despre feminismul excesiv

Am urmarit-o azi in reluare pe VOX pe Monica Tatoiu, intr-o poveste despre feminism. Se pare ca si-a lasnsat de curand o carte despre femei si idealuri.
M-a uitmit o remarca de-a ei, privind un trend imprumutat din occident. Mai auzisem despre asta, dar n-am crezut ca este o optiune a multor femei tinere. Stiati ca ... citez pe M.T. "Foarte multe femei tinere au renuntat la a se casatori, dedicandu-si anii tineretii jobului, businessului, carierei, pe la 35 de ani fac un copil cu cine s-o nimeri, apoi il cresc singure." ? Am ramas putin uimit.
N-am crezut ca este o optiune sa nu te casatoresti sau sa nu-ti petreci restul vietii alaturi de cineva drag. Cred ca am ramas eu departe de prezent si cred prea mult in viata in doi, in sentiment si daruire, in plimbat de mana prin parc, de tinut in poala seara si altele frumoase.:) Ca uneori se intampla sa nu ... se intample, este voia providentei. Dar sa-ti impui sa fii singura, si sa tratezi barbatul ca un obiect de care ai nevoie la un moment dat, dupa care eventual platesti si o taxa pentru serviciul prestat, mi se pare stupid de ... habar nu am cum sa-i spun.:) Pragmatism malefic ? Monica Tatoiu il numea "feminism excesiv". Asa sa fie ?
Imi imaginez ... "Auzi Costele, nu vrei sa-mi faci un copil ? Cat ma costa ?". :))
Stiam ca barbatii vin de pe Marte, si in majoritatea cazurilor habar nu au ce se intampla pe Venus, dar, totusi, parca e prea mult. In legenda, Amazoanele faceau asta.
As vrea sa aflu si parerea voastra despre subiect. Nu de alta, dar sa- mi pregatesc oferta. :)))))) Vitro sau live ? Vitro e mai scump ...
Si sa fiu atent de-acum inainte, ca nu se stie, eu, saracul, sa cred ca e vorba de sentiment, iar ei sa-i fie jena sa intrebe cat costa. :))

36 de comentarii:

simonacratel spunea...

Este un subiect dificil. Multe femei sint independente financiar, au o slujba foarte buna, un nivel si vor barbati care sa le fie egali. Si ia-i de unde nu-s.

Am prietene care au pretentii nerealiste si instinct mizerabil la barbati, dar am prietene care chiar n-au cu cine sa se marite.

Apoi slujbele din ziua de azi sint asa de stresante ca nu mai lasa loc unei relatii. Nu mai exista timp sa construiesti ceva, sa lasi sa dezvolte sentimentul acela de atasament. Plus ca barbatii sint in marea majoritate de o calitate mizerabila. Au numai prostii in cap.

Aia buni sint intr-un numar din ce in ce mai mic. Nu ca n-ar exista si femei de proasta calitate, cum sa nu, dar la barbati e mult mai rau. Eu aveam 27 de ani cind m-am maritat si cu greu l-am gasit pe barbata-miu. Am avut pur si simplu noroc chior. N-o nfi el perfect, dar stii ce era pe piata?! Doar citiva si erau sinistrii... Mai erau si uriti de fugeai. Si ai fi zis ca daca tot erau as aurit, ar fi avut vreo alta calitate... dar nu.

pheideas spunea...

@Simona, cunosc prea bine ce-si doresc femeile. Am mai povestit despre asta. Chestia cu egalitatea, cam asa e. E supraproductie de mediocritati. De oameni, femei si barbati, care in afara de excel, unde-si petrec vacanta si cu cine si-o pun, nu-i pasioneaza nimic. Acum eu vad din perspectiva mea. Pe altii cu siguranta nu-i deranjeaza.
Dincolo de ... nu e timp pentru ..., dupa ce vine copilul, e timp ? Scuza-ma, dar cine nu are timp sa-l faca, ma indoiesc ca va avea sa-l creasca. :) Il paseaza bonei sau lui mamica ? Am vazut o faza acum doi ani. Treceam prin Cotroceni. E un parculet acolo. O fata cam de 25 de ani plimba un carut. Se vedea ca e bona. Apare si mamica, o sorcova pe la 40 de ani, descarcata dintr-un mertzan, venind spre copilas ... lugu-lugu puisor. Apoi o ia la rost pe fatuca, ca n-a facut una si alta. Pupa copilul, da un telefon si dispare.

simonacratel spunea...

mai, traim intr-o lume libera. Fiecare are dreptul sa faca ce vrea si sa-si hotarasca viata. Eu stiu niste cazuri in care altfel nu s-a putut. Iar uneori decit sa cari in spate un nemernic, mai bine ii dai cu sutu, iei de la el donatia de sperma si asta e.

