Din nou despre iubire. Tot dezbatand pe Duelul mintilor diverse idei, incercand sa gasim raspunsuri ... ajungem inevitabil la iubire. Ce vor femeile - iubire ? Ce vor barbatii - iubire ? De ce se indragostesc fetele cuminti de baieti rai ?....toate aceste intrebari ne duc, din nou, la altele - ce e iubirea, de ce iubim, ce iubim, e iubirea conditionata sau nu, e hazard sau nu ?Idealizarea iubirii - povestile cu zane si feti-frumosi, ideile preconcepute, conditionarile formate in mintea noastra, nu ne ajuta sa cunoastem si sa iubim o persoana asa cum este ea, si ajungem sa iubim un Luceafar sau o imagine falsa, pe care am creat-o in mintea noastra. Sau renuntam la iubire si sa devenim pragmatici.
Dar sa revin la povestea noastra. Cum a putut Frumoasa sa iubeasca o Bestie, care initial a vrut sa-i faca rau tatalui ei, si a carei infatisare era respingatoare ? Trebuie sa mentionez intai ca, Frumoasa, nu era numai frumoasa, ci si (mai ales!) inteleapta si buna. Isi iubea atat de mult tatal, incat a decis sa-i salveze viata, cu pretul fericirii sale. Iubea frumosul, trandafirii, iar despre Bestie stia ca e fioroasa si urata ... departe de idealul iubirii. Bestia se indragosteste, iar asta il face mai bun. Frumoasa ii vede aceasta parte buna (ceea ce dovedeste deschiderea spre cunostere), o apreciaza, si treptat, renunta la prejudecatile si conditionarile din mintea ei, realizand ca valorile interioare, bunatatea, sunt mai importante decat aspectul exterior (acesta presupune o maturizare, cunoastere de sine, si o ierarhizare a valorilor), si ajunge chiar sa se indragosteasca de Bestie. Bestia la randul ei, a fost odata un print, care a facut fapte rele, si datorita acestoara a fost transformat intr-o bestie. Vazandu-se asa urat, s-a izolat de lume si s-a comportat asa cum lumea se astepta sa se comporte o bestie. Undeva in sufletul lui a existat bunatatea si speranta ca intr-o zi va fi iubit si va scapa de vraja. Indragostindu-se de frumoasa a inceput sa se schimbe, constientizand ca numai iubind, daruind si el bunatate ar avea sansa de a putea fi iubit. Iar dragostea adevarata a printesei o primeste doar atunci cand crede ca a pierdut-o definitiv, cand dorinta de a fi iubit ii iese din minte si ramane doar dragostea neconditionata.
Frumoasa povestea, multe intelesuri se desprind din ea. Povestile ne arata doar reusita, nu si esecul. Iubirea are capacitatea de a transforma un om, de a-l face sa devina mai bun. Dar pentru asta trebuie sa existe si in acel om dorinta de a se transforma si capacitatea de a iubi. Daca Bestia nu avea acel potential de a iubi in ea, acel ceva bun, si nu ar fi fost capabila sa-si depaseasca frustrarile, mania, nu s-ar fi putut transforma intr-un om mai bun, nu ar fi "atras" dragostea Frumoasei. Iubirea poate genera iubire iar iubirea trebuie sa fie neconditionata, sa vina din suflet. Asta nu inseamna sa inchidem ochii, sa nu ascultam mintea, ci dimpotriva, sa constientizam si sa iubim ceea ce este persoana de langa noi, nu ceea ce ne imaginam sau ne dorim noi sa fie. Altfel, mai devreme sau mai tarziu vom fi dezamagiti. Totodata, simpla dorinta mentala de a iubi si de a fi iubiti, nu este suficienta, trebuie sa existe si deschiderea sufleteasca pentru asta. Suntem oameni, imperfecti prin urmare, doar puterea de a iubi ne ajuta sa fim mai buni. Asadar, iubirea trebuie intai sa existe in noi pentru a o putea darui.
.........................................................................................................................................
Asadar premisa iubirii este in noi, prin autocunoastere si constientizare putem sa o dezvoltam, iar apoi relatille se infiripa in functie de conditionarile anteriore si de ierahia de valori care am stabilit-o.
Intreaga postare o gasiti aici.
