simtire, sau ratiune ?

Ieri am avut cu cineva un inceput de polemica privind doua notiuni intens dezbatute, chiar aici pe blog - simtirea si ratiunea. Este adevarat, discutiile anterioare au avut ca motiv principal iubirea, motiv care ... poetic si abordata ca sentiment, contine foarte multa "simtire". Nu acelasi lucru se poate spune despre un alt fenomen, si anume cel al cunoasterii.
Exista obiceiul de a se asocia in mod eronat cei doi termeni, urmand firescul: "Eu stiu, pentru ca simt !".
Va invit la o dezbatere pe aceasta tema.

29 de comentarii:

acuarele spunea...

Iar eu simt, pentru ca stiu!... :)
Asa am fost dintotdeauna. N-am putut iubi pe oricine si oricum, la modul inefabil, ci doar dupa ce am inteles contextul si mi l-am asumat...

fly2sky spunea...

:) In primul rand cred ca atunci cand ai scris ca sunt "foarte multi care asociaza..." te-ai gandit de fapt la foarte multe. Pentru ca femeile in general "simt" mai mult sunt mai intuitive. "A simti" e tot o forma de cunoastere, de multe ori mai autentica si mai profunda decat "a sti". Insa trebuie pusa cumva in acord cu ceea ce "sti" altfel poate fi interpretata eronat. Barbatii cad de multe ori in cealalta extrema, a rationalului, "ei stiu!!" si ignora ceea ce simt, astfel pierzand o mare parte din informatii. Tot ceea ce simti are o anumita cauza. Gresala pe care o facem e ca atunci cand ceea ce simti nu e in concordanta cu ratiunea, sa tragem concluzii pripite, femeile bazandu-se pe ceea ce simt, iar barbatii pe ceea ce gandesc. E important insa sa ne dam seama de ceea ce simtim, neinfluentati de prejudecati, de opinia generala, de "trebuie". Iar atunci cand simti si stii, cunosti cu adevarat, daca lipseste un element cunoasterea e incompleta.

pheideas spunea...

Atentie, acum vorbim de cunoastere, nu de hormoni ! :)
Puteti defini ratiunea ? Astept raspunsuri, dupa care am sa-l dau si eu. Va promit ca e interesant.

andreiradu spunea...

Bun regasit, tuturor!

Nu inteleg ce anume iti doresti de la acest subiect. Este un subiect foarte vast, iar pentru a-l cuprinde generic, ar trebui sa spui cu exactitate la ce faci referire. La ce fel de cunoastere faci referire.

Ratiunea apare in urma unei acumulari de informatii, filtrate, procesate si arhivate.
"simtirea" ESTE!

O forma inteligenta a organismului de a da semnale mai mult codate in anumite situatii (adica are o arhiva mult mai veche decat cea pe care omul o construieste de-a lungul vietii sale).

Astept traiectoria pe care vrei sa odai subiectului si apoi voi incerca sa-mi spun parerea.

Dora spunea...

nu cred ca femeile ar fi cu precadere mai intuitive, dar sunt perfect de acord cu faptul ca simtirea poate fi o forma de cunoastere mult mai autentica, mai profunda. ratiunea ne poate juca feste, sau poate pur si simplu sa fie limitata, pe cand sentimentul este o realitate incontestabila, iti apartine si nu il poti nega. Ideea este alta, sentiment sau ratiune,ele pot si nu pot sa aiba vreun rost in iubire atata timp cat ea nu e impartasita, si chiar daca ar fi sa fie impartasita, iubirea va fi traita si perceputa de catre fiecare in parte intr-un mod diferit. Fiecare individ o percepe altfel, suntem entitati diferite si nu ne putem rezuma in a simti iubirea intr-un sens strict si definit.

acuarele spunea...

Ratiunea este resortul care te determina sa iei deciziile si sa actionezi.
Ratiunea cere adesea sfatul intuitiei, sora ei mai mare si mai inteleapta.
"Stiu, pentru ca simt" cred ca ar fi trebuit exprimat de fapt "Stiu, pentru ca intuiesc". Ca or mai fi dansat pe-acolo si ceva hormoni, sau ca persoana respectiva a vrut sa-si exprime si "sentimentele", 2 in 1, in aceeasi fraza... asta e intr-adevar cu totul altceva.

fly2sky spunea...