O "sorcova" de 40?! mai am doi ani pina sa devin si eu sorcova asadar...

acuarele spunea...

Simona, pai daca o fi fost sorcova?... :)) Eu am mai putin de doi ani!... :))
Lasand gluma la o parte, eu cred ca Pheideas s-a referit la aspectul femeii, nu la ani. :)

fly2sky spunea...

Legand un pic subiectul de postarea anterioara, as spune ca feminismul excesiv este corespondentul orgoliului masculin exacerbat. Adica ceva de genul, daca barbatii fac asa, noi de ce nu am putea face, la urma urmei ne descurcam si fara ei. Pragmatismul este malefic, bine spus, dar asta este valabil si in cazul barbatilor. Iar barbatii sunt prin natura lor mai pragmatici, insa la ei e mai usor acceptat. Sunt mult mai multi barbati care trateaza femeile ca pe niste obiecte, care vad intr-o femeie doar mijlocul de a-si duce mai departe numele, decat femei ca cele descrise mai sus. Poti sa fii asa daca vrei, dar e pacat sa implici si un copil. Un copil are nevoie de mult mai mult decat bani si confort material, asa cum bine spuneai.

pheideas spunea...

@Simona, :) ce numesc eu sorcova, chiar seamana cu o sorcova. La polul opus e genul frantuzoaicei - vezi Carla Brunni. O rochie, un cercel, o silueta si atat.

pheideas spunea...

@acuarele, te-as ruga sa pui aici comentariile de pe blogul meu. multumesc !

pheideas spunea...

fetelor, am vazut ca ocoliti destul de elegant subiectul. :)) deci, ati face-o, sau nu ?

fly2sky spunea...

:)) la mine consider inutila intrebarea. Totusi, chiar daca as da timpul inapoi si mi-as propune sa-mi fac altfel viata, si as alege o cariera care sa ma pasioneze si sa ma dedic ei, tot as tanji dupa o familie. Iar daca as fi singura si mi-as dori foarte mult un copil, mai degraba as infia unul.

acuarele spunea...

Eu zic ca sunt exagerari.
Fetele pe care eu le cunosc si care (inca) nu s-au casatorit, inca nu si-au gasit perechea. Sau au suferit la un moment dat o dezamagire si atunci s-au dedicat meseriilor lor aproape in exclusivitate. Le e teama sa se mai lege...
Poate ca exista si prototipul descris de Monica Tatoiu, insa eu una nu cred ca el e predominant.
Ce fata sau femeie normala nu-si doreste si ea un camin, o familie adevarata, dragoste si afectiune, ci in locul acestora sa prefere un job banos si atat, si un amarat de copil nefericit si cu tata de imprumut sau nici atata? E absurd. Si femeile au un suflet, ca si barbatii.
Problema e ca barbatii sunt mai putini ca femeile, iar barbatii de calitate cu atat mai putini. Asta nu mai ia d-na Tatoiu in calcul.

acuarele spunea...

Mi-e clar ca lumea e pestrita si ca exista femei si femei. Uneia care cere un tata pentru o ora i se intoarce spatele si atat. Dar nu trebuie sa renunti la vis! Intr-o buna zi vei avea familia ta si copilul tau mult visat, si sa stii ca nimic nu egaleaza asta intr-o viata de om. E cea mai mare realizare, si stiu ca vei reusi. Undeva, cineva te asteapta...

Si eu am avut parte de familie in forma ei traditionala, si inca mai am. Si sunt recunoscatoare pentru acest lucru. Fara ea, astazi as fi fost o alta.

acuarele spunea...

N-as vedea implinirea doar cu copil, ci si cu barbat alaturi, spun asta fiindca am avut noroc sa nimeresc varianta optima si nici nu ma pot gandi cum ar fi fara.

Disperarea poate aparea si ea dupa o varsta, dupa ani de cautari fara izbanda si experiente ghinioniste.
O tanara disperata sa se marite n-ar trebui sa fie ceva de dorit, o stare de normalitate.

