOLITA spunea...

Ideea este ca suntem fiinte sociabile si trebuie sa comunicam. Poate ca eseul meu poate parea academic sau fizica cuantica, dar sunt ideile mele vis de vis de comunicare. Scenariul de mai sus este aplicabil multor oameni, multi ne putem identifica cu o parte din el...

fly2sky spunea...

:) Frumoasa dezbatere asupra comunicarii. In mod cert comunicarea este o necesitate. Prin comunicare transmitem informatii, argumente logice sau sentimente..iar dezvoltarea comunicarii in sfera informatiilor, cercetarilor..o poate ridica la rang de stiinta...si orientarea spre transmiterea starilor, sentimentelor o ridica la rang de arta.
Pentru mine comunicarea este in primul rand o necesitate..iar atunci cand vrei sa transmiti ceva..cred ca trebuie sa pornesti de la a avea ce transmite. A comunica doar de amorul artei ..mi se pare o forma fara fond..sa insiri vorbe goale cand nu ai nimic de spus. Si in cazul acesta nici nu vei reusi o comunicare reala..pentru ca se simte lipsa fondului. Foarte frumos a spus Andrei ca a comunica inseamna si un zambet..un buna ziua..dar atunci cand zambetul acela e formal, fortat..se simte.
In mod cert transmitem si ganduri si ceea ce simtim..nimeni nu le poate separa..ci doar ne orientam mai mult asupra unora sau altora.
O comunicare superioara realizezi..zic eu tocmai din constientizarea a ceea ce e in spatele unui gand..a ceea ce a simtit persoana care a vrut sa transmita ceva..nu strict a informatiei. De aceea se pare ca femeile, mai empatice si intuitive prin natura lor..se descurca mai bine in domeniul comunicarii..cu exceptiile de rigoare..cum ar fi barbatii de fata :) Dar nu cred ca cei care simt mai mult decat gandesc au atins un nivel superior..ci cei care reusesc sa le imbine ..sa inteleaga ce simt. Pentru ca mai cred ca simtirea primeaza gandirii..asa ce degeaba incerci sa simti ceea ce gandesti..cand mai intelept ar fi sa intelegi ceea ce simti. Acolo unde e cazul bineinteles..pentru ca sensibilitatea e dezvoltata diferit la fiecare.

andreiradu spunea...

"asa ce degeaba incerci sa simti ceea ce gandesti..cand mai intelept ar fi sa intelegi ceea ce simti." - la superlativ ai prins intelepciunea in cuvinte.
Sarut'mana!

LOLITA spunea...

@Pheideas, cazul prezentat mai sus ne face sa observam ca un om pe parcursul unei zile desfasoara o multime de activitati cu specific de comunicare, fara a-si fi propus acest lucru in mod intentionat. De fapt, comunicarea detine ponderea cea mai mare in cadrul activitatilor pe care le desfasoara in mod curent un individ. Toti suntem la un moment dat furnicute pentru ca trebuie sa acumulam, pentru a avea ce sa mancam la iarna. :))) Individul prezentat intra intr-un pattern obisnuit, nu e taciturn sau izolat de lume, e un X din lumea aceasta. Nu e nici robotel, ci un om obisnuit.

Din fragment se observa si caracterul polisemantic al cuvantului comunicare. Ea are rolul de a ne pune in legatura unii cu altii, in mediul in care evoluam, ne manifestam. Tot ea prin continutul mesajului urmareste realizarea anumitor scopuri si transmiterea anumitor semnificatii. Comunicarea are o tripla dimensiune: exteriorizata ( actiuni verbale si nonverbale observabile de interlocutor), metacomunicarea ( ceea ce se intelege dincolo de cuvinte) si intracomunicarea( comunicarea realizata de fiecare individ in forul sau interior, la nivelul sinelui). Iar fiecare proces de comunicare se desfasoar intr0un context, are loc intr-un anume spatiu psihologic, social,c ultural, fizic sau temporal, cu care se afla intr-o stransa interdependenta. Ce este interesant este ca odata initiata comunicarea, aceasta are o anumita evolutie, se schimba si schimba persoanele implicate in proces, este dinamica. In plus are si un caracter ireversibil, odata transmis un mesaj, el nu mai poate fi oprit in drumul catre destinatar, a zburat porumbelul cum se spune. :)))

LOLITA spunea...

@anaisanais2010 doream sa ating si problema expusa de tine : "din pacate , in ziua de astazi comunicam intr-o maniera din ce in ce mai formalizata , mai rationala , fara a intui ca, de fapt, pierdem in relationarea cu ceilalti. Putine sunt momentele cand apelam la un alt nivel de comunicare." Suntem mult mai formali in prezent şi nu vedem sau nu vrem sa tindem si spre alt nivel de comunicare. Care ar fi barierele in comunicare sau reticenta de a apela si la alte forme de comunicare? Ma ajuti? :)

LOLITA spunea...

@Fly2sky "a comunica doar de amorul artei ..mi se pare o forma fara fond..sa insiri vorbe goale cand nu ai nimic de spus. Si in cazul acesta nici nu vei reusi o comunicare reala..pentru ca se simte lipsa fondului." Perfect de acord cu tine ! Poti sa-mi spui cum am comunicat pana acum ca am oaresce retineri in a emite ceva idei :) Deci, de amorul artei sau din necesitate?