Eu am asociat "a simti" cu intuitia, ceea ce cuprinde mult mai mult decat instinctele, care sunt date de caracteristicile noastre fizice. Hormonii sunt si ei tot ai nostri, dar ceea ce simtim nu se reduce doar la hormoni (chiar daca sunt cazuri in ai zice ca poti sa pui un semn de egalitate:)). Contactul cu realitatea ce ne inconjoara se realizeaza prin simturi, senzatii, apoi cu ajutorul ratiunii percepem,interpretam , facem asocieri. Ratiunea se foloseste de lucruri palpabile, tangibile, insa nu tot ceea ce simtim putem explica cu ajutorul ratiunii. Intuitia accepta si necunoscutul, nu se bazeaza doar pe ceea ce simti la nivel fizic..ci si pe sentimente, care nu sunt tangibile insa vedem efectele si e mai greu sa ni le explicam din punct de vedere rational. Unii spun ca ar fii reactii chimice. Cam asa vad eu ratiunea...tu cum vezi sentimentele? :)

fly2sky spunea...

@Dora, se pare ca m-am molipsit si eu de pacatul generalizarilor :), asa se zice, asa am observat, exceptiile confirma regula, dar rectific: :in loc de "femeile", "unele femei". Eu m-am identificat imediat :).

fly2sky spunea...

@acuarele, se pare ca noi suntem pe aceiasi lungime de unda :). Astept cu interes definita ratiunii promisa.

pheideas spunea...

Parerea mea este aceea ca ratiunea este deseori confundata cu rationalul, pragmatismul. Ratiunea insemna in primul rand gandire. Rationalul este un stil de viata. Poti spune despre cineva ca este rational, cunoscandu-l si stiind, anticipand, ce decizie va lua intr-un anumit context. Dar nu poti spune despre cineva ca ratiunea ii dicteaza, pentru ca este o afirmatie falsa. Cu totii gandim, procesam informatii, pe care le dobandim intr-un fel sau altul. Cel mai usor e sa spui "Eu simt si gata ! Nu e nevoie sa demonstrez ce simt, sau decizia pe care o iau ...". Nu contest, sunt unii oamenii care chiar NU pot sa justifice, sa gaseasca o explicatie rationala, deciziei lor. Sau nu una verbala. Pentru ca vrem sau nu, creierul proceseaza informatii. Asta este menirea lui. Si decizia poate sa apartina contientului, sau subconstientului, pe diferite trepte de profunzime. Aici intra si instinctul, sau acea simtire nejustificata, irationala. Asa este si in iubire, numai ca acolo semnalele de orice fel, pe care partenerul le transmite, sunt procesate nu la nivel cerebral, ci direct hormonal (adica de jos in sus). Si nu numai in iubire, ci in tot ce insemna "frumos". Omul rezoneaza la frumosul sau personal, la idealul propriu. Pur si simplu, ne place ... !
Ce face ratiunea ? ... Vine, cerne si ordoneaza informatia, in baza unor sabloane anterior dobandite. Da, ratiunea poate influenta decizii, si cred ca intr-o forma sau alta, toti procedam astfel.

pheideas spunea...

Sunt de acord cu afirmatia ca ratiunea poate bloca simtirea. Tot ce simtim intra involuntar in noi prin nenumarate canale. Mediul comunica cu noi, cu creierul nostru, cu fiecare celula a noastra. Unele informatii sunt procesate la nivel celular si nu mai ajung la creier, cum e senzatia de frig sau cald, sau secretia de adrenalina a suprarenalelor in caz de pericol. Pericol detectat nu neaparat vizual, ci energetic, teluric, emisie de Radon etc. Un alt gen de informatie poate fi mai complexa si neexperimentata de corpul nostru, corp care este construit de natura sa se autoconserve. Informatia este apoi procesata la nivel cerebral, comparata, filtrata si in final transformata in decizie. Tot natura ne-a inzestrat cu aceasta capacitate. Nu putem s-o negam, sau ca unii dintre noi ne-am fi stigmatizat cu prea multa ratiune. Si chiar daca rationam prea mult, tot natura ne-a indreptat pe calea aceasta, ca masura de conservare.
Apoi, este foarte posibil ca "rationalii", pe treapta lor evoutiva catre cunoastere, sa constate ca ceea ce se intampla in jurul lor depaseste bagajul lor de informatie si este nevoie de mai mult. Se cheama evolutie. :)

pheideas spunea...