Cand spun cuplu, nici eu nu vad intai si intai o hartie, ci relatia in sine, buna credinta, sentimentele si ceea ce se poate construi pornind de la temelia lor.
Si totusi, bucatica aceea de hartie, care in anumite situatii (de divort, de exemplu) poate reprezenta ceva cat se poate de odios si de cinic, poate avea si ea rolul ei pozitiv. In anumite situatii. Hartia aceea ar trebui sa insemne un angajament. Un fel de garantie in plus ca nu ne luam jucariile si plecam la primul cutremur.
O casnicie nu inseamna niciodata (si nici nu trebuie) numai lapte si miere. Ea e si dulce, si sarata, si amara in acelasi timp, ca si viata... Daca ar fi doar dulce, ar fi ceva fals.

De ce exista femei ajunse la 40 de ani care inca nu au avut o relatie serioasa la viata lor pana atunci?
Din cauza prejudecatilorlor, in cazurile cunoscute de mine, si ale familiilor lor traditionaliste care vad casatoria cu cununie la biserica si la sfat... Au vrut sa ramana "fete cuminti" si "cinstite". Doar ca barbatilor nu le prea place genul acesta de femei, li se par incuiate si fara orizont, daca nu sunt macar cat de cat "initiate". Mai ales dupa o varsta incolo. Si stiu femei de nota zece si ca oameni, si in meseriile lor, si bune gospodine, si cu caractere frumoase, puternice, care nu si-au gasit niciodata un barbat care sa le doreasca. Si frumoase, da. O prietena de-a mea spunea o data, mai in gluma, mai in serios,ca e prea desteapta pentru barbatii pe care ii intalneste, ca acestia sa si-o doreasca in calitate de sotie. Ajungi dupa o varsta sa devii mai cinic si mai direct, mai sincer, si spui adevarurile in fata. Si acesta e un alt aspect care barbatilor nu le convine. O femeie ironica e una desteapta, si care ii poate pune pe ei in inferioritate, la un moment dat, in fata prietenilor, cunostintelor. Asa ca o taie de pe lista pe aceasta si trec la urmatoarea... E mai comod sa te uiti numai dupa aspect si unele persoane sunt asa de bine versate sa afiseze exact ceea ce stiu ca se cauta: fizic placut, hiperingrijit (manechiura stralucitoare si pedichiura etc), discutie cumpanita, prudenta, fara accente de dominare sau superioritate.
Acestea "castiga". Sau uneori pierd, dar ceva mai tarziu. Si trec si ele la urmatorul, si urmatorul... Asa apare si copilul acela despre care pomenea M.T., facut dupa 35 de ani cu "te miri cine"... Si care evident ca este o victima.

Raman la parerea mea ca da, familia si copilul este si trebuie sa fie un ideal pentru orice om, femeie sau barbat. Mai ales pentru aceia care au multe de daruit.

simonacratel spunea...

In Germania sint mai multi barbati decit femei.

Regret sa spun, dar observ la fi-miu: ii place femeile inferioare lui. Cele cu personalitate nu ii plac. Vrea mereu sa se simta sef. Are doar 8 ani, nu este o chestie culturala. Ci din instinct. Asta e instinctul lui. Poate e de la natura, pentru a forma o familie, unul trebuie sa fie sef, celalalt sa se ingrijeasca de pui si sa nu plece prea departe de cuib. Zic si eu. E o teorie.

Eu nu am vazut femeie desteapta care sa nu aiba barbat, ci cele dominante. Prietenele mele care nu au barbat sint cele care vor sa fie seful intr-o relatie.

De aia m-am maritat eu, recunosc, ca asta e adevarul, ce dracu' sa-i faci, NU sint dominanta. Asta e. maica-mea comenteaza mereu ca n-a vazut una mai proasta ca mine.

simonacratel spunea...

(îi PLAC, sorry pt. gresela, dar mi-a scapat deştu')

pheideas spunea...

Oare baietelul tau vede in familie cine domina ? :) Nepotelul meu, de exemplu, vrea sa spele vasele, pentru ca m-a vazut pe mine. :))

fly2sky spunea...