LOLITA spunea...

@ andreiradu, bun regasit!
Sa inteleg ca preferi limbajul nonverbal (gesturi, mimica,tonalitatea şi inflexiunile vocii) si limbajul verbal clar si concis! :) Unii avem tendinta de a complica uneori limbajul, cu dorinta sincera de a-l simplifica. Revenim la tema anterioara : evoluam de la simplu la complex si din nou simplu...
Toate cele bune!

LOLITA spunea...

Ce spuneti de comunicarea interpersonala si cea publica? Astept reactii! :)

anaisanais2010 spunea...

@Lolita -Uite cum vad eu problema mea , am facut un prim comentariu asa cum m-am priceput eu mai bine, in acel moment al zilei (am cautat in mai multe hartii de-ale mele , le-am condensat sa pot raspunde la acest post , am pierdut /castigat aprox. 30 de minute) si am dat drumul la comentariu . Mentionez ca sunt o persoana normala – cit poate fi un om normal , nu am pregatire psihologica, filosofica, filologica sa fi scris un comentariu liber , cu floricele, metafore , hiperbole asa cum i-ar fi placut lui Lucian … Raspunsul lui a fost ca am scris ceva SF … deja el mi-a taiat elanul de a mai posta ceva , m-am inchis in mine. Daca nu ai fi aparut tu , eu nu as mai fi indraznit sa scriu pt. ca mi-am dat seama ca nu sunt o persoana erudita si nu ma pot ridica la nivelul intelectual al lui Lucian si la cerintele impuse de el. Pentru mine a fost o bariera. Cand am spus alte forme de comunicare : m-am gandit ca uneori nu e bine sa-ti lasi sufletul deschis , sa plangi , sa te destainui cuiva care poate profita la un moment dat.

LOLITA spunea...

Multumesc pentru raspuns anaisanais2010! In comunicare conteaza foarte mult sinceritatea! Cel putin eu prefer sinceriattea in locul disimularii. Cel putin asa stim ce trebuie sa corijam si sa expunem in cadrul unei alte dezbateri sau pur si simplu ce trebuie si cum anume sa comunicam. Te asigur ca acest blog nu incearca sa stabileasca care persoana este mai erudita din cele ce expun idei aici, ci incercam sa purtam niste discutii pe anumite teme propuse si sa ajungem la niste concluzii pe cat posibil. Lucian este o fire deosebita si il admir pentru ca este sincer. Te rog sa nu-ti pierzi elanul si sa mai scrii...pentru un om normal scrii foarte bine .

Referitor la bariere....Sunt multe bariere de limbaj/ comunicare:
• aceleaşi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane;
• cel ce vorbeşte şi cel ce asculta se pot deosebi ca pregătire şi experienţă;
• starea emoţională a receptorului poate deforma ceea ce acesta aude;
• ideile preconcepute şi rutina influenţează receptivitatea;
• dificultăţi de exprimare;
• utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze.
Ce spuneti? :)

anaisanais2010 spunea...

Fiecare om are o lume interioara diferita , ma refer la structura psihica, la educatie , la mediul din care provine, ceea ce ai evidentiat deja. Dificultati de exprimare pot aparea cand intuiesti anumite solutii fara a le putea explica si devii neinteles de catre ceilalti. Uneori barierele ni le punem singuri de frica de a fi prost intelesi sau cand punem prea mare pret pe parerea altora despre noi. Cred ca e o problema de perceptie . Societatea ne obliga sa fim mereu mai buni , sa ne depasim limitele, ceea ce poate conduce la o stare de neliniste , de frustrare , de boala . Incepem sa-i vedem pe ceilati ca pe niste rivali si atunci ne punem o masca. Avem atat de multe masti incat nu mai stim cum aratam, cum gandim cu adevarat.Eu sunt incapabila sa fiu “eu”. Sunt stresata tot timpul , observ ca mastile mele s-au uzat si nu stiu ce sa fac. Cand vreau sa ma apropii de mine dispar. Oare de ce mi-e frica sa ma reintalnesc ? Mi se pare firesc sa am dificultati de comunicare , nu? A se observa ca le constientizez dar nu stiu sa le rezolv.

pheideas spunea...