@Dora, la ce "simtire" te referi ? Daca e vorba de verbul - a simti, atunci banuiesc ca este vorba de conexiunea dintre organism si mediu. Ma gandesc, un om complet izolat, habar nu am ... intr-o colivie de sticla, cusca Faraday ... cu toate canalele de comunicare taiate, mai poate simti ?

pheideas spunea...

Cu multi ani in urma, cineva foarte destept mi-a spus o vorba, intr-o dezbatere despre religie si credinta. "Poti ajunge la credinta prin doua cai: prin cunoastere sau prin iubire."

fly2sky spunea...

Cred ca am inceput sa cam amestecam lucrurile. Rationalul, pragmaticul, este o persoana care ia decizii bazandu-se mai mult pe ratiune, gandire iar sentimentalul ia decizii bazandu-se mai mult pe emotii, sentimente. Cu ratiune toti suntem inzestrati, cu sentimente de asemenea, doar ca valorile care stau la baza deciziilor noastre difera, pentru rational conteaza mai mult logica, ratiunea, faptele, pentru sentimental e mai importanta armonia, empatia. Sunt inclinatii native, tin de personalitatea noastra, iar in evolutia noastra putem trece de la un tip spre celalalt. Apoi e alta clasificare, aceea ca fiind senzorial sau intuitiv. Senzorialii se bazeaza pe cele 5 simturi, pe perceptie, pe concret, pe practic, traiesc in prezent. intuitivi cauta mai departe intelesuri, sensuri, fac asociatii..incearca sa vada dincolo de realitatea imediata, sunt orientati spre viitor. As spune ca noi astia, ce stam sa despicam firul in 4 pe bloguri suntem predominant intuitivi. Un senzorial "pur", nu sta sa descifreze sensurile dragostei, doar face dragoste. In evolutia noastra eu zic ca ne dezvoltam atat capacitatile senzoriale cat si cele intuitive, si se poate intampla ca cineva care a foat predominant senzorial sa devina cu timpul mai inclinat spre intuitiv. Cred ca faci o confuzie intre instinct si intuitie. Instinctul tine de cele 5 simturi, de senzorial, de hormoni, de caracteristicile fizice. Intuitia se bazeaza pe instinct, pe ratiune si e undeva deasupra acestora..in subconstient as zice. Asa ca intuitivii stau pe blog si dezbat, senzorialii care se bazeaza pe instinct, nici macar nu intra :)

pheideas spunea...

@fly, ai dreptate ! Trebuia sa spun .. senzorial, nu intuitiv. N-am mai stat sa mermelesc definitiile. M-am lasat indusdus de afirmatia @acuarelei. :) Am sa rescriu comentatriul cu pricina, ca sa nu zapacesc oamenii. :) Multumesc mult !

pheideas spunea...

Cum a spus si acuarele, instinctul poate fi acea forma de "simtire" dincolo de ratiune. Dar cand apelam la el ? Nu ajungem oare in fata unor "raspantii" ? Ce facem atunci ? Nu ne asezam pe-o piatra si ne gandim: "S-o iau la dreapta, sau la stanga ? As lua-o la dreapta, dar parca "ceva" imi spune ca e mai bine la stanga". Cautam cu frebilitate in memorie, in constient, o solutie. Ceva din noi, adica ratiunea, refuza sa "inchida ochii". Instinctul de conservare ne tine inapoi. Insa trebuie sa luam o decizie. In final o luam, dar cu inima stransa .... Ratiunea, precum dracusorul din poveste, ne tot inghionteste "Ti-am spus eu ca nu trebuia s-o iei la stanga ! Uite, vezi, drumul se infunda !". Iti zici in sine :"Uf, data viitoare n-am sa mai repet greseala !". Si uite-asa invatam sa ne bazam din ce in ce mai putin pe instinct.

Dar daca drumul ales e cel bun ? Atunci capatam incredere in instinctul nostru. E bine, e rau, sa ne lasam permanent dusi de el ? Parerea mea e ca in ambele, fie ratiune, fie instinct, nu noi hotaram. Ele fac parte din destin. Sunt destinul pe care ni-l alegem. Asa cum inotatorul invata sa inoate foarte bine, si atletul sa alerge, si daca ar inversa rolurile ar fi un dezastru intr-o competitie, asa rationalul si instinctivul si-au trasat calea lor proprie catre cunoastere.
Cel mai interesant este atunci cand rationalul incepe sa-si perfectioneze simturile, iar instintivul incepe sa gandeasca. :))

pheideas spunea...