Am spus ca in fiecare din noi exista un potential de a iubi. Intrebarea mea este: oare poate fi modificat acest potential din exterior, sau el este dat, exista in noi, iar datorita unor factorii externi acesta se manifesta sau nu, ramane nedescoperit? Cu alte cuvinte, iubind pe cineva, il putem transforma, il putem face mai bun, sau putem interveni doar in exteriorizarea acestuia ? Astept pareri si idei :)
14 comentarii:
Superba postare !
Si deschizatoare de teme ca:
- tema sacrificiului si a compromisului;
- tema iubirii uratului in aparenta si frumosului in profund;
- tema schimbarii din iubire (el se schimba, se transforma);
si probabil ca mai sunt ...
Am o nedumerire: or fi facut sex ? :)) Ce malefic pot fi ...
Am sa incep cu prima tema: sacrificiul si compromisul in iubire. Pana in a doua jumatate a sec.20, sute, chiar mii de ani, a fost acceptat de catre majoritatea femeilor. Cu cat ele urcau, sau mosteneau, o treapta sociala mai inalta, era de la sine inteles ca la varsta maritisului vor face compromisuri. Asa si-au consolidat aliantele marii domnitori. Azi, doar in tarle musulmane fundamentaliste si in India se mai practica asa ceva.
M-am referit doar la "impotiva vointei ei", pentru ca altfel, compromisul deliberat este inca des raspandit, sub definitia "las' ca se schimba el !", sau "n-as putea iubi un barbat sarac !", sa citez cateva vedete oxigenate autohtone.
Ce parere aveti ?
Pheideas, e o poveste totusi, se termina cu nunta, restul se presupune ca ar fi dupa :)) Si oricum Bestia s-a transformat in print :). Frumusetea e relativa, iar transformarea e doar o metafora, cand iubesti pe cineva nu-l mai vezi urat. Intrebarea ramane daca poti iubi pe cineva considerat de restul lumii urat. Frumoasa a trecut de la prietenie, de la aprecierea calitatilor interioare ale Bestiei, la iubire, ceea ce inseamna ca a depasit prejudecatile si conceptiile generale legate de ceea ce este frumos. In realitate acestea sunt greu de depasit, insa nu imposibil :)
Legat de tema sacrificiului, in aceasta poveste gasim sacrificiul benevol, care tine de valorile proprii, interioare, dragostea pentru tata fiind mai presus de viata, ceea ce inseamna ca valorile spirituale sunt mai importante decat existenta fizica. Totusi Frumoasa nu accepta cererea in casatorie a Bestie decat atunci cand o iubeste, deci iubirea ramane valoarea suprema. Valorile sunt strans legate de cultura si de religie...e o tema foarte interesanta, merita o alta dezbatere.
Desi este o poveste oarecum atipica, pentru ca din start nu mai este vorba de printesa si printul rapitor de frumosi care se intalnesc si traiesc fericiti, cred ca lanseaza o idee fundamentala pe care copiii ar trebui sa o invete din frageda pruncie : nu e suficient sa arati bine si sa fii feritul posesor al unei averi considerabile mai trebuie si ceva pe deasupra. Uneori e dificil de explicat celor mari chestii de genul acesta, ce sa mai zic de cei mici care sunt bombardati non stop de lozinci materialiste si de exemple gen pitzicoanca versata, fotbalistul atotputernic sau manelistul burtos si sensibillll... Care e frumoasa si care e bestia? Sunt putin derutata! :)
@Lolita, in Groapa lui Eugen Barbu erau adulate aceleasi valori. :) Ce era in plus, anume o ierarhie valorica mult mai bine pusa la punct. Manelistul nu era in top of the chain, si inginerul on the bottom. :)
Foarte adevarat, Lolita, aprecierea valorilor o facem de cand suntem copii, povestile, desenele animate si in primul rand exemplul parintilor de ajuta sa ne formam o idee despre ce e bine si ce e rau, ce e frumos si ce e urat. Si intr-adevar copiii de astazi traiesc intr-o lume in care aceasta ierarhie a valorilor e bulversata, dar sper totusi ca, avand atatea informatii, inteligenta sa-i ajute sa descopere ce e mai important in viata. Iar parintii sa le ofere ceea ce au ei mai multa nevoie, dragoste neconditionata, pentru ca la randul lor sa fie capabili sa iubeasca. As vrea totusi sa va stiu parerea, credeti ca doar iubirea (neconditionata) revarsata asupra cuiva, poate sa-l transforme, sa-l faca mai bun?