@simona, era un banc: "Barbatul catre femeie: - Mai fomeie, de ce oare te-a facut D-zeu asa frumoasa, da' proasta..Femeia raspunde: pai m-a facut frumoasa ca sa ma iei tu de nevasta, si proasta ..ca sa te iau eu de barbat". Deci s-ar parea ca dupa ce se marita femeile devin deodata destepte si isi dau seama ce proaste au fost :)). Iar in ce priveste "cine domina" e drept ca barbatii au fost educati sau au inteles ei prost ca trebuie sa domine, sa fie "barbati", iar daca ambii vor sa domine ies scantei, dar sunt si cazuri in care femei "dominante" isi gasesc barbati docili si sufletisti si se casatoresc. Ce bine ar fi daca si barbatii si femeile ar renunta la ideea de a domina si la orgolii :)

acuarele spunea...

In general, oamenii destepti au tendinta de a conduce.
Problema e in ce maniera faci asta, sa nu-l indepartezi pe cel de langa tine printr-un stil prea transant si direct...

Ar mai fi si aspectul "vanatorii" aici, se pare ca o femeie care face ea prima declaratia de dragoste este automat respinsa de catre barbat. Si oricat ar incerca pe urma s-o dreaga, tot parasita ramane. E un aspect care tine, cred, tot de dominare, dar nu chiar direct...

acuarele spunea...

Ah, si in ciuda aparentelor, fiecare familie este condusa din umbra de femeie. Ce-ar fi o casa fara "ea"?
Si nu ma refer aici la femeia "closca", aceea care "face tot", de la mancare pana la platit facturile, ci la aceea care stie tot ce misca in casa ei, si dirijeaza cu blandete bunul mers al lucrurilor. Si cu feminitate mai ales...

pheideas spunea...

Apropo de femei de cariera. Se mai numesc si "femei de afaceri". Am avut ocazia sa intalnesc cateva, pur intamplator. N-as mai vrea sa repet experimentul :))) Sa intalnesc privrea aceea taioasa de "vanzatoare de alimentara sicirita". :)) Te masoara din cap pana la tabla masinii. In ochii ei iti vezi trecutul si viitorul. Cred ca stie si cand mori si de ce. :)) Daca ai ocazia sa ajungi in tandreturi, descoperi ca protocolul de la Hilton e manual de clasa a doua. Iar tu esti "strecurat" sambata, intre o pedichiura si un masaj. In cursul saptamanii nici nu poate fi vorba, pentru ca programul ei se termina la 8 seara. Iar duminica, dupa ora 9 sunt orele ei de "pregatire" pentru o noua saptamana.
Stiti ce e paradoxal ? Ca isi doreste atat de mult sa ... fie iubita, sa aiba si ea o viata normala alaturi de cineva, incat daca o intrebi timid: "cand ?", iti da replica: "daca o sa merite, imi voi face timp, desigur !". Ramai fara grai si te retragi pas pas. Nu inainte de a incasa cateva "nesimtitule, porcule ! Toti barbatii sunt asa !". Corect, incapabili sa o inteleaga ca ea are un business si ... time is money. :)

Rontziki spunea...

M-am trezit şi eu mai târziu să-mi dau cu părerea...dar întâi de toate, să fim serioşi cu femeile de carieră şi cu renunţatul la a-şi întemeia o familie de dragul carierei. Ce înseamnă oare femei de carieră la noi şi câte ştiţi?! Nu cred că este vreo femeie care, la un moment dat, să zicem în jurul vârstei de 23-25 de ani când ar începe o carieră, să-şi spună "gata, mă concentrez pe asta şi n-am timp de bărbaţi"...Nu contest că or fi şi unele care declară asta, dar să nu avem impresia că o şi cred în sufletul lor...
Pe de altă parte, este drept că, nu pentru carieră, ci doar pentru a avea un job care să-ţi permită să trăieşti cât de cât decent, sunt nişte ani, mai mulţi sau mai puţini, depinde de meserie, în care te zbaţi şi, ca să capeţi experienţă într-un domeniu, îţi ocupi destul de mult timp cu munca...
Părerea mea este, însă, că nu timpul femeilor este cel care împiedică crearea unei relaţii şi, mai apoi, a unei familii...nu prea am văzut femeie îndrăgostită care să nu reuşească să găsească timp pentru iubit :)
Cred că toate femeile, chiar şi cele care aleg să facă şi să crească un copil singure, şi-au dorit o viaţă de familie...de ce nu s-a şi întâmplat, depinde de la caz la caz, dar pentru că, evident, nu putem analiza toate cazurile :)), de dragul unei generalizări, aş zice că acest fapt se datorează şi societăţii, modului de viaţă, reaşezării valorilor, care fac ca, chiar dacă oamenii au în străfundurile sufletului aceleaşi dorinţe ca şi până acum, relaţiile interumane să se desfăşoare la un nivel superficial sau la un nivel relativ calculat...iar asta afectează nu doar oamenii singuri, dar şi familiile...din păcate, din ce în ce mai multe familii trec prin divorţuri sau supravieţuiesc la limita suportabilităţii...
Personal, consider că fiecare face alegerile de care se simte în stare şi din gama de variante pe care o are la dispoziţie...Sunt de părere că familia este cel mai sănătos şi mai bun context în care să faci şi să creşti copii, dar asta nu înseamnă că, indiferent cum, trebuie să te legi de cineva cu orice preţ, să fii în rândul lumii, ca să faci copii...
Aşa că nu găsesc de condamnat, din contră, alegerea unei femei de a face un copil, în loc de a aştepta să-l găsească pe cel cu care să te potrivească, pe care să-l iubească, pentru a se mărita şi a face copii. Bineînţeles, este important să aleagă conştientă de consecinţe, de ce şi-a asumat şi gata să se dedice cu totul acelui copil. Cum am spus, nu este nici pe departe varianta ideală, dar o găsesc mai sănătoasă decât a alege să nu facă deloc copii sau decât a sta în căsnicii nefericite, lipsite de comunicare şi de afecţiune, pentru copii şi din comoditate...