Cineva a spus mai devreme ca femeile ar fi mai ... senzoriale, instinctive, iar barbatii, mai rationali, pragmatici. Haideti sa va povestesc ...
Am cunoscut femei pentru care faptul ca nu au bifat in agenda "copil", ar fi in stare de orice. Unele s-ar culca cu primul mascul care ar corespunde cat de cat tiparului. Si cand descopera ca acesta e mai istet decat pare, ii arunca - "stii, nu ne potrivim !".:))) Altele ar inventa orice, in momentul in care ar simti ca il pierd pe respectivul, cum ar fi "am ramas insarcinata !".:) Unele femei constata intr-o buna zi ca "barca este gaurita", si apoi cauta cu febrilitate o alta barca. Pe blogul meu am povestit de un caz, in care ea s-a indragostit de banii lui, si se chinuie de zece ani sa-l faca sa divorteze.
Unele femei sunt atat de experte in manipulari, incat uita complet ca dragostea nu poate fi manipulata. Pomenesc si de cele care s-au ancorat cu un copil de "habibi", si il storc pana la ultimul banut ?:)) Si daca le spui ca nu e bine, iti arunca in fata: "Nenorocitul ! Dupa cat m-am sacrificat pentru el ...". Mai zic de silicoane si operatii estetice facute ... pentru iubi ? :))
Alte femei nu misca un deget, daca nu au ceva de castigat dintr-o relatie. Il masoara si cantaresc pe respectivul la miligram.
:))))))

In schimb, am vazut mai multi barbati tristi si afectati de pierderea unei relatii, in timp ce respectivele, sarbatoreau despartirea alaturi de prietene, sau in bratele noului iubit.

Lamuriti-ma si pe mine, ca nu mai inteleg - unde se opreste sentimentul, si unde incepe pragmatismul ?

pheideas spunea...

Sa nu indrazniti sa ma acuzati de misoginism ! :)))))))))

fly2sky spunea...

Nuuuu, am avea vreun motiv sa te acuzam de misoginism? :)))))))))
Iar subiectivi toti suntem la urma urmei, insa poate daca intelegem si alte puncte de vedere, reusim sa vedem realitatea mai obiectiv :). Cred ca eu eram acel "cineva" care spunea ceva de barbati si femei, in primul comentariu: "Pentru ca femeile in general "simt" mai mult sunt mai intuitive...Barbatii cad de multe ori in cealalta extrema, a rationalului, "ei stiu!!" si ignora ceea ce simt, astfel pierzand o mare parte din informatii." Si o sa rectific putin, pentru ca la comentariul anterior mi-am clarificat si pentru mine mai bine termenii. Barbatii sunt mai rationali, in sensul ca deciziile lor se bazeaza mai mult pe gandire, logica, iar femeile mai sentimentale (la asta ma gandeam prin "simt"), deciziile lor fiind influetate mai mult de stari emotionale, empatie. In ce priveste intuitiv-senzorial nu indraznesc sa fac o apreciere obiectiva, senzorialul as zice e mai inclinat catre latura materiala. Asadar barbatii, care tind sa fie mai rationali, pot fi senzoriali sau intuitivi, iar femeile care sunt mai sentimentale, pot fi la randul lor senzoriale sau intuitive. Si de aici se disting multe nuante. Iar in ce priveste deciziile cred ca gresim atunci cand luam decizii contrar felului nostru de a fi. Sunt situatii in care, daca urmaresti rezultate materiale, sunt indicate deciziile rationale, pe cand daca iti doresti dragoste, armonie, deciziile tale trebuie sa tina cont de sentimente. Mi-e greu si mie sa inteleg oamenii diferiti de mine, insa acele femei care urmaresc interesul material poate asta isi doresc si numai asa sunt multumite, si vor primi la randul lor bani si lucruri, nu dragoste. Mai tragic e cand de fapt nu asta isi doresc. Poate de multe ori nu ne cunostem si suntem influentati de cei din jur si in primul rand de educatie. De exemplu, "rationalii" sunt considerati in general puternici, iar "sentimentalii" slabi. Poate de aceea e o tendinta de a deveni rational, iar rezultatele unei decizii cum e aceea a unui copil, care inseamna viata, emotie, pot fi dezastruoase. Nu as comenta cazurile pomenite de tine, pentru ca pot diverse motive.

pheideas spunea...