@anais, daca ai nedumeriri, de ce nu intrebi ? :) Cand am spus ca prezentarea ta seamana a poveste SF, m-am referit la dezamagirea mea legata de micimea societatii in care traim. O societate compusa in 99.99999 % din indivizi care nu dau doi bani pe ce discutam noi aici. Nu ii intereseaza ! Nici pe o furnica n-o intereseaza avionul care ii trece pe deasupra, insa viata ei are un rost. Al trogloditilor amintiti, care e ? Sa perpetueze gena, valorile ? Dar e alta poveste si nu vreau sa insist. :)

@Lolita, apreciez consideratia pe care mi-o porti. Sa nu exageram, totusi ... :)
Ref. la discutie, sa nu intram in detalii, si sa ne pastram la esenta.
Am observat o chestiune interesanta: avem tendinta sa judecam pe ceilalti dupa chipul si asemanarea noastra si sa credem ca ne seamana. Si ne aratam indignati cand gandurile nu ne sunt apreciate. Oamenii sunt diferiti, cu educatie si experiente diferite. Acestea, in ansamblu, formeaza limbajul personalitatii. Degeaba incercam sa comunicam in alta limba.
Candva, un intelept a fost intrebat, de ce tace in toiul unei dezbateri aprinse ? A zambit si a tacut in continuare. :)
Una din esentele comunicarii este pozitionarea sociala. Uneori continutul este important, alteori nu.
Un cocalar are mertzan si lant la gat, nu neaparat sa se se simta bine. Daca era in jungla, probabil ca nu-i pasa si dormea toata ziua atarnat de-o creanga. El trasminte un mesaj pitzipoancelor - sunt puternic, mascul potent si am bani. Acum treizeci de ani, daca stiai sa te joci cu cuvintele, obtineai acelasi rezultat. Sa incerc sa comunic cu un asemnea individ, ar insemna sa las acasa toate valorile mele si sa ma raportez la valorile lui. "Sa moara mama, manca-ti-as p... am gasit pe una aseara pe net ... Am vrajit-o, i-am bagat stambe ca sunt bazat. I-am zis - papusa, nu vrei sa punem si noi de una mica ?". :))

anaisanais2010 spunea...

Uite un exemplu clar de percepere gresita a comunicarii. Tu una ai vrut sa spui si eu alta am inteles. Cum sa procedam , sa dam vina pe cineva? ( o sa dau vina pe mine, pe tine nu indraznesc) :-)

pheideas spunea...

@anais, ba sa indraznesti, altfel comunicarea va fi unidirectionala. :))

andreiradu spunea...

:)
'seara buna!
Fly eu prefer toate formele de comunicare, pentru ca toate sunt proprii omului.

anaisanais sunt intru'totul de acord cu tine. Dar, vezi, suntem mereu pusi la testare de catre propriile noastre prejudecati, iar de cele mai multe ori "prejudecata" este mai inainte cu un pas!
Nu'i bai, daca te intalnesti cu prejudecata celorlalti; e bai daca te intalnesti cu neincrederea in tine.

Lolita bariere gasim in orice, pentru ca tot noi le-am inventat, cu sau fara stiinta noastra.
In comunicare, cred, ca rolul predominant il are receptorul.
Mie cel mai mult imi place aceasta parte: ce intelege celalalt din ceea ce-i transmit eu si cum reactioneaza el. Este un joc fermecator, in opinia mea. Evident, valabila fiind si vice-versa!
:)

Pheideas, tu spui:
"O societate compusa in 99.99999% din indivizi care nu dau doi bani pe ce discutam noi aici. Nu ii intereseaza!"
iar eu intreb: de ce ar trebui sa fie interesata societatea de ceea ce discutam noi aici?!

Mai spui: "Al trogloditilor amintiti, care e? Sa perpetueze gena, valorile?"
Faptul ca 99,9999% din societate nu este interesata de ceea ce discutam noi aici ii plaseaza deja in cutiuta cu eticheta "trogloditi"?
Poate sunt interesati de avioane, de furnici, de iubire (ca tot e la moda) de suferintele personale, de literatura porcoasa, de numaratul firmiturilor pentru a defini un algoritm etc.

Eu vorbesc si cu "cocalarii" in cazul in care ma gasesc in preajma lor.

Pentru mine reprezinta un om si atat, nu ma intereseaza statutul sau social, nu ma intereseaza nivelul de cultura, dezideratele si iQ-ul sau.
Si el imi poate comunica lucruri interesante, si el poate transmite emotii frumoase, dupa cum si un elevat, educat, poate transmite lucruri mizerabile.
Haina sociala nu da garantia ca omul este de calitate, in opinia mea.
Cu alte cuvinte, comunicarea poate fi frumoasa, in ciuda aparentelor, preudecatilor, presupunerilor.

andreiradu spunea...

:)
'seara buna!
Fly eu prefer toate formele de comunicare, pentru ca toate sunt proprii omului.

anaisanais sunt intru'totul de acord cu tine. Dar, vezi, suntem mereu pusi la testare de catre propriile noastre prejudecati, iar de cele mai multe ori "prejudecata" este mai inainte cu un pas!
Nu'i bai, daca te intalnesti cu prejudecata celorlalti; e bai daca te intalnesti cu neincrederea in tine.

Lolita bariere gasim in orice, pentru ca tot noi le-am inventat, cu sau fara stiinta noastra.
In comunicare, cred, ca rolul predominant il are receptorul.
Mie cel mai mult imi place aceasta parte: ce intelege celalalt din ceea ce-i transmit eu si cum reactioneaza el. Este un joc fermecator, in opinia mea. Evident, valabila fiind si vice-versa!
:)

Pheideas, tu spui:
"O societate compusa in 99.99999% din indivizi care nu dau doi bani pe ce discutam noi aici. Nu ii intereseaza!"
iar eu intreb: de ce ar trebui sa fie interesata societatea de ceea ce discutam noi aici?!