pheideas spunea...

Stiti ce e interesant ? Bag mana in foc ca niciun barbat nu va accepta sa faca un copil pe principiul ... no obligation. Serios, ganditi-va, de ce ar face-o ? Si mai retineti un aspect, omis in aceasta dezbatere - sunt doua motive pentru care un barbat ar "face un copil unei femei": pentru bani sau pentru ca o iubeste. Alegeti ce preferati si trimteti cererea de oferta. )) Nu mie, desigur ... general vorbeam.
Prin urmare, dezbaterea fie intra in derizoriu, fie in penal.

acuarele spunea...

Vrei sa spui: Nici un barbat de bun simt... :)
Asa cum nici o femeie de bun simt n-ar face-o, corect?
Sau mai stii?... Incurcate sunt caile Domnului...

Rontziki spunea...

Din păcate, realitatea asta de care vorbim, în ce priveşte relaţiile, căsniciile, posibilitatea de a trăi viaţa alături de cineva cu care să comunici, pe care să iubeşti, afectează pe toată lumea, inclusiv pe bărbaţi...Este adevărat că a face un copil şi a-l creşte chiar şi singură este, mai degrabă, apanajul femeii...cu toate acestea, există bărbaţi de diferite vârste care fie au trecut prin căsnicii fără copii, fie nu au avut timp pentru a construi o relaţie, că trebuie să admitem că totuşi bărbaţii sunt încă cei care se dedică mai mult carierei, şi care dorindu-şi foarte mult un copil, acceptă să facă unul cu o femeie pe care o respectă, la care ţine, dar să zicem că nu este îndrăgostit şi/ sau dispus să se lege pe viaţă, copil în viaţa căruia să se implice...Practic statutul este cel al unor oameni divorţaţi având un copil. Marea majoritate a taţilor divorţaţi cam uită că au copii după divorţ, dar un bărbat care porneşte de la dorinţa de a avea un copil, la modul conştient şi intenţionat, e posibil să reuşească să menţină eforturile de a fi implicat...
Cât despre femei, cred că discutăm de femei care o fac la modul deschis, nu la modul de a păcăli unul ca să rămână gravidă...iar dacă o fac cinstit, acceptat de ambele părţi, nu văd unde e lipsa de bun simţ.

pheideas spunea...

@rontziki, cu barbatii ai dreptate. Totusi, rationamentul tau mi se pare teribil de pragmatic si ... rational. Parca un copil ar trebui sa fie rodul iubirii, nu al unei afaceri ?:) E adevarat, scopul scuza uneori mijloacele. Dar la copil te-ai gandit ? Un copil crescut fara ambii parinti langa el, va pune familia in derizoriu. De fapt, asta e marea problema a multor familii destramate.
In fine, raman la parerea mea, ca un barbat nu va face un copil unei femei, decat pentru bani, sau din dragoste. Sa vad eu barbatul responsabil care va semna de primire pe certificatul de nastere, si va dormi linistit pe urma ...:)) Si un copil nu se face ... pac si gata, ca la pizza ! A, doar daca e in vitro.

Rontziki spunea...