@fly, am inteles, sunt mai multe nuante .... :)))
Nu puteti sa fiti si voi categorice ? Dom'le e alba ! Sau neagra ... :)) De ce trebuie sa vedeti voi nuantele de gri ? :))))))))

elena spunea...

pheideas, misoginismul unora nu poate fi compensat decat de misandria altora :)), ambele nefiind decat emotii lipsite de control
o veche poveste japoneza vorbeste despre un samurai care l a rugat pe un maestru zen sa ii explice ce inseamna rai si iad.
calugarul insa i a rspuns cu dispret: "esti un mocofan, nu are rost sa mi pierd vremea cu unul ca tine!"
ofensat, samuraiul si a scos sabia din teaca, urland "te as putea omori pe loc pt obraznica ta"
"asta e iadul", a raspuns calm maestrul zen
uluit sa constate realitatea in spusele maestrului, samuraiul s a linistit, a facut o plecaciune de multumire pt faptul ca l a iluminat
"iar acesta este raiul", a terminat maestrul

eu cred ca se face o mica confuzie aici, atat ratiunea, cat si emotiile au provenienta in neocortex, deci sunt produsul mintii noastre
cred ca emotiile pot fi inteligente, si iata de ce:
- procedem deseori la cunosterea emotiilor personale, la recunosterea unui sentiment atunci cand apare, si reversul: incapavitatea de a realiza adevaratele sentimente ne lasa prada acestora
- automotivarea este un fenomen la care apelam frecvent
- autocontrolul emotional pare a fi cheia reusitelor vizibile: gestionarea emotiilor nu ins decat stapanirea si rationalizarea lor; se poate ajunge si la gestionarea emotiilor celorlalti
- recunoasterea emotiilor in ceilalti se numeste empatie (generata tot de creier), a nu simti nevoia sau disperarea celuilalt nu este decat o lipsa de afectivitate

cred ca adevarata dihotomie nu ar trebui facuta nu intre inteligenta rationala/academica sau cea emotionala, generate ambele de creier, ci intre material si spiritual, intre iluzoriu si realitate, intre minte si constiinta, intre rol asumat si jucat inconstient(chiar si acela de barbat/femeie) si autenticitatea a ceea ce sunt; atat timp cat inca suntem prada acelui flux neintrerupt al gandurilor si nu ne putem ridica deasupra lui, nici nu putem percepe registrii profunzi ai existentei noastre, ne lasam prada unor sentimente lipsite de autenticitate, care de multe ori se transforma exact in opusul lor: sunt mult oameni care azi iubesc patimas, iar maine urasc obiectul fostei lor pasiuni, dintr un motiv sau altul, de cele mai multe ori lipsit de insemnatate

sunt insa alti oameni care iubesc autentic, dincolo de forme, a caror iubire dureaza o viata, si mai mult....

pheideas spunea...

@elena, ma vad nevit sa-t idau dreptate ! Nu stiu ce-as mai putea spune ...
Si tousi dihotomia ratiune versus simtire e falsa ? Initial si eu am incercat sa arat asta, si sa spun ca ambele sunt procesate de cortex. Prin urmare, suntem apreciati in functie de deciziile pe care le luam, bazate pe mai multa sau mai putina ratiune, pe baza unor sentimente, sau pur instinct. Cum ar fi de exemplu, deciziile unei mame, cand e vorba despre copilul ei. O mama care poate fi super-rationala in orice alta situatie.
Dar si opusul, in care decizia unui sef de a "da in cap" unui subaltern, pentru ca orgoliul i-a fost ranit. Sunt fel si fel de situatii intinse atat in social, cat si depinzand de varsta, sexul si intelectul unui individ, in care deciziile pot fi antagonice.
... Vai, cate nuante de gri pot fi ! :))

acuarele spunea...

Sunt de acord cu Fly2sky cand spune ca instinctul si intuitia sunt lucruri diferite.