Mai spui: "Al trogloditilor amintiti, care e? Sa perpetueze gena, valorile?"
Faptul ca 99,9999% din societate nu este interesata de ceea ce discutam noi aici ii plaseaza deja in cutiuta cu eticheta "trogloditi"?
Poate sunt interesati de avioane, de furnici, de iubire (ca tot e la moda) de suferintele personale, de literatura porcoasa, de numaratul firmiturilor pentru a defini un algoritm etc.

Eu vorbesc si cu "cocalarii" in cazul in care ma gasesc in preajma lor.

Pentru mine reprezinta un om si atat, nu ma intereseaza statutul sau social, nu ma intereseaza nivelul de cultura, dezideratele si iQ-ul sau.
Si el imi poate comunica lucruri interesante, si el poate transmite emotii frumoase, dupa cum si un elevat, educat, poate transmite lucruri mizerabile.
Haina sociala nu da garantia ca omul este de calitate, in opinia mea.
Cu alte cuvinte, comunicarea poate fi frumoasa, in ciuda aparentelor, preudecatilor, presupunerilor.

andreiradu spunea...

p.s. - pacat ca ai transformat acest blog intr-unul exclusivist, multi treceau pe aici, citeau si mergeau mai departe. Poate ca erau taman inteleptii care stateau pe margine si zambeau!
:)
O noapte frumoasa, tuturor!

fly2sky spunea...

@Lolita ..cred ca cei ce ne-am adunat aici comunica in primul rand din necesitate..necesitatea de a confrunta idei, pareri..dar cred ca mai mult necesitatea de a socializa cu oameni pe care-i percepem asemanatori.

fly2sky spunea...

@andrei..eu sper totusi ca decizia de a restrange accesul la blog sa aiba un efect pozitiv asupra dezbaterilor. Si nu e neaparat exclusivist..daca mai sunt persoane interesate sa participe la dezbaterile noastre sau ce-or fi ele..cred ca Lucian ar fi de acord sa sa le trimita invitatii (daca stii tu pe cineva iarasi poti sa propui) Iar inteleptii aceia de care spui..n-au nevoie sa citeasca framantarile noastre :)..sa zambeasca eventual de cum ne mai invartim in jurul cozii cateodata. Adevarul e ca in ultimul timp..cam tot aceleasi persoane comentam..si nu se vedea nici o dezvoltare ..dimpotriva. Si cum comunicarea noastra nu s-a mai dezvoltat pe orizontala...sper ca astfel sa se dezvolte in profunzime...in sensul ca vom fi mai deschisi, cu mai putine masti :) si cu mai multe subiecte.

fly2sky spunea...

@anais..fiecare comunica in felul sau..nu cred ca sunt atat de importante metaforele si floricelele..ci in primul rand ceea ce vrei sa comunici si faptul ca vrei sa comunici ceva. Eu..de exemplu..nu ma consider erudita..si sunt departe de frumusetea exprimarii multora care scriu pe bloguri, se vede ca nu am prea citit belestristica de ceva vreme :) Sper sa nu iti mai faci probleme din cauza asta.

pheideas spunea...

@andrei, daca o sa schimb denumirea din blog de dezbateri in newsletter, o sa-ti spun. :)
Si nu e neaparat exclusivist. Ma gandesc la o forma, ca el sa fie partial vizibil si pentru restul. Dar in acelasi timp si cei prezenti, daca nu participa constant, se pot trezi out.
Acestea sunt regulile.

fly2sky spunea...

@andrei..nu sunt de acord cu tine ca rolul predominant il are receptorul..de data aceasta generalizezi si tu. Cred ca rolul predominant in comunicarea dintre 2 persoane il are cel care empatizeaza mai mult. Sau invers ...m-am incurcat. Nu m-am incurcat totusi, rolul predominant se refera la nealterarea informatiei..la transmiterea ei cat mai clara..iar cel ce empatizeaza mai mult o percepe mai aproape de ceea ce a vrut sa transmita celalalt.

MyEyesOnyou spunea...

Hai Salut...
Dupa (ne)umila mea parere...vorbiti de vreo trei zile...da' nu comunicati DELOC:)

LOLITA spunea...

@MyEyesOnyou, vorbim de vreo doua zile si am spus cate ceva. :) Poate ne ajuti sa comunicam mai bine... Ce spui?

Se presupune ca comunicarea a luat nastere si continua sa fie prezenta ca o zona de interferenta a disciplinelor socio-umane,insa astazi este abordata interdisciplinar. Ce mi se pare mie mai important este ca acest fenomen este un element fundamental al existentei umane. Cand dorim sa fim intelesi folosim cuvinte, ne explicam, sondam, cautam, argumentam etc. :)
Unii suntem interesati de emitator, altii de receptor, dar cred ca cel mai important este mesajul transmis, receptat cum spunea si Fly :)
Ce mesaj as putea transmite ca sa fie inteles bine de toata lumea si sa ne ajute sa comunicam mai deschis? As putea spune ca sunt recunoscatoare ca am reusit sa comunic de un an de zile cu oameni pe care nu i-am vazut , dar i-am simtit alaturi de mine, cu care am discutat fie si virtual pe teme interesante. Va transmit stima si aprecierea mea si va doresc ce imi doresc si mie... :)

LOLITA spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
fly2sky spunea...