Spuneam mai sus că da, familia, iubirea reprezintă varianta ideală...şi ce te faci dacă, din varii motive, diferite de la caz la caz, nu ai parte de aşa ceva?! Sunt oameni care se resemnează sau care au în jur oameni cărora se pot dărui, fără a simţi căşi doresc musai un copil, îşi duc mai departe existenţa mai mult sau mai puţini singuri şi încercând la infinit să realizeze dezideratul de familie, dar pot fi şi oameni care simt că au ce dărui unui copil, care şi-l doresc şi ştiu că ar putea să-i ofere mult mai mult decât alţii care au copilul în cadrul unei familii nefericite...De ce să le negăm din start posibilitatea de a încerca? Demersul este unul raţional raportând la cei doi care procreează, dar în nici un caz raportat la copil!
Să ştii că, în rata divorţurilor, nu au preponderenţă cele în care unul din parteneri sau amândoi ar proveni din familii destrămate :)) La fel de bine reuşesc să fie f nefericiţi în căsnicie sau singuri şi cei care provin din familii clasice...Nu ştiu dacă la nivel general ai dreptate, dar eu cunosc foarte bine, adică la nivel de prieteni f buni, inclusiv cazul propriu, vreo 5 copii crescuţi cu un singur părinte şi care, la maturitate nu au pus, în nici un caz, familia în derizoriu, din contră, şi-au dorit foarte mult să realizeze ceea ce nu au avut...faptul că unii au reuşit f bine şi unii mai puţin ţine şi de experienţele cu care s-au confruntat, oamenii pe care i-au cunoscut/iubit...ştii şi tu că o relaţie, o familie, perenitatea şi împlinirea ei nu depinde doar de unul din parteneri...
Cunosc 2 astfel de bărbaţi care şi-ar dori o situaţie precum cea descrisă de mine mai sus...dacă se va şi concretiza, te anunţ :))
Varianta in vitro este şi ea o opţiune, dar depinzînd doar de voinţa femeii şi neimplicînd sentimentele, raportarea bărbatului la situaţie, nu prea are legătură cu postarea...

pheideas spunea...

@rontziki, tu pui caruta inaintea boilor ? De ce pleci de la premisa ca o familie nu poate fi intemeiata ? N-am incercat niciodata sa ma conving ca iubirea eterna nu e posibila. Si apoi, mai e si varianta infierii unui copil. La asta te-ai gandit ? ... Cu toata dorinta ta de a intemeia o familie traditionala, din cate imi dau seama, ai si stabilit deja cine va fi tatal copilului. Doamne, ce pragmatica poti fi !:)))))
Am glumit ! Cum spuneai si tu, fiecare este liber sa faca ce doreste, cu cine doreste si cand doreste, atata timp cat nu face rau altora.
Iti doresc succes !:)

Rontziki spunea...

Ţi se pare ţie că pun căruţa înaintea boilor...nimeni nu încearcă să se convingă că iubirea eternă nu e posibilă, eu una sunt chiar convinsă că este posibilă! Dar asta nu înseamnă ca o femeie care îşi doreşte copii şi atinge o anumită vârstă pe care ea o consideră un maxim, trebuie să-şi pună în cui dorinţa şi potenţialul de a dărui, pentru că nu a cunoscut acea iubire eternă, care, cum spuneam nu depinde doar de ea...Ca o paranteză, personal, sunt pentru a face copii cât mai devreme, pentru a fi alături de ei cât mai târziu, evitînd, dacă se poate, să fii la pensie când copilul este încă în şcoală...
În ce mă priveşte, n-am stabilit nimic, ai înnebunit???
Sunt indiscutabil pentru adopţie decât pentru ideea de a face un copil singură, dar încearcă numai să vezi cum e cu adopţiile...un bărbat singur e exclus din start, iar o femeie singură e admisă, poate, doar dacă e vedetă :)) Familiile clasice, normale se chinuie în medie 4-5 ani şi nu întotdeauna cu succes...
Am ajuns la concluzia că cei mai mari cinici sunt, de fapt, oamenii profund romantici şi sentimentali(o să scriu despre asta), aşa încât prefer un pragmatism de genul ăsta, în care omul e conştient şi cinstit cu ceilalţi, decât acel pragmatism care îi face pe mulţi să mintă, să se prefacă, să înghită tot felul de chestii şi nu mă refer la divergentele mărunte inerente oricăror relaţii, doar pentru a fi cu cineva şi a atinge, până la urmă acelaşi scop, ducând uneori la aceeaşi finalitate a singurătăţii individuale sau în cuplu, dar creînd aparenţele unei normalităţi...Ştii şi tu foarte bine că mulţi oameni trăiesc aşa...

acuarele spunea...