Pheideas , in Groapa lui E Barbu erau oamaniii periferiei, care erau lipsiti de puterea exemplului si se complaceau in letargia si ignoranta respectiva.Pentru ei groapa era tot universul... Nu e cazul nostru al tututror care avem accces si la informatie si la exemple de tot soiul pentru a ne stabili propria ierarhie a valorilor.
Fly2sky, pentru a raspunde la intrebarea ta da iubirea te poate schimba. Am dezvoltat intr-un post anterior al meu vorbind despre romanul Bruta. Intriga viza aceeasi poveste intre o frumoasa si o ... bruta. Iubirea i-a facut sa mearga pana in panzele albe, iar pentru sceptici am doar un sfat sa citeasca romanul sau macar postul meu. :) http://lolitamyinnerthoughts.blogspot.com/2009/12/un-roman-interesant.html
M-am plimbat duminica prin Herastrau (cel mai mare parc din Bucuresti). Trecand pe o alee, mi-a fost dat sa asist la un conflict spontan, intre o fata si un baiat. Nu e prima data cand vad asa ceva ... Erau trei baieti si trei fete, de pana in douazeci de ani. La un moment dat, ceva din atitudinea unuia a suparat-o pe o fata. In acel moment s-a dezlantuit cearta. Ea inceput .. "Baga-mi-as p... In mortii ...." si altele asemenea. El suparat, nu de limbaj, pentru ca era familiarizat, ci de indrazneala ei de a ridica glasul, a inceput s-o injure si una-doua a sarit la gatul ei, s-o sugrume. Ea s-a zbatut si a luat-o la fuga, dar injurandu-l in continuare.
Evenimentul mi-a lasat un zambet amar, si mi-am adus aminte ca iubirea nu cunoaste limite. :)
@Lolita, am vazut postarea..pare foarte interesant romanul, si cred intr-adevar ca iubirea poate sa faca minuni...dar e nevoie si de ceva din parte cealalta..de acel potential de a iubi si darui, de acea parte buna. Daca ea nu exista...nu stiu daca numai iubirea din exterior poate schimba ceva. Exemplele de genul acesta ne duc spre idealism..asta cred ca ne ajuta sa fim si sa facem lumea mai buna, insa trebuie totusi si sa ne adaptam la ceea ce e in jurul nostru, si sa nu ne asteptam la minuni. Dovada cometariul lui Pheideas :)
Avem propria viziune asupra eticului si esteticului, si vine din educatie.
fly2sky ,este bine sa crezi ca dragostea si sacrificiul pot schimba un om, dar ce te faci cand sacrifici intreaga viata si in cateva clipe sa-ti dai seama ca ai pierdut,ca totul a fost in zadar,ca schimbarea a fost doar de suprafata...sau mai rau,ca nimic nu sa schimbat...?
Ai dreptate @cora, se poate intampla exact cum ai spus, de fapt asta era si dilema de la finalul postarii, daca iubirea transforma de fapt sau nu. Asta inseamna ca ai iubit de fapt o himera, ceva ce ti-ai imaginat ca va fi, sau ca persoana pe care ai iubit-o ti-a transmis o imagine falsa. Iubirea trebuie sa se bazeze pe ceea ce are omul repectiv...si pentru asta e bine sa-l cunosti asa cum este el in realitate, dincolo de aspectul exterior. Iubesti acel ceva bun la un om, daca el se schimba in mai bine depinde pe urma de el, e gresit sa iubesti pe cineva crezand ca-l vei schimba...Frumoasa s-a indragostit de Bestie pentru sufletul ei bun...nu pentru a-l transforma in print. Cat despre sacrificiu..imi place sa cred ca alegem intotdeauna ceea ce credem ca e mai bine in conditiile date..nu ca sacrificam un lucru pentru a obtine altceva, doar asa putem trai fara regrete.
@cora, cred ca intr-o relatie indelungata iti dai seama din timp cand se intampla ceva ... nu te trezesti in ultimul moment, decat atunci cand ignori evidentele.
am auzit atatea ... "m-am sacrificat", incat ma intreb, cand dai ceva, insemna ca te sacrifici ? prea erau spuse cu o tenta de repros. imi semanau cu ... stii, iti daruiesc din toata inima, cu conditia ca atunci cand pleci, sa-mi dai totul inapoi. :))
Trimiteți un comentariu