@MyEyes..comunicarea despre care vorbesti nu este usor de realizat nici intre 2 persoane si cu atat mai greu sub forma unor dezbateri, cu limitarile impuse de spatiul virtual. Dar..zic eu, ne straduim, ne antrenam, invatam :)

andreiradu spunea...

:)
'neatza, tuturor!

MyEyes este buna observatia ta si se leaga de minune cu ce spuneam mai sus: conteaza RECEPTORUL!

Fly, iata ca, indiferent de continutul comunicarii si de "stofa" emitentului, receptorul este cel ce apreciaza sau nu "actul in sine"!
:)
Daca privim comunicarea strict emitere si captarea informatiei, gen stiri: da, un rol covarsitor il are emitentul, insa nu se exclude posibilitatea ca receptorul sa altereze el insusi informatia (cu tartacutza lui).

Si acum ma leg de ceea ce spunea
pheideas, daca il transformai (blogul) in newsletter, oamenii intersati avau posibilitatea (sansa) sa se aboneze.

A nu se intelege ca eu as avea ceva impotriva deciziei voastre, era doar o remarca, fiecare face ce doreste cu "proprietatea" sa.

Se pune intrebarea in postare:
"Cum putem însă transforma ceea ce comunicăm în artă?"
De ce am avea nevoie de a transforma comunicarea in arta?
Odata pronind sa infaptuim acest deziderat, cu certitudine, am avea nevoie de multe accesorii, ceea ce ar distorsiona intelegerea receptorului.
Acum depinde ce ne dorim:
informatia corecta, pe care noi sa o filtram;
sau
informatia deja filtrata, pe care doar sa o ingurgitam, exercitandu-ne rolul de "aspirator" informational.

Daca am transforma nevoia de comunicare in pasiune (hobby), ne-am inscrie in asociatia romana de dezbateri (ardor) si am participa la un alt nivel de dezbateri,unde ne-am satisface nevoia pe un alt palier. Insa toti participantii ar fi pe aceiasi lungime de unda, stiind foarte bine in ce consta "jocul", care-i sunt regulile si finalitatea.

Comunicarea poate fi un scop sau doar un mijloc, depinde de fiecare individ in parte.
Elevii, studentii (unii dintre ei) au descoperit acest "joc" care ascute mintea prin exercitiu lingvistic, cumul de informatie si stiinta de a o folosi intr-un context anume... si merg la astfel de dezbateri.

Iau, de exemplu, un batran, scos pe tusa de catre societate, chiar daca-si face un hobby, sau isi gaseste un job cu activitate redusa, acel batran are nevoie de COMUNICARE!
Necesitatea acelui batran nu este similara cu cea a unui tanar.
Ce vreau sa spun prin acestea?
Ca aceasta comunicare are foarte multe paliere, depinde de noi ce anume vrem sa abordam.
Nu poti prezenta argumente daca nu exista o idee, o tema clara, concreta.
Ce anume vrem sa despicam din aceasta "comunicare"?
care palier vrem sa-l atingem?
Ce dorim sa aflam din dezbaterea initiala (tinta)?
etc.
A vorbi asa... la modul general, e ca si cum am vorbi despre "timpul probabil".

fly2sky spunea...

@andreiule..sunt total in asentimentul tau "Pentru mine reprezinta un om si atat, nu ma intereseaza statutul sau social, nu ma intereseaza nivelul de cultura, dezideratele si iQ-ul sau.
Si el imi poate comunica lucruri interesante, si el poate transmite emotii frumoase, dupa cum si un elevat, educat, poate transmite lucruri mizerabile."
Si mie imi place sa vorbesc si sa inteleg orice om..chiar diferit de mine. Insa nu orice om cu care vorbesc si pe care incerc sa-l inteleg precedeaza la fel ca mine..si atunci comunicarea este unidirectionala. Intr-un dialog sau dezbatere..frumos este ca schimbul de idei si empatia sa fie reciproca. Iar in mediul virtual..chiar nu are nici o importanta statutul social..dar orice comunicare, comuniune..se face pe baza unor asemanari. :)

pheideas spunea...

a da informatii cuiva care nu le cere inseamna cultivarea egoului. a le da cuiva care le cere inseamna cunoastere.

andreiradu spunea...

:)
Lolita sunt de aceiasi parere, ba mai mult, spun ca aceasta comunicare in virtual poate ajuta pe cel interesat sa-si intregeasca un tablou (tabloul virtual) si sa-l compare cu un alt tablou (cel real).
Descoperi nevoile celor din jurul tau, descoperi framantarile, suferintele si bucuriile celorlalti... masca pe care o folosesc oamenii in real nu-si mai gaseste utilitatea, pentru ca se simt protejati de "nicknameuri".

Comunicarea curge de la sine cand doi (N) oameni deja se cunosc, isi fac cunoscute tiparele mentale, modul cum proceseaza si interpreteaza, cum se pozitioneaza fata de un subiect sau altul.

andreiradu spunea...