Sunt eu mai de moda veche... Am niste defectiuni, caci nu pot accepta ideea de "sex programat", prin conventie si cu scop.
Eu cred ca orice copil conceput intr-un cuplu ar trebui sa fie rodul unei iubiri, sau macar a unei afectiuni intre parteneri. Ca ai vrut sa mearga si n-a mers caruta dupa ce ai conceput copilul, si asta inteleg. Dar ca sa stii din start ca vei fi singura si totusi sa faci "gestul"... ma cam depaseste.

pheideas spunea...

@rontziki, sunt intru-totul de acord cu tine ! Ma speriasem ... Mi-a urcat inima la loc.:)))))))))))))

Rontziki spunea...

@acuarele: nu vreau să mă transform în avocatul diavolului, dar cred că viziunea depinde şi de experienţa proprie...de, experienţa determină conştiinţa :)

Şi eu se poate spune că aş fi de modă veche că, dacă nu iubesc cu adevărat, nu concep să trăiesc alături de cineva şi nici sexul în lipsa unor sentimente nu intră în discuţie, dar asta nu înseamnă că nu sunt conştientă că sunt oameni cărora, poate, chiar nu li se întâmplă să trăiască aşa cum şi-ar dori, în cadrul unei familii clasice...Altă soluţie decât să renunţe la a avea un copil nu ar avea...şi nu mi se pare corect să adopte obligatoriu această soluţie dacă totuşi simt că pot dărui, pot educa şi creşte un copil, care poate fi fericit chiar şi cu un părinte.
Posibilitatea de care scriam mai sus presupunea, evident, afecţiune, ataşament, admiraţie, respect şi atracţie fizică, că altfel nu poţi să-ţi pui problema de a face un copil cu cineva...dar, în opinia unora, cele enumerate nu înseamnă chiar iubire, care să determine dorinţa de a trăi o viaţă cu omul respectiv...
Şi-apoi, mai depinde şi ce înţelege fiecare prin sex programat...în câte căsnicii nu e sexul şi mai programat decât pare în varianta povestită de mine sau, mai ales, lipsă cu lunile, anii etc.
Din păcate, uneori e diferenţă mare între ce vedem şi trăim, pe de-o parte, şi în ce credem şi am vrea să vedem şi să trăim...
Aşa cum am spus, sunt pentru familie, îmi pare rău că suntem martori ai degradării acestei celule în ziua de azi, cred în iubirea eternă, dar astea nu mă împiedică să văd toate feţele realităţii şi să le înţeleg, să nu le judec, ci doar să încerc analizarea mai multor factori, situaţii, posibilităţi...

acuarele spunea...

@Rontziki: Si eu cred in iubirea eterna...
Sunt de acord cu ceea ce spui.
Dar nu-mi iese din minte postura acelei femei care dorea tata pentru o ora... Pur si simplu m-a revoltat... Poate de-asta am si fost asa de pornita... :)

Robotul Uman spunea...

"Fiecare are dreptul sa faca ce vrea si sa-si hotarasca viata."

Simona, fiecare are dreptul sa faca ce vrea si sa-si hotaraasca VIATA LUI. In momentul cind dai nastere unui copil, nu mai hotarasti doar viata TA, ci si pe a copilului. Si atunci nu mai ai nici un drept sa faci ce vrei. Dar cum sunt multi asomati care considera copii niste obiecte, nu poti avea pretentii de la ei. Dupa mine, genul asta de oameni n-ar trebui sa poata procrea. Dar natura are si ea imperfectiunile sale.

simonacratel spunea...

Natura... Eh. Pentru mine, dupa cum bine a mai zis cineva mai sus, decit sa stea intr-o casnicie de cosmar, mai bine singura cu copilul. Dar multi copii sint facuti din intimplare azi. Uita sa se protejeze (stiu un caz) iar ea e singura cu copilul.

Un copil are nevoie de mama, tata, ba e si o crima sa-l tii singur, adica ii trebuie si frati. Ii trebuie patru bunici. dar care e puternica sa isi ia o asemenea responsabilitate de una singura, ferice ei.