Pheideas, in afirmatia mea nu exista cuvantul "instinct".

Tu tii cu tot dinadinsul sa contopesti aceste doua notiuni, si totusi eu insist ca trebuie separate.

Conform DEX-ului, intuitia este "capacitatea conștiinței de a descoperi, pe cale rațională (în mod spontan), esența, sensul unei probleme, al unui obiect."

Iar instinctul, "complex de reflexe înnăscute, necondiționate, proprii indivizilor dintr-o anumită specie și care le asigură dezvoltarea organismului, alimentarea, reproducerea, apararea."

Eu cred ca omul, spre deosebire de animal, are, pe langa instincte, si intuitie, ceea ce ar trebui, poate, sa-l faca superior animalului.

La animal, "iubirea" pare ca are un singur sens, de jos in sus.

La om, valurile instinctului se contopesc cu cele ale gandirii, ale rationalului, venite din sens opus si purtand pe coama lor spuma plina de farmec a intuitiei.

"Cel mai interesant este atunci cand rationalul incepe sa-si perfectioneze simturile, iar instinctivul incepe sa gandeasca."
Am adus aici afirmatia ta, fiindca mi se pare ca am ajuns, ca prin miracol, intr-un punct in care suntem de acord.

acuarele spunea...

Iar misogin ai putea fi (tot conform DEX-ului :)) doar in cazul in care ai ura femeile, ceea ce nu mi se pare deloc ca te-ar caracteriza... :) In fond, la acest subiect, cel putin, partenerii tai de discutie (rationala :))sunt mai mult femei.

pheideas spunea...

@acuarele, mi-a atras atentia fly asupra greselii si m-am corectat. :) asa e, sunt notiuni diferite. imi cer scuze ! :)
si cum ai observat, nu urasc femeile, dimpotriva. :)

fly2sky spunea...

@acuarele, foarte frumos spus :"La om, valurile instinctului se contopesc cu cele ale gandirii, ale rationalului, venite din sens opus si purtand pe coama lor spuma plina de farmec a intuitiei". Si elena ne-a adus la un punct comun, spunand ca atat emotiile cat si ratiunea vin de undeva mai de sus, iar intuitia reprezinta de fapt acele emotii inteligente. Iar pentru o cunoastere reala, autentica, avem nevoie si de sentimente, emotii si de ratiune si de o armonizare a celor doua. Cunosti intr-adevar atunci cand stii si simti. Insa cum faci asta, controlandu-ti sentimentele cu ajutorul ratiunii, sau luandu-le ca pe un dat si cautand sa le intelegi. Poti sa iti gestionezi intr-adevar emotiile? Eu as zice ca poti controla doar manifestarea, exteriorizarea lor, si ele se vor tranforma poate..dar nu vor disparea. Emotiile le vad ca un rau ..daca ii pui stavile isi va modifica cursul..sau sau se va acumula si se va revarsa apoi cu o forta mai mare, dar nu-l poti opri.

acuarele spunea...

Emotiile pot fi periculoase pentru cei foarte tineri, care nu si le stiu gestiona si care se lasa dusi de valuri si vise pana hat departe, de unde nu mai gasesc drum de intoarcere. Si chiar daca il gasesc, aceasta vine prea tarziu, dupa ce au avut de pierdut iluzia, cu tot cu o parte a sufletului lor ranit.
De aceea, e bine sa existe o educatie a tinerilor in acest sens, in spiritul luciditatii si al gandirii logice. Sa nu-si piarda niciodata identitatea, sa stie mereu cine sunt si ce vor de la viata si de la ei insisi, cum trebuie sa actioneze in acest sens.

Se pot gestiona emotiile, mai ales daca le luam din timp si ne dam timp ca sa le intelegem, sa fim constienti de ceea ce ni se intampla... Cine spune ca nu poate, de fapt nu vrea sa se trezeasca din vis.

Joker spunea...

Misto, tare!
Decii astepti de la Femeie...:))
ps
Magistral finalul Elenei
Da! E plina lumea de nuante de gri.De aici cred ca ni se va trage si sfarsitul. Asta nici nu stiu..daca e gluma sau adevar desi tind rau spre a doua:)

elena spunea...

@joker: magistral nu poate fi decat infinitul transpus in finit, cu alte cuvinte, Constiinta care zace adormita in fiecare dintre noi