:)
pheideas nu cred ca este cazul de fata.
:)
Ma gandesc cum ar fi lumea extrapoland ideea ta... :))
Nu prea frumoasa.
Egoul este hranit cu altceva, si acel ceva poate fi si un ceva "exclusivist".
E doar parerea mea, nu o percepe ca pe un afront. Doua opinii diferite, care nu folosesc, de altfel, nimanui.

andreiradu spunea...

fly sunt intru'totul de acord cu tine.

Rontziki spunea...

Am tot citit ce aţi scris aici, nu am intervenit şi nici acum nu pot spune că intervin chiar la subiect pentru că nu am înţeles exact care e tema dezbaterii, ce anume despicăm referitor la comunicare...
Există oameni "artişti" în a comunica, care se pricep foarte bine să înşire cuvinte care să sune tare frumos din coadă, care stau deci bine la capitolul "formă", dar pot sta foarte prost la capitolul "fond" şi, dacă îi scuturi bine, rămâi cu talentul lor de a "comunica".
La fel, există oameni care ar avea foarte multe de comunicat, dar nu întotdeauna găsesc forma cea mai potrivită pentru a se face înţeleşi...
Cu siguranţă există şi oameni care întrunesc se descurcă şi cu forma şi cu fondul...
Cam asta e ce mi-a trecut mie prin minte gândindu-mă la comunicare. Cu siguranţă ar mai fi multe de spus, dar risc să intru în generalizări fără fond :))

PS Şi pe mine m-a surprins trecerea blogului în privat, am apreciat invitaţia, dar nu am înţeles de ce această alegere? Pheideas, declarai la un moment dat, nu mai ştiu exact pe unde, că îţi place să împărtăşeşti celorlalţi experienţele tale, informaţia şi concluziile sau dilemele tale, fără a primi nimic în schimb, iar asta nu se împacă, după părerea mea, cu împărtăşirea doar către persoane "alese"...Cum spunea şi Andrei, oamenii mai intră pe net, mai ajung pe aici, mai citesc, mai înţeleg una alta sau măcar îşi mai pun diverse întrebări...şi atât...ce e rău în asta?!
Cred că toţi suntem adepţii ideii de a împărtăşi...cine vrea să citească bine, cine nu, la fel...

pheideas spunea...

@Rontz, asa e, imi place sa daruiesc. Cand am facut amandoi blogul acesta (tii minte ca denumirea iti apartine :), am crezut ca va fi o chestie frumoasa, altruista, care va strange multi oameni. Apoi entuziasmul a scazut. Am ramas singur si am incercat sa duc mai departe ideea, ca era pacat sa se stinga. Am spus si mai devreme, vreau sa fie un blog de dezbateri, unde fiecare sa-si aduca contributia. Macar cu un "like", daca nu cu ceva mai destept. Dar nici macar atat nu am vazut din partea "multora" care citeau. Cu cateva sapatamani in urma reprosam unui cititor ca este de bun simt, cand iei ceva, sa si dai ceva inapoi. Un "multumesc" e suficient. S-a suparat, spunand ca nu e obligat. Ca face ce vrea, cand vrea. Da, se pare ca luatul gratis e sport national. Ca si nesimtirea, dealtfel.

pheideas spunea...

Pe Andrei il respect pentru ca multumeste de fiecare data. :)

Rontziki spunea...

@Pheideas: tu ai dreptate cu ce spui, dar asta dacă judecăm oamenii după sistemul nostru de a pune problema...gândeşte-te de exemplu că sunt foarte mulţi oameni care citesc pe net, dar nu au nici în clin, nici în mânecă cu blogosfera, care doar intră, citesc, analizează, apreciază, dar nu comentează niciodată. Eu am foarte mulţi prieteni, cunoştinţe, colegi, care-mi spun: a, am citit ce ai scris despre..., da, ai dreptate sau n-ai dreptate, uite, eu ce părere am...Întâmplător, aflu astfel de păreri pe cale orală, dacă nu i-aş cunoaşte, n-aş afla că au citit...şi o parte din ei spun: n-am comentat, că nu ştiu exact cum se face...
Crede-mă, e foarte mare masa oamenilor care doar citesc şi nu sunt rău intenţionaţi, nu vin cu vreo intenţie de blamat să ia ceva gratis...Problema nu este că ei iau ceva gratis şi nu dau nimic înapoi, ci dacă noi aşteptăm ceva sau nu...mă rog, "noi" e impropriu spus că nu mai sunt autor pe blog, să zicem că vorbeam de bloguri în general...Părerea mea este că nici tu nici alţii nu scriu pentru "mulţumesc", ci pur şi simplu, din plăcerea de a comunica, dacă tot vorbim de comunicare :), cu puţinii sau mai mulţii care au aceeaşi plăcere, şi de a împărtăşi...

pheideas spunea...