Eu am baiat, si daca n-ar fi tatl lui sa puna saua pe el, ar iesi un golan doar cu mine. ce autoritate poate sa aiba o femeie asupra unui mic macho?? Zic eu: niciuna.

O mare parte din infractionalitate e pusa pe seama baietilor traiti fara tata. Iar fetele fara tata isi incep viata sexuala foarte devreme.

pheideas spunea...

@simona, baiatul copiaza in detaliu tatal. Daca e macho, este pentru ca tatal se comporta asa. Asa banuiesc. Doar nu se nastea cu acest comportament. Vladut al meu e berbec. Este de o tenacitate, iesita din comun. Dar nu insemana ca nu il controlez. Greseala pe care o fac multi parinti, este aceea ca "le ofera" absolut tot ce isi doresc. Ii menajeaza, ajuta si altele asemeni, conform principiului: sa nu-i lipseasca nimic, ca e mic, dragul de el ...da sa-l pupe mamica :))). De aceea ajung la 18 ani sa considere ca e normal sa primeasca, si sa dea nimic in schimb.
Unui copil nu trebuie sa-i dai. Trebuie sa-l lasi sa obtina singur. Sau sa invete ca daca vrea, trebuie sa dea. Nu cu plans si urlete. Tratat cu o indiferenta disimulata, isi va pune mintea la contributie si va invata ca totul are pret. Asta cand e mic. Daca nu l-ai invatat pana "sa poata" singur, dupa, e deja prea tarziu.
Asta e parerea mea.

LOLITA spunea...

Salutari tuturor!
Interesante comentarii la aceasta tema! Desi m-am trezit cam tarziu voi incerca sa lansez si eu un comentariu... Pragmatici si oportunisti au existat de cand lumea, fie de genul masculin, fie de cel feminin. :) Ideea urmarita in aceasta postare este nu atat asigurarea viitorului planetei, ci felul in care unii oameni aleg sa faca acest lucru. Nu este de mirare ca intr-o era a vitezei si a consumismului pana si sentimentele au fost scoase la taraba si lipsa de scrupule a fost ridicata la rang de calitate deosebita... Femeile sau barbatii care aleg sa creasca singuri un copil cred ca fac acest lucru nu neaparat din motive egoiste, ca sa nu fie singuri la batranete si abia apoi pentru ca simt nevoia de maternitate sau de afectiune, ci pentru ca viata nu le-a oferit alta alternativa. Nu este inclus aici cazul in care din diverse motive, cum ar fi divortul, persoanele respective au ramas singure. Ma refer doar la cei care aleg aceasta optiune de la inceput. Bineinteles ca trecerea timpului te face mai matur si mai pragmatic si vezi lucrurile altfel decat la 20 de ani. Timpul este nemilos si constati ca si ireversibil si atunci alegi sa faci compromisuri , sa te descurci singur. Nu este nimeni de condamnat, iar cel care o face nu intelege de fapt esenta problemei. Alegerea nu vizeaza strict perpetuarea speciei umane , ci dorinta de a lasa in urma ta o urma a faptului ca te-ai zbatut pe acest pamant.Prestarea de servicii contra cost tine intr-adevar de ceva machiavelic, dar cei care fac acest lucru sunt disperati sau nu au alta alternativa, cel putin asa cred...
Ce poate fi mai frumos decat sa ai propriul copil si acesta la randul lui sa beneficieze de afectiunea ambilor parinti? E cel mai firesc lucru si cel mai nobil totodata...Doresc tuturor parintilor putere si intelegere pentru proprii copii, iar celor care inca nu au copii sa spere ca vor veni la momentul oportun si in conditii optime :)
Ganduri senine!

MyEyesOnyou spunea...

...eu cred ca toate suntem mai putin sau mai mult feministe cand suntem singure...dar in momentul cand EL a aparut in viata noastra si ma refer la acel EL care ne taie respiratia si ...suntem ''nevoite'' sa ne desfacem cativa nasturi (de sus) la bluza ...nu de alta dar trebuie sa mai si respiram...feminismul dispare trantind usa dupa el si ...feminitatea intra zambind atotstiutoare..deschzandu-ne larg ferestrele.
Nu exista babati(total)misogini si femei (total)feministe...sunt numai oameni raniti ...odata.Fata asta a ta M.T. o sa se topeasca ea ...daca deja nu e...dar trebuie sa-si mentina credibilitate si toaca si ea...Cat despre copii NIMENI n-o sa aleaga in vitro versus 101...don't you worry...about that.