@Rontz, de acord cu tine. Sincer, am vrut sa vad ce se intampla. Nu s-a intamlat nimic. Asa ca, de ce sa-mi pese ? :)) Mi-e suficient ca suntem o mana de prieteni, care ne povesim impresiile si ne simtitm bine. Vorba lui Fly, trei scriitori si cititori, habar nu am daca a mai ramas vreunul prin fundul salii, si ala sforaind de zor. :))

pheideas spunea...

Ca participant la revolutia din 89, ca atunci si acum, am boala pe spectatori. Adica genul ala de "nu ma bag". Asta e, nu am ce face !

Rontziki spunea...

Acum sunt tare curioasă ce anume aşteptai să se întâmple :))
Am înţeles reacţia ta faţă se spectatori, dar nu-i judeca prea tare, fiecare e spectator în câte un moment, o perioadă, pentru ca, în alta, să fie activ, un adevărat motor :))

andreiradu spunea...

:)
Pheideas respectam oamenii pentru ca ne multumesc?
Uite alta tema de "comunicat"
Adica ratiunea ar fi:
iti dau ceva, imi dai ceva.
Multumescul unui om imi foloseste la ceva?
La ce?
Este placerea mea de-ai da acelui om ceva?
Da.
Atunci nu mai am nevoie de formula de politete si elementul pe care societatea m-a invatat sa-l interpretez ca fiind un om educat sau needucat.

Ii face placere cuiva sa-mi multumeasca, pentru un gand, pentru un gest, pentru mai stiu eu ce?
Pai sa o faca, nefiind obligat de "codul bunelor maniere", sa o faca din placere, cu sinceritate, nu pentru ca asa zice "societatea"!
Eu asa gandesc, insa nu e musai ca toata lumea sa gandeasca asisderi.
Voi cum credeti?!
:))
Pheideas, multumesc ca ma respecti pentru ca-ti spun multumesc.
iaca, ce carambul de multumescuri am scos
:))

pheideas spunea...

@andrei, am inceput cu multumesc. lista e lunga. :)

andreiradu spunea...

pheideas, am inteles, dar nu pot lua toata lista sa o comentez, m-am referit strict la ceva-ul care avea legatura cu mine, pentru ca ai fost foarte explicit.
:))

LOLITA spunea...

Evrika! Am gasit si palierul pe care sa discutam despre comunicare!Blogul si ce se invarte in jurul lui! Este o modalitate de a comunica cu altii, de a impartasi cum spuneati si voi. Daca cuvintele sunt clare si au veridicitate sunt si mai apreciate. Unele fragmente ale postarii cuprindeau doar informatii depre istoricul si evolutia comunicarii de-a lungul timpului. In unele pasaje - cred - s-a simtit si fondul, esenta.
Evident ca tema este vasta si acopera foarte multe domenii, de la cele stiintifice la cele socio-umane cum mai spuneam, e interdisciplinara, dar ideea de baza pe care am dorit sa o subliniez si care s-a adeverit spre final este ca dorinta de a comunica este puternica si trece si peste unele neintelegeri de interpretare. De fapt, prin comunicare clarificam dilemele si problemele din viata noastra nu? Cuvintele uneori dor, taie mai rau ca sabia, alteori alina, alinta, iubesc sau canta. Contextul in care sunt folosite si backgroundul conteaza foarte mult. Puterea cuvinteleor este mare si daca sunt spuse din suflet uneori devin magice. Este motivul pentru care scriem, pentru care citim si impartasim. Un alt motiv al postarii este si pentru a-mi raspunde de ce am ales sa comunic si prin intermediul blogului. Un raspuns deja mi l-am format si nu mai sunt sigura ca dorinta initiala si avantul inceputului mai au acelasi impact asupra mea. Dar mi se pare asa de firesc sa comunic... :)

Cuvinte magice sunt "multumesc", "iarta-ma", "te rog", "te iubesc", "sunt alaturi de tine", "te inteleg"...
Mai stiti si voi altele ?

LOLITA spunea...

:)
Dezbaterea initiala! De ce avem nevoie de comunicare ? Stim sa comunicam? Blogul ne ajuta sa comunicam mai bine sau nu? Cuvintele sunt mereu necesare sau in unele cazuri tacerea si reflectia pot spune mai multe? Pe voi v-a ajutat comunicarea deschisa a problemelor sau uneori a avut darul de a incurca itele? Limbajul academic, protocolar, stiinfific ne ajuta sau uneori ne incurca? Prelegerea este uneori plictisitoare sau e necesara? Ar fi cateva idei bune de discutie nu?
Voi ce spuneti merita sau nu sa comunicam ? :)

andreiradu spunea...

:)
prea multe intrebari carora nu li s-au dat raspunsul!

Lolita daca comunicam unul la 3 a.m., unul la 7 p.m, si altul pe la 24, comunicare se transforma intr-un "telefon fara fir" sau un "monolog cu coada".
:))
Pentru o comunicare buna e nevoie de feedback direct, in opinia mea.

Cuvintele in opinia mea sunt neutre, indiferent ce semnificatie ar avea, importanta este vibratiza.
Poti spune "te iubesc" cuiva, insa atat de plastic, incat ai vedea o floare prafuita de plastic; poti sa-i spui cuiva "te iubesc", insa asa... din rutina; poti sa spui "te iubesc" cuiva, cu dispret etc.
Conteaza cu ce le incarcam noi, apoi rolul decisiv in aceasta "comunicare" il are receptorul: functie de starea lui in momentul acela, functie de experienta pe care o are in spate cu persoana care-i adreseaza cuvintele respective; functie de ce insemnatate da cuvintelor respective etc.
Cuvintele sunt imortele daca nu sunt incarcate emotional de ambele parti.
:)
Pentru mine nu exista cuvinte magice, exista oameni magici, gesturi magice, fapte magice... cuvintele sunt doar un ambalaj care, de cele mai multe ori, e reciclat si poleit.

De ce am ales blogosfera?
Pentru ca este bogata, pentru ca oamenii nu mai sunt atat de inclinati de a conditiona, restrictiona, rigidiza... sentimentul acela exacerbat al "proprietatii" este mai estompat.

intrededouaoriafiodata spunea...

ca sa comunic discutie, participant/spectator, cica soldatul ranit tipa de zor: ”why me, why me”.
orice om cel putin prost stie deja raspunsul. mai poate cineva sa se laude ca i-a trecut glontul pe la ureche. ce noroc. daca il nimerea, ce ghinion. si stiti de cate ori? tot de atatea ori pana realizeaza ca tot el e si cel care trage, si glontul.

de ce sa stea inteleptul? se uita si tace. poate nu intelege..
poate daca vorbeste nu este inteles, dar nu ar fi intelept, si atunci vorbeste. ce? discutie.

eram foarte des apostrofat ca jignesc. multi care se afla pe calea asta incep deja sa formuleze afirmatii de genul: un prieten adevarat iti spune adevarul.
la mine foarte des a devenit mereu, ce sa faci, asa reflecta un nonego egourile.

punct si de la capat. simbolica comunicarii este curierul-curieratul.
peste simbol puteti filozofa pana va predati. corpurile.

andreiradu spunea...

:))
V!

intrededouaoriafiodata spunea...

da,,lol,,V, poate altii nu stiu, pentru mine, de la simboluri se extrage litera,
V, e decadenta. unghiularea. scuze iubitule ca mai atac si eu, te-am luat in vizor

MyEyesOnyou spunea...

Nu stiu daca am sau nu avantajul fusului orar:)si nu pot fi cu voi in direct.Azi citindu-va pe telefon la munca fiind...v-am simtit pe toti putin incordati...fiecare probabil din diferite motive...dar toti ...din cauza "blestematelor" de cuvinte...care ne-au fost date ca sa nu ne mai intelegem.

Stii ...sunt oameni care spun putin si comunica mult si multe:)

LOLITA spunea...

@andreiradu, repet poate nu am fost bine inteleasa : puterea cuvintelor este mare si daca sunt spuse din suflet uneori devin magice. Daca cuvintele nu sunt spuse din suflet devin niste simboluri fara esenta. Receptorul daca are si el suflet evident ca va simti daca acele cuvinte sunt spuse de amorul artei :),din necesitate sau din dragoste nu?

LOLITA spunea...

@intrededouaoriafiodata putem comunica si privind sau ascultand. Perspectiva aceasta ne ofera mai multe unghiuri din care sa privim o discutie de ex.:) Evident ca raspunsurile la unele intrebari sunt general valabile, dar intotdeauna este implicat si factorul subiectiv. Uneori preferam sa ascultam, sa meditam, sa reflectam si apoi sa emitem ceva idei sau judecati. Viata ne ofera la tot pasul ipostaze in care suntem ori actori in rolul principal, ori spectatori, ori...

LOLITA spunea...

@MyEyesOnyou sunt de acord ca nu este nevoie intotdeauna sa folosim multe cuvinte,tacerea este si ea o parte a comunicarii, cea in care reflectam, sedimentam. Cuvintele au fost descoperite ca sa ne ajute sa ne exprimam mai bine emotiile, starile contradictorii, ideile etc. Nu am simtit pe nimeni incordat sau e doar parerea mea? :)

pheideas spunea...

de vina este vremea de afara ... :)

andreiradu spunea...

:)
'neatza, tuturor!
intredouanuteploua ma bucur ca m-ai luat in vizor, jucam si "ratele" in timp ce comunicam.
:)

Lolita, nu, nu trebuia sa repeti. Am inteles. Eu imi exprimam opinia, atat.
Pentru mine, cuvintele nu au putere, si nici nu ar trebui sa aiba putere decat pentru copii in formare.
verba volant, scripta manent
Asa ar fi firesc sa se intample, dar ele se agata de suflete si, ori macina, ori construiesc... depinde de receptor.

Uite, Myeyes spune bine: "care ne-au fost date ca sa nu ne mai intelegem."

Asta-i si frumusetea in virtual... incarcarea cuvintelor, indiferent de emitator, ii apartine in proportie covarsitoare receptorului.

pheideas, cred ca ai dreptate, vremea afecteaza oasele (psihicul daca este un pic labil) si te trezesti cum omul ia pozitia arcului...
:)
Va doresc, tuturor, o vreme minunata in side.

taio spunea...

excelent post,nu esti prea matura pentru virsta